-Părinte, cum să-l vedem pe cel ce ne nedreptățește ?
-Cum să îl vedem ? Ca pe un mare făcător de bine al nostru, că ne face depuneri la Banca din cer. Ne face bogați pentru veșnicie. Acesta este un lucru mic ? Oare nu îl iubim pe făcătorul nostru de bine? Oare nu îi exprimăm recunoștința noastră?
Așa și pe cel ce ne nedreptățește să iubim și să îi fim recunoscători, pentru că ne face bine pentru veșnicie .
Nedrepții se nedreptățesc veșnic, în timp ce cei ce primesc cu bucurie nedreptatea sunt îndrepțățiti veșnic.
Un familist evlavios a suferit multe nedreptăți la serviciul său. Avea însă multă bunătate și le suferea pe toate fără să murmure.
A venit odată la Coliba mea și mi-a spus toate acestea, după care mă întrebă :
-,,Ce mă sfătuiești să fac ?”
-,,Așa să faci: să privești la dreptatea și la răsplătirea dumnezeiască și să faci răbdare. Nimic nu se pierde.
În felul acesta depui la banca lui Dumnezeu.
În cealaltă viață negeșit vei primi mult pentru încercarea aceasta ce o suferi.
Dar să știi, Bunul Dumnezeu și în viața aceasta răsplătește pe cel nedreptățit. Dacă nu întotdeauna pe cel ce suferă, în mod sigur pe copiii lui. Știe Dumnezeu ce face. Poartă de grijă de făptura Sa”.
Dacă face cineva răbdare, lucrurile vin la locul lor. Le iconomisește Dumnezeu. Dar e nevoie de răbdare fără logică. Dacă Dumnezeu vede, supraveghează, să te predai în alb lui Dumnezeu. Vezi, Iosif (Fac.37, 20) n-a vorbit atunci când frații lui l-au vândut ca rob. Putea să spună : ,,Sunt fratele lor”. Dar n-a vorbit atunci, ci Dumnezeu a vorbit după aceea și l-a făcut împărat. Dar dacă nu facem răbdare, ne chinuim.
Dacă vrem să ne vină bucuriile numai așa cum ne convine, cum ne place, odihnă, firește, nu aflăm, și nici nu decurg lucrurile așa cum vrem. Dacă cineva este nedreptățit în această viață de oameni sau de diavoli, Dumnezeu nu Se neliniștește, pentru că asta pricinuiește câștig sufletului. Însă de multe ori spunem că suntem nedrepțățiți, dar în realitate noi nedreptățim. E nevoie de atenție, să ne cercetăm pe noi înșine.
Cu durere și dragoste pentru omul contemporan- Cuv.Paisie Aghioritul (Editura Schitul Lacu)
Adevărat grăiește părintele Paisie căci aceste lucruri le vedem cu ochii noștri aproape zilnic în jurul nostru și le trăim pe pielea noastră. Totul este să ne poziționăm corect față de situația pricinuită și să nu uităm niciodată că și noi am avut sau avem răutățile noastre cu alții și prin aceasta ne luăm răsplata. Uneori este nevoie de o suferință să ne amintim de Dumnezeul pe care L-am uitat, sau L-am neglijat, sau poate prin aceasta, proniază El ceva mai bun pentru noi.
Important este să nu uităm niciodată că orice facem bine sau rău celui de lângă noi – nouă ne facem în primul rând. Bine facem, cu bine vom fi răsplătiți, rău facem, cu rău vom fi răsplătiți tocmai când nu ne așteptăm.
Frate Cristian!
Articolul este pe masura realitatii. Cum se face ca tuturor persoanelor carora le-am facut bine mi-au intors inapoi numai durere si rautate.
Este descurajant sa fii tot timpul bun, sa incerci mereu sa arati oamenilor de langa tine ca-ti pasa de ei, ca le vrei binele si sa fii rasplatit cu ceea ce nu se cuvine.
Dar aceste fapte ma fac sa stau cat mai retras si cat mai departe de oameni. Este fascinant cat de mojici sunt oamenii vazandu-i ca te baga in seama sau se poarta frumos doar atunci cand au nevoie sau au un interes anume. Nu este deloc incurajator sa faci binele!
Ce sa ma fac caci pe masura ce timpul trece devin tot mai circumspect fata de cei din jur vazandu-i cat de materialisti si interesati sunt.
Multumim pentru articole! Desi intru zilnic pe blog, nu obisnuiesc sa postez comentarii dar de data acesta articolul m-a atins la coarda sensibila.
Am nevoie de incurajare!
Multumesc!
Simion Marius
Frate Marius! Hristos s-a inaltat!
prin recunostinta celorlalti, dupa ce facem binele vrem sa fim apreciati, laudati si chiar iubiti – ori nu se va petrece aceasta decat foarte rar. Pe de alta parte nici nu este de folos sa fim laudati. Iubit cred ca merita sa fie cineva care face binele dar din pacate nu se intampla asa. In toate trebuie sa dam slava lui Dumnezeu, sa ne resemnam si sa nu ne descurajam. Cred ca binele trebuie facut oricand si in orice imprejurare – dupa invatatura evanghelica. – si mai ales atunci cand ni se cere.
Si eu am nevoie de incurajare in astfel de situatii. Cu adevarat traim acele vremuri pline de egoism si iubire de sine, dar nu trebuie sa-i blamam prea mult pe cei carora le facem bine si ei ne rasplatesc cu rau sau cu indiferenta. Aceasta vine si din faptul ca noi insine nu avem o traire prea buna care sa miste sufletul celor de langa noi. Si eu m-am lovit de astfel de oameni care n-au inteles nimic din intentiile mele sau uneori chiar le-au interpretat. In duhul lumii de astazi nici nu se mai poate concepe a face bine cuiva fara sa fii suspectat ca urmaresti ceva, sau ai un interes anume. Ce sa facem daca ei asa inteleg, putem sa renuntam la a face binele.
Asa cum spuneai si tu, Hristos a fost cel mai napastuit, a vindecat, a sfatuit, a ajutat a facut cel mai mult bine si totusi oamenii nu l-au inteles.
Ego-ul din noi isi cere dreptul
Fata de oamenii mojici cu adevarat trebuie sa stai un pic mai retras dar fara a renunta sa faci binele atunci cand ti se cere.
Daca esti luat in ras sau in batjocura sau cineva profita de acest lucru, isi face siesi un mare rau (exact cum scrie in articol) ptr ca-L batjocoreste pe Hristos invatatorul nostru. El ne-a invatat sa facem asa!
Eu iti doresc succes in lupta ce-ti sta inainte si te mai astept pe blog cu comentarii frumoase spre zidirea noastra a tuturor.
Doamne miluieste-ma!
Cristian Stavriu
daca ne-am cerceta inima noastra cu multa , f multa sinceritate , vom vedea ca am suparat si dezamagit si noi de multe , f multe ori pe aproapele nostru , incepand cu parintii , fratii ,surorile ,etc.
Asa ca , vazandu-ne neputintele noastre trebuie si noi sa fim intelegatori cu neputintele aproapelui .