Odată, demult, mă plimbam împreună cu tatăl meu cînd, la o cotitură, el se opri deodată. După o clipă de tăcere, mă întrebă:
- În afară de ciripitul păsărelelor, mai auzi şi altceva?
Îmi ascuţii auzul şi, după cîteva secunde, îi răspunsei:
- Aud zgomotul unei căruţe…
- Aşa este, spuse tatăl meu. Este o căruţă goală.
Îl întrebai:
- Cum de ştii că este o căruţă goală, dacă încă nu o putem vedea?
Iar el îmi răspunse:
- E foarte uşor să ştii cînd o căruţă este goală, e din cauza zgomotului. Cu cît este mai goală, cu atît face mai mult zgomot.
Astăzi, adult fiind, cînd văd o persoană care vorbeşte prea mult, întrerupînd conversaţia celorlalţi, dovedindu-se inoportună, lăudîndu-se cu ceea ce posedă, simţindu-se atotputernică şi dispreţuindu-i pe cei din jurul ei, încă mi se pare că mai aud vocea tatălui meu, spunînd:
“Cu cît este mai goală căruţa, cu atît mai mult zgomot face“.
Smerenia constă în a trece sub tăcere virtuţile noastre şi de a le permite altora să le descopere.
Nu uitaţi că există oameni atît de săraci, încît nu au nimic altceva decît bani.
Nimeni nu este mai gol la suflet, decît cel care este plin de sine însuşi.
Să fim ca ploaia liniştită şi blîndă, care pătrunde în tăcere pînă la adîncimea rădăcinilor, hrănindu-le.
ma intreb cam cati la suta ar intelege si cam cati suta din cei care ar intelege ar fi dispusi sa aplice …. ca de cei care o aplica deja nu mai vorbim….
in rest speranta moare ultima… iar cei comozi ( sau mai putin optimisti !?) ar spune ca pana la urma tot moare…
bahto
Pacatul mare este ca tara noastra este condusa de carute goale-goale…
carute goale suntem cu totii
dar iertat sa-mi fie de ce vedem mereu la altii ceea ce ar trebui sa vedem la noi
mai sus Sf Ioan de K. ne explica lucrurile:
”cine suntem sa judecam sluga altuia
oricum ma bucur ca si pe blogul meu exista comentarii
Multumesc tuturor!
“Cel ce are smerenie nu face niciodata pe invatatorul. El asculta si cand i se cere parerea vorbeste cu smerenie. Niciodata nu zice “eu”, ci “cugetul meu imi spune”.Adica graieste ca un ucenic. Cel ce socoteste ca este capabil sa-i indrepte pe ceilalti are mult egoism.”(Parintele Paisie)
“Crestinului ii trebuie 2 aripi ca sa zboare catre Rai:smerenia si iubirea”
Astăzi, adult fiind, cînd văd o persoană care vorbeşte prea mult, întrerupînd conversaţia celorlalţi, dovedindu-se inoportună, lăudîndu-se cu ceea ce posedă, simţindu-se atotputernică şi dispreţuindu-i pe cei din jurul ei, încă mi se pare că mai aud vocea tatălui meu, spunînd:
“Cu cît este mai goală căruţa, cu atît mai mult zgomot face“.
Hei, Cristi … noi am mai discutat pe tema asta … si sti eu nu sunt de aceeasi parere cu tine …
Nu toti oamenii sunt la fel … unii sunt mai timizi … altii mai aprigi … daca te lauzi cu ceea ce ai … nu neaparat material, nu inseamna ca trebuie automat sa ii dispretuiesti pe cei de langa tine … e bine sa fi asa cateodata, ca si cei din jurul tau sa iti urmeze exemplul, sa aiba o motivatie, crezand in reusita ta … altfel ne plafonam toti, trebuie sa ai aspiratii mai mari in viata … asta nu inseamna ca este goala caruta, daca faci zgomot mai mult … gresit …
Fiecare cu parerea lui! Dar tu nu trebuie sa te superi. Oamenii mandri dispretuiesc pe cei de langa ei. O stare de veselie si bucurie nimeni nu o condamna, este fireasca firii omenesti. Ar fi absurd sa blamam pe cei ce traiesc viata cu bucurie. Cand esti bucuros tinzi sa fii mai zgomotos de cat unul care e mai trist. Laudarosenia, increderea in sine sunt neputinte ale oamenilor. eu incerc din rasputeri sa nu judec pe nimeni.
Iar tu esti o simpatica!
Doamne miluieste-ma!
Cristian
Cristian, esti un dragut, ai tu cuvinte si vorbe intelepte ptr. fiecare … de aceea te citesc in fiecare zi … daca ma ia valul, citesc si incerc sa imi indrept pasi, dupa pildele tale … ma rog … culese si de la altii.
Faci un lucru minunat, ptr. mine esti singura posibilitate de a fi mai aproape de credinta ( sti cum stau eu cu timpul …), da stiu si nu e bine …
Evident ca fiecare are parerea lui … vezi dupa parerea mea si tu gresesti cateodata … trebuia sa imi scri altfel … ca sa nu ma supar, adica, “ca respecti parerea celorlalti” nu asa sec “fiecare cu parerea lui” …
Sa trecem la subiect, eu zic ca firea mea este mai apriga decat a altora care sunt timizi, ma manifest poate uneori si mai dur, nu pot fi “smerita” … poate in fata Domnului da, incerc cat mai mult cu putinta, sa fiu un bun crestin, asta sti bine in momentele mele grele, m-au facut sa “inving” sper ptr. totdeauna, marea incercare pe care Domnul a considerat ca merit sa o experimentez …
Of, ce greu este sa cultivi intr-un om, tot ceea ce Dumnezeu a lasat pe pamant, mare noroc am eu de exemplu, ca te-am descoperit, cu toate randurile tale, ne faci sa ne aplecam macar atunci cand citim asupra multor lucruri pe care, le uitam, le ignoram, ne scapa, le pierdem in viata …
Ok, e tarziu, mai vb. te rog sa nu te superi pe mine … te rog sa imi trimiti mesajele tale frumoase in continuare si sa sti ca prin asta Dumnezeu te-a trimis spre mine, sa ma ajuti, sa citesc macar, cu mare placere randurile tale…
Doamne Ajuta!
Doamne ajuta, Ancuta!
N-am vrut sa te supar si nici nu vreau in continuare. Cert este ca fiecare dintre noi trebuie sa se aplece foarte mult asuprra sinelui (ptr ca acolo zac cele mai grele lupte). Trebuie sa fim un pic mai aspri cu noi insine fara sa aratam asta sau faca ca aceasta sa diminueze starea de nadejde in marea bunatate a lui Dumnezeu. Pocainta este o taina asufletului si se face in ascuns. Tu nu trebuie sa te justifici in fata mea, eu te cunosc asa cum esti, vesela, apriga uneori dar la modul general o fire vioaie si intreprinzatoare. Ai biruit cu ajutorul lui Dumnezeu o incercare mare din viata ta si pentru asta trebuie sa ramai fidela Doctorului Cel Mare. Ramane sa-ti hranesti sufletul din plin cu invataturile Sale ptr a avea in permanenta starea de prezenta a lui Dumnezeu in viata ta clipa de clipa. Vom gresi din ce in ce mai putin daca in tot ceea ce intreprindem Il intrebam si pe Hristos daca ar fi de acord cu ceea ce vrem sa facem. Toate ar trebui sa le facem ca si cum le-am face Lui. Sfintii parinti spun ca starea cea mai buna la care trebuie sa ajunga un crestin este starea de permanenta prezenta a lui Hristos in viata lui.
In ceea ce ma priveste ma bucur de faptul ca la Dumnezeu nu exista legea copy right-ului si in felul asta pot raspandi si eu pe acest canal din invataturile Sale.
A zis Dumnezeu ca si pentru un pahar de apa dat in numele Lui vom primi rasplata – asa ca asta mi-a dat avant. Noi nu trebuie sa facem binele in speranta vreunei rasplatiri fie ea si de la Domnul ci pentru ca trebuie sa ne asemanam lui si sa facem binele din fire ca sa redevenim ceea ce El a creat – oameni sfinti.
Poate cuvantul sfintenie este prea mare dar in adevar sfintenia trebuie sa fie starea fireasca a unui om. Noi ne-am pervertit firea de-a lungul secolelor si nu ne mai dam seama dar sfintenia este starea fireasca a omului. Cand Dumnezeu a creat pe om a zis: ”Sa facem om dupa chipul si asemanarea noastra!” si dupa ce l-a facut pe om scrie sciptura ca l-a facut pe om dupa chipul Sau fara sa mai specifice si dupa asemanare. Sfintii parinti spun ca asemanarea a fost lasat omului s-o dobandeasca prin virtute, deci pana intr-atat de mare este omul in iubirea lui Dumnezeu.
Sa ne straduim prin vitregiile vietii sa dobandim ceea ce Dumnezeu vrea de la noi si daca nu vom implini, cel putin vom fi gasiti pe cale, pe calea straduintii si asa vom nadajdui la iubirea Lui.
Bucura-te bucuria noastra, acopera-ne pe noi de tot raul, cu cinstitul tau acoperamant!
Doamne miluieste-ma!
Cristian