O femeie nu vroia să aibă copii. La spovedanie nu îi spunea duhovnicului că lua pilule contraceptive. După câțiva ani, însă, preotul a întrebat-o:
-Ce e cu voi de nu aveți copii? Aveți probleme cu sănătatea?
-Nu, părinte.
Soțul femeii era de față:
-Nu, părinte, suntem sănătoși. Dar dacă nu pot să o conving… Duhovnicul meu m-a oprit de la împărtășanie pentru asta, dar dacă sfinția voastră îi îngăduiți..
-Eu? Eu nu îngădui așa ceva. Preoții nu pot fi îngăduitori cu păcatul. Nu știam nimic.
Of, de asta e bine ca amândoi soții să aibă același duhovnic, să fie călăuziți pe același drum, nu unul într-o parte și unul în alta.
Femeii îi spuse:
-Îți dau dezlegare să mergi la duhovnicul soțului tău. Și cât de curând vreau să aud că ai rămas însărcinată. Terminați cu prostiile!
Femeia s-a dus la duhovnicul soțului și a început să ducă o viață creștină. A făcut prima spovedanie completă din viața ei. Și apoi a renunțat să mai ia pilule contraceptive. Au trecut câteva luni și a rămas însărcinată.
Nu după mult timp, însă, în viața lor au început să apară tot felul de necazuri și ispite. Întâlnindu-se pe stradă cu fostul ei duhovnic, l-a întrebat:
-Părinte, cum se face că înainte toate ne mergeau bine, iar acum avem din ce în ce mai multe probleme?
-Înainte, când vă fereați să faceți copii, adică fugeați de una din cele mai importante cruci ale familiei, dracii vă lăsau în pace. Pentru că dragostea egoistă în care trăiați era de ajuns ca să vă pierdeți mântuirea. Acum, însă, când ați înțeles că trebuie să faceți copii, când așteptați un copil, începeți să mergeți pe drumul cel bun. Înainte, toate faptele voastre bune erau puse în umbră de lașitatea voastră, de frica voastră de a avea copii care să vă stânjenească, copii care să vă mănânce timpul. Acum dracii se luptă cu voi, pentru că știu că mergeți pe calea mântuirii. Ar trebui să vă bucurați că aveți necazuri. E semn bun.
E semnul că Dumnezeu vă învață să urcați pe scara raiului.
Patericul Mirenilor-Danion Vasile-Editura Egumenița Galați 2004
Am citit o parte din cartile scrise de Danion Vasile, si am audiat multe dintre conferintele lui, inainte de “intamplarea” din 28 martie 2010, si am observat un lucru ciudat (in fine, am observat mai multe lucruri ciudate, in general). De foarte multe ori, cand da cate un exemplu de cum ar trebui sa se comporte crestinul ortodox intr-o situatie sau alta, exemplele lui sunt in marea lor majoritate axate pe vina femeii si pe nevinovatia barbatului. Viata e mult mai complexa, si vina e de multe ori impartita, inclusiv in problema anticonceptionalelor. De foarte multe ori, cei care se impotrivesc de a avea copii sunt in special barbatii. Eu cunosc foarte multe cazuri de genul asta. Asa ca dl Danion Vasile, dragutul de el, e un pic cam misogin, desi n-ar recunoaste asta probabil niciodata.
Ca sa nu ziceti ca sunt exagerata, mai cititi inca o data, daca aveti timp “Cartea nuntii”, cu creionul in mana (), si o sa vedeti cum abunda sfaturile pe care le da dl Danion Vasile femeilor in legatura cu viata de familie, si cat de rare si putin consistente sunt referirile la cum ar trebui sa se comporte barbatii in viata de familie. Oare de ce?
Doamne ajuta!
N-am incercat niciodata sa desfac firul in patru in ceea ce il priveste pe Danion. Eu il port in rugile mele ptr ca-mi dau seama cat este de greu pe acest drum pe care a pornit. Cu siguranta sunt si greseli. Fiecare amprenteaza lucrarea care o savarseste si cu partile bune si cu partile mai putin bune. Important este sa vedem partea plina a paharului si sa gandim pozitiv.
Exista insa in ortodoxie o ispita deosebita. Blamam pe catolici pentru erezia infailibilitatii papale (si bine facem) insa intr-un alt mod si noi o aplicam in viata de zi cu zi cu iubitii nostri duhovnici sau povatuitori teologi.
Cine navigheaza pe internetul ortodox poate vedea cu usurinta infailibilitatea pe care o atribuim marilor nostri duhovnici fara a avea un discernamant. Din prea multa dragoste si evalvie ce o purtam pentru ei nu acceptam ca in unele cazuri si ei pot gresi. Dar acesta este un alt subiect si nu unul simplu caci pe marginea lui s-au nascut mari invartosari si dispute care nu zidesc in nici-un chip pe cineva duhovniceste.
Noi avem ca model pe Hristos si El ne este calauza, tinta si scop. In rest – oameni cu neputinte. Patericul ne infatiseaza mari asceti ai pustiei care au fost inselati in chip jalnic de draci. Acestea ne-au fost propovaduite ca sa luam aminte ca fiecare dintre noi suntem supusi greselii. Acum avem nevoie de discernamant foarte mare, de dobandirea unei drepte socotinte ptr a nu cadea in inselare. Bizuinta nostra trebuie sa fie doar pe Dumnezeu si nu pe oameni. Cu nimic nu-mi saraceste iubirea fata de unul care a gresit – trebuie sa ma rog aprig pentru el si sa uit sa-l judec. De aceea la aceste vremuri trebuie sa cunoastem credinta bine. Insa trebuie sa fim atenti sa nu ramanem in litera legii si sa utam de Duhul ei. E foarte mult de vorbit in acest sens.
Pentru a putea razbi pe drumul acesta in aceste vremuri trebuie sa fim sinceri, foarte sinceri, sa avem mereu gandul cel bun, sa nu ne pripim in a judeca si osandi, sa stam calmi si sa ne smerim – apoi toate vor decurge bine.
Cu sinceritate si iubire vom reusi – altfel riscam sa devenim farisei.
Doamnul sa ne ajute sa punem in practica toate cele bune, sa punem inceput bun in fiecare clipa si sa trecem de la teorie la jertfelnicie.
Doamne miluieste-ma!
Cristian Stavriu
Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu. Intr-adevar trebuie sa nu judecam pe aproapele, pentru ca mare pacat este. Absolut toti gresim, mai mult sau mai putin. Nu este nimeni in afara pacatului. Ceea ce cred insa ca poate fi un lucru bun, este sa-i atragem atentia cu sinceritate aproapelui atunci cand greseste, si bineinteles dojana sa fie bine intemeiata. Si asta e valabil pentru toata lumea. Esential este ca atunci cand ni se spune ca gresim, sa fim in stare sa ne smerim, sa recunoastem greseala si sa ne indreptam, ca altminteri mandrie se chiama. Niciodata nu e tarziu pentru a pune un inceput bun.
Doamne ajuta!
Frumos spus! Multumesc!
Trebuie sa dojenim cu iubire. Daca nu iubim pe cel in cauza trebuie sa ne rugam si sa renuntam a dojeni. Multi s-au taiat in Scriptura neintelegand corect duhul literei. Exista niste conditii bine stabilite referitoare la a dojeni pe aproapele si aceasta depinde de intelesurile noastre. Fiecare actioneaza conform unei intelegeri. Se spune in Scriptura si cuvantul acesta ca unii au omorat pe aproapele considerand ca aduc jertfa bine primita lui Dumnezeu. Sf. Apostol Pavel este un exemplu graitor. Si noi astazi omoram pe aproapele – in mod deosebit cu gura!
Doamne miluieste-ma!
Cristian Stavriu
Azucena,
Danion si altii ca el ar trebui sa mai discute cu parintele N. Tanase de la Valea Plopului ca sa vada, daca or vrea, cam cum isi silesc barbatii sotiile sau prietenele, etc. ca sa avorteze sau sa ia anticonceptionale. Si nu ma refer neaparat la violenta fizica ci la santajul si presiunea psihica pe care o exercita asupra consoartelor. Ceea ce nu le absolva nici pe ele de vina absolut deloc.
Danion are si partile lui bune dar daca nu umbla la orgoliu poate gresi si e pacat fiindca avem nevoie de marturisitori. El are potential dar trebuie sa lupte cu el, sa vada ce nu-i convine si sa ia masuri. BIne, asta trebuie sa o facem cu totii, dar m-am referit la el fiindca e persoana publica si il stie o tara intreaga.
Numai cine nu munceste nu greseste. Pe de alta parte cel care se expune intotdeauna isi face cunoscute si slabiciunile pe langa virtuti.
Eu zic sa-l lasam pe Danion in pace, sa ne rugam sincer ptr el (ca merita din plin) si sa vedem ce putem face noi insine.
N-as vrea sa se deschida un subiect pe seama pacatelor mai mari sau mai mici ale barbatilor si femeilor comparandu-le. Cred ca ar fi o „neghiobie” si o lipsa de respect.
Fiecare sa caute sa se indrepte pe sine si sa nu se compare cu celalalt.
Doamne miluieste-ma!
Cristian Stavriu
Asa este si chiar ma rog pt Danion ca sa-l lumineze Dumnezeu, pe el , pe toti marturisitorii si pe noi toti romanii, ca sa ramanem nesmintiti in vremurile astea grele. Doamne ajuta!
Cristian
foarte frumos ai raspuns mai ales in primul comentariu, insa situatia care a urmat a devenit subtire ca o foita de gheata.
spunem ca nu judecam, insa tot in asta s-a cazut; ori nu-i frumos, nu-i crestineste sa judece cineva un alt om.
acum tu ai blogul si tu ar fi bine sa le atragi atentia comentatorilor atunci cand cad usor in judecata.
deja mi-e mila de Danion cat de judecat a fost pe multe bloguri.
nu-i destul?
Fiecare sa caute sa se indrepte pe sine si sa nu se compare cu celalalt.
amin.
In toate exista o pronie a lui Dumnezeu!
Si sunt convins ca orice suflet isi asuma unele critici ca un bun crestin, acceptand ca poate si el candva a judecat pe cineva si acum isi ia plata. Altfel ar intra in invartosare si nu ar fi bine. Nimic nu este intamplator!
Trebuie sa stim sa convertim suferinta in urcare spre cer altfel o convertim in coborare. Avem astfel sansa sa ne testam smerenia, rabdarea si buna mergere pe calea credintei. La lauda toti ne cocolosim iar la critica ne razboim. In ispite si necazuri si defaimari ne dovedim credinciosia.
Maria – roaga-te Bunului Dumnezeu sa ne ajute sa dobandim o buna intelegere a lucrurilor in asa fel incat orice situatie sa o transformam in Slava lui Dumnezeu!
Doamne miluieste-ma!
Cristian Stavriu