(Fapte 2, 38-43; In.3, 1-15)
Binefăcătoare este osteneala celor care zdrobesc, prin cugetări sănătoase, minciuna ce se îngrămădește împotiva adevărului Învierii. Citește aceste cugetări și înarmează-te cu ele; dar totodată să nu te lenevești a face din ce în ce mai mult loc ca să intre în tine puterea Învierii lui Hristos. Cu cât vei face asta mai mult, cu atât vei respira mai mult din văzduhul Învierii și cu atât vei fi mai la adăpost de toate săgețile vrăjmașului îndreptate împotiva acestui adevăr. Întrebi de ce e nevoie pentru asta? De nimic deosebit: fii ceea ce trebuie să fii potrivit legământului în care ai intrat la sfântul botez, care este învierea noastră. Ai scuipat pe satana și pe toate faptele lui? Continuă să te porți la fel față de el. Te-ai unit cu Hristos? Rămâi cu El. Faptele întunericului și cele ale luminii sunt vădite. Fugi de cele dintâi și ține-te de cele din urmă: însă fă asta fără compromisuri, cât de mărunte, așa încât norma vieții tale să fie următoarea: nu este părtășie între lumină și întuneric, între Hristos și Veliar.
Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an – Sf. Teofan Zăvorâtul. (Editura Sophia, Buc. 1999, colecția Părinți Ruși)
La Sfânta Taină a Botezului auzim pe naș cum se leapădă de satana și de toate lucrurile lui, în schimb după această sfântă binecuvântare tratează taina păgânește.
Sărbătorirea acestei Sfinte Taine se face păgânește.
Poate de cele mai multe ori nașul când rostește că se leapădă de satana și de lucrurile lui are în buzunar pachetul de țigări iar afară îi așteaptă lăutarii să le cânte. Lepădarea este numai la modul declarativ. Părinții, bunicii, nașii nu s-au spovedit, nu vin la biserică, nu se împărtășesc, nu merg la liturghii, nu ascultă predici, nu citesc Sfânta Scriptură, nu se roagă, etc, etc…
Din păcate nu există o catehizare a creștinilor pe acestă temă și mulți dintre ei vin spre tainele bisericii ca spre ceva care exprimă doar tradiție.
Hristos a inviat!
Citind textul din josul citatului Sfantului Teofan mi-a venit in minte imediat cuvantul unui bun prieten vis- a -vis de o asemenatoare descriere a realitatii :
“Schimbandu-ne pe noi, vom schimba fata lumii .
Realitatea descrisa cu lux de amanunte mai mult sau mai putin dureroasa e ca un tablou in fata caruia daca ramanem intepeniti si mai asteptam un alt comentator sa o mai prezinta odata si inca odata, nu facem altceva decat sa stam pe loc…
Cred ca ne-am trezit cu totii si nu suntem atat de orbi incat sa fie nevoie de fiecare data sa se tot pomeneasca de lipsurile din viata noastra…
Punem punct… luam o pauza, ne desprindem ochii de la tabloul mai sus mentionat si incercam sa facem ceva… Faptele vor vorbi dupa…
In jurul tau este o gradina uscata si mai toti o descriu ca pe o realitate trista adevar graind insa nefacand nimic… Fii tu cel care sa renunti la a mai privi si vorbi despre ea si sa pui mana sa sadesti prima floare in tacere, cu bucurie si credinta…
Maine te vei trezi cu altii care vor vorbi despre aceeasi realitate trista, acelasi tablou ingrijorator, aceeasi gradina uscata… tu fii primul care sa sadesti apoi un pom, sa tai uscaturile si totul in tacere cu multa bucurie…
Asa intr-o zi cei care pana acum au tot vorbit despre un tablou trist, nu o vor mai face, gasind in locul sau o gradina frumoasa…
Cred ca este o ispita a vremurilor noastre sa se tot bata moneda pe tot ceea ce e trist, descurajnat, pe tot ceea ce au distrus altii, fara sa ne dam seama ca mai de folos ar fi sa vorbim mai mult despre ceea ce e frumos, mai de folos este sa facem ceva bun in loc sa tot privim la realitatea trista din jurul nostru, sa fim noi care sa venim cu o alternativa.
Sper sa ne trezim!…
Deocamdata suntem in fotoliu si in fata noastra se desfasoara un film de groaza si toti suntem acolo intepeniti.. .
Sa avem puterea sa lasam filmul sa deruleze inspirat din realitate pe buna dreptate, si sa ne apucam sa schimbam ceva in noi si astfel raul se va diminua vazand cu ochii…
In lupta cu raul biruinta vine facand binele
Doamne ajuta!”
Fara a fi interpretata negativ postarea acestui text, caci intentia mea este buna ca si a celui care a scris cuvintele de mai sus, va doresc si imi doresc sa avem ochi pt a vedea binele, frumosul care sa ne dea aripi pana la Dumnezeu!
De altfel…putem lua exemplul Sfintilor. A Sf Teofan – de pilda…care in cuvantul sau da sfaturi celui ce citeste ne-aratand cu degetul spre nici un om pacatos ci doar amintind fagaduinta ce am facut-o Domnului. Si cred ca mai buna metoda de indreptare decat constiinta care mustra nu este.
Frumos spus si adevarat!
Niciodata nu trebuie sa ne suparam, fiecare vede lucrurile prin prisma intelegerii sale.
Traim intr-o lume in care ni se prezinta mereu raul care nu zideste si din pacate binele este cel mai putin prezentat.
Comentariul de la sfarsitul articolului nu este o aratare cu degetul spre cineva anume ci era doar o incercare de a prezenta celor care citesc (si dintre care multi nu sunt niste crestini catehizati sau practicanti) ca de cele mai multe ori ne indreptam spre tainele bisericii banalizandu-le. Era o incercare a mea de a deschide ochii celor care-si doresc din suflet sa fie nasi fara sa-si dea seama de responsabilitatile pe care trebuie sa si le asume.
Imi pare rau daca cineva a interpretat ca pe o judecata. Poate am gresit – intentia insa a fost alta.
In ajutorul celor scrise mai sus (nu ca o indreptatire de sine) recomand un articol personal, postat cu ceva timp in urma, unde prezentam cum vad eu lucrurile si cum le inteleg eu. http://cristianstavriu.wordpress.com/2009/11/21/alegedumnezeu-pe-listele-electorale/
Aici sunt toate articolele scrise de mine si unde se poate deslusi conceptia mea de viata si mantuire. http://cristianstavriu.wordpress.com/category/articolele-mele/
Am scris aceste randuri Alinei cu nadejdea ca toti dorim binele, avem bune intentii si nu doar polemizam steril!
Doamne miluieste-ma!
Cristian Stavriu
Si eu am primit gandurile tale cu draga inima. ai dreptate, e nevoie si de constientizare insa…ma gandeam…cand am scris cele de mai sus la cat de sensibil e sufletul omului ce se zbate spre a ajunge la Dumnezeu… E atat de sensibil incat , uneori, il intristeaza sa auda sau sa vada raul care se intampla. Desigur…asta e pentru cei care au descoerit Calea si care se straduiesc pe cat le sta in putinta. pentru cei care inca nu-s cu ambele “picioare” pe drumul cel bun…sunt de acord cu tine : trebuie sa ia aminte . Caci asa au facut toti pana a ajunge la a-L simti pe Dumnezeu.
[...] sursa: Cristian Stavriu [...]