În Duminca Sfintei Maria Egipteanca, un părinte hirotonit de curând a început un cuvânt despre pocăință. A dat câteva exemple de sfinți care au părăsit păcatul. În biserică se auzeau șușoteli. Unii credincioși, în special cei mai în vârstă, nu păreau prea interesați de subiect. Două femei depănau amintiri din tinerețe, altele vorbeau deșertăciuni, cometând lungimea fustei unei femei care venise prima dată în aceea biserică sau mirosul neplăcut al cerșetorilor de la poarta bisericii.
Părintele a continuat:
-Dar există și mulți păcătoși care nu vor să audă de pocăință.
În parohia noastră, de exemplu: avem un caz, un om căruia îi place să bea mult, despre care vă voi spune cîteva cuvinte. Omul acesta, pe care îl cunoașteți cu toții, este un caz care pare irecuperabil.
Încet-încet, credincioșii care șușoteau începură să fie atenți: predica devenea interesantă și pentru ei – se gândeau că poate părintele va da și niște amănunte picante, pentru a le putea discuta la masa de prănz cu cei care nu veniseră să se împărtășească din frumusețea sfintei slujbe
-Să vă spun cât de tare a căzut în patima băuturii acest om? Întrebă părintele, mirându-se câtă liniște se făcuse în biserică. Nu, nu o să vă spun. Am vrut numai să vă dați singuri seama că, atâta vreme cât vă vorbeam despre îndreptarea vieții, unii șușoteau.
Cum a venit vorba despre un păcătos care poate fi bărfit, care poate fi arătat cu degetul, s-a făcut liniște. Nu vă voi mai spune altceva astăzi, decât atât: dacă veniți la biserică din orice motiv, și nu pentru a fi în comuniune cu Dumnezeu și a vă ruga împreună cu ceilalți, dacă vă interesează numai subiectele de bârfă sau subiectele care vă ridică în proprii ochi, făcându-vă să vi se pară că sunteți superiori celor care stau la această oră în fața televizoarelor, ar trebui să vă dați seama că greșiți.
Biserica este casa lui Dumnezeu. Vreți să o transformați în sală de spectacol, în salon de bârfe? Să nu fie așa! Luați aminte la cursele vrăjmașului care, dacă nu a reușit să vă împiedice să ajungeți la biserică, se luptă să vă sucească mințile și să vă îndemne să vorbiți în loc să vă rugați sau să ascultați cuvinte de folos. Aș mai fi avut multe să vă spun, dar o să vi le spun altădată. Vă las să vă gâdiți singuri dacă vreți să mergeți pe calea mântuirii. Și, dacă nu vreți, nu știu ce rost are să mai veniți la biserică. Iar dacă vreți, nu știu ce rost are să șușotiți și să clevetiți, în loc să vă rugați lui Dumnezeu cu zdrobire de inimă…..
Patericul Mirenilor-Danion Vasile-Editura Egumenița Galați 2004
da , cu adevarat asa se intampla . Vrajmasul foloseste tot armamentul din dotare , ispitele apar la fiecare gand care ne strabate mintea in acele momente si daca nu ne intoarcem rapid la rugaciune , ramanem la slujba doar fizic , doar trupesc si egal cu zero .
Doamne , ajuta-ne !
Doamne ajuta!
In acest articol nu se punea problema unei ispite, care ne face sa ne zburde minte pe campii, ci de ignoranta.
Multi au banalizat mersul la biserica, este pur si simplu un ritual lipsit de traire, fariseism si fatarnicie. Am participat la foarte multe liturghii la sate si m-am convis ca oamenii n-au habar de ce vin la biserica.
In pilda de mai sus este un fericit caz, faptul ca noul hirotonit, este un preot cu dragoste si discernamant.
Cand a inceput sa vorbeasca lucruri lumesti, desertaciuni, atentia enoriasilor a fost pe loc captata. Deci ei nu stiau de ce vin acolo.
Realitati crude care le traim pe pielea noastra!
Doamne miluieste-ma!
Cristian Stavriu