Sufletul nostru este o fortăreață de necucerit!
În adânc sufletul este o fotăreață de necucerit. Ajung până acolo haruri, tot felul de ajutoare, însă fortăreța rămâne necucerită, pentru că poarta se deschide pe dinăuntru. Și dacă nu se deschide pe dinăuntru, Harul lui Dumnezeu are delicatețea să nu o forțeze. Altfel, n-ar mai fi Har! Ar fi altceva. Ar fi energie demonică. Harul are delicatețea, finețea să nu forțeze porți, ci să aștepte, să se facă prezența. Așteaptă ca poarta să se deschidă pe dinăuntru. Iar cheia o are cel care se află înăuntru. Posibilitatea să deschidă poarta pe dinăuntru o are numai omul, care se încăpățânează și o ține închisă. Îi este teamă să o deschidă, deși știe că afară este Harul lui Dumnezeu care așteaptă, deși știe că afară este Însuși Hristos care așteaptă, este cerul care așteaptă, este Împărăția lui Dumnezeu care așteaptă, este mântuirea lui!
Atât de încăpățânat este omul! Nu vrea să deschidă. Sărmane sunt aceste suflete! Și sunt multe care fac așa. Veșnic –pomenitul Aspiotis spune despre tipul melancolic, despre cineva care are o formă gravă de melancolie, spune că melancolicul simte că trăiește în iad și înțelege că dacă vrea să iasă din iad, va intra într-o nouă stare. Deși înțelege că se va izbăvi de iad și va scăpa de acel chin, totuși nu o face.
SUFLETUL MEU, TEMNIȚA MEA – Arh. Simeon Kraiopolous, Ed. Bizantină – 2009
Delicatețea cu care Dumnezeu ne îmbrățișează și ne cucerește noi nu o avem față de aproapele și de cele mai multe ori suntem foarte aspri și neînțelegători. Ego-ul nostru nu suportă în nici-un fel o ușă închisă în nas sau o atitudine potrivnică. Mândria este aceea care ne face să ne supărăm repede și tare pe oricine nu este în ton cu noi, nu face ca noi. Nu ne este propriu să fim răbdători și buni rugători – vrem ca totul să se petreacă repede și numai așa cum vrem noi.
Aici arh. Simeon Kraiopoulos surprinde foarte bine chiar și starea aceea păcătoasă de învârtoșare care nu ne lasă să ieșim dintr-o situație proastă și despre care știm cu certitudine că nu este una benefică și bine plăcută lui Dumnezeu și totuși persistăm cu obsesivitate în ea.
Doamne miluiește-ne de neînțelpciune și rea voință!
Cum s-ar putea lua legatura cu arhim.Simeon Kraiopoulos?
Draga Diana, nici macar nu stim daca mai traieste arhimandritul Simeon Kraiopoulos. Cartile din care eu citez au aparaut relativ recent pe piata romaneasca in traducere din greca prin grija unui profesorului de teologie parintele Constantin Coman dimpreuna cu alti colaboratori.
Itin recomand sa citesti tot ce a aparut scris de dansul si astfel iti vei putea impaca o parte din dorinta, cunoscandu-l din scrieri. Alta metoda din pacate acum nu stiu.
Dumnezeu sa-ti ajute!
Cristian Stavriu
[...] Sufletul nostru este o fortăreață de necucerit [...]
[...] Sufletul nostru este o fortăreață de necucerit [...]