Povestea PRIMĂVERII!….poeziile Ralucăi

Când am privit pomii livezii în zori de ziuă,
Taina uimirii de-odată m-a pătruns,
Căci de la goliciune-și luau adio,
Și se-mbrăcau c-o haină în ascuns.

Pe fiecare ramură golașă,
Se-nfiripa cu teamă un boboc,
Iar adierea vântului gingașă,
Privind la ei încremenea pe loc.

Atinși apoi de-a soarelui căldură,
Plesneau incet eliberând petale,
De o delicatețe albă, pură,
Ce izvora miresme-mbietoare.

Și imi plăcea atât de mult,
Sub poala merilor să stau,
Liniștea calmă ascultând,
Ochii-mi în cer se adânceau.

Cînd boarea primăverii se juca,
Cu ramurile tinere-nflorite,
O ploaie de petale cobora,
Redeșteptându-mi visele-adormite.

Și mă simțeam ca întru-n paradis,
Pe care n-aș fi vrut să-l părasesc,
De-aceea primăvara mi-a promis,
Ca-n fiecare an s-o regăsesc.

Eu n-o credeam copil fiind atunci,
Nu-nțelegeam că-o-asemenea minune,
Se poate-ntoarce acolo la bunici,
În fiecare an precum îmi spune.

Azi am crescut, ea n-a uitat să vină,
Mă bucur de prezenta ei suavă,
E tot cum o stiam de daruri plină,
Ce ni le-mparte făr de zăbavă.

de Raluca Stavriu