Bolile pe care Dumnezeu îngăduie să le avem sunt doar spre binele nostru!
Și oamenii botezați pot fi psihopați. Nu înseamnă că aceștia au făcut ceva rău. Pot fi și asemenea situații. De regulă, este alcătuirea psihică pe care o deține cineva din naștere. Sunt slăbiciuni pe care la are omul din clipa zămlisirii sale, care există doar spre binele, nu spre răul nostru. Desigur, omul se întreabă: ,,de ce mi se întâmplă mie?”, și se înspăimântă, se tulbură, se afundă, se vede pierind. Noi spunem așa. Nu știm ce spune Dumnezeu.
Prin moarte sufletul se desparte de trup. Toate slăbiciunile, bolile există, cu deosebire, în zona de contact a sufletului cu trupul. Când sufletul se desparte de trup, omul scapă de toate acestea și în funcție de credința pe care a arătat-o, în funcție de răbdarea pe care a dovedit-o, în funcție de nădejdea pe care a avut-o în Dumnezeu. Pot pleca foarte fericit în lumea de dincolo.
Dacă atitudinea lui, atâta cât a depins de el, a fost una prin care Dumnezeu să-l mântuiască, acesta are de primit multă plată, pentru că s-a chinuit mult. Nu s-a chinuit pentru că el personal a fost vinovat, ci pentru că întreaga umanitate este vinovată.
Să nu considerăm că nu suntem vinovați.
Suntem la fel de vinovați și noi, cei care ne aflăm în afara acestor situații.Nu este de vină doar acela care suferă sau doar strămoșii lui. Așadar, Dumnezeu l-a creat pe om lipsit de patimi, și sufletul și trupul lui, dar toate acestea se întâmplă din pricina neascultării. Cred că există mare tulburare, mare confuzie și oamenii sunt derutați.
În plus, unii îi supără pe ceilalți, îi subevaluează, ca și cum ar fi vrut să fie bolnavi. Toate acestea sunt primejdiose. Suntem datori să respectăm fiecare suflet, chiar dacă acel suflet este atins de boală. Să-i respectăm pe toți oamenii, oricum ar fi ei. Să-i respectăm și pentru fiecare să nădăjduim și să credem că Dumnezeu îl va mântui.
Dacă înțelegem corect toate acestea și dacă le vom aborda corect, cred că nu ne vom mai întreba cum suntem, ce caracter am moștenit, ce alcătuire psihică am primit, ce defecte și ce lipsuri avem? Nimeni nu va mai avea o problemă cu acestea dacă le va accepta că ele vin din iubirea lui Dumnezeu, care a îngăduit să fie așa, Dacă le acceptă, singura lui grijă va fi cum să acționeze corect, penru ca toate să-i fie spre folos. Acestea îl ajută mult pe om să se smerească, să se pocăiască, să nădăjduiască în Dumnezeu, să se desprindă de cele lumești.
„SUFLETUL MEU, TEMNIȚA MEA” – Arh. Simeon Kraiopolous, Ed. Bizantină – 2009
