-Părinte, spuneți de multe ori: cutare om vede cu lentilă europeană și nu cu duh răsăritean. Ce înțelegeți prin asta?
-Vreau să spun că vede cu ochi european, cu logică europeană, fără credință, numai omenește.
-Și care e duhul răsăritean?
-,,Răsăritul răsăriturilor și ce dintru întuneric și din umbră au aflat adevărul; că din Fecioară S-a născut Domnul”.
Adică?
-Când spun că omul a prins duhul răsăritean și l-a lăsat pe cel european, vreau să spun că a lăsat logica, raționalismul, și a prins simplitatea și evlavia, pentru că acesta e duhul ortodox în care se odihnește Hristos: simplitate și evlavie.
Astăzi, adesea lipsește simplitatea de la oamenii duhovnicești, sfânta simplitate care odihnește sufletul.
Dacă nu va lepăda cineva duhul lumesc și nu va acționa simplu, adică să nu gândească cum îl vor vedea ceilalți, sau ce vor spune despre el, nu se poate înrudi cu Dumnezeu, cu Sfinții.
Ca să se înrudească trebuie să se miște în spațiul duhovnicesc. Cu cât cineva acționează cu simplitate, mai ales în obște, cu atât se rotunjește, pentru că îi dispar buboaiele patimilor. Altfel, caută să facă un om fals. De aceea să ne străduim să aruncăm masca lumească, spre a ne face îngeri.
Știți ce fac cei lumești și cei duhovnicești? Cei lumești caută să le fie curtea curată. Nu-i interesează dacă are gunoaie înăuntru casa lor, mătura curtea și aruncă gunoaiele în casă: Îți spun: ,,Oamenii privesc curtea, nu văd ce este în casă”. Adică în casă pot să am gunoaie, afară însă nu! Îi interesează să-i laude ceilalți.
În timp ce oamenii duhovnicești caută ca lăuntrul casei să fie curat. Nu-i interesează ce va spune lumea, pentru că Hristos locuiește în casă, în inimă, nu locuiește în curte.
De multe ori și oamenii duhovnicești se mișcă la suprafață, și ca să fim mai concreți, fariseic. Acești oameni nu se gândesc cum să meargă în rai, lângă Dumnezeu, ci cum să pară buni aici. Se lipsesc de toate bucuriile duhovnicești, deși ar fi putut trăi de aici raiul.
Astfel rămân oameni pământești. Încearcă să trăiască o viață duhovnicească în chip lumesc. Însă înăuntrul lor sunt goi; acolo nu este Dumnezeu.
Din păcate duhul lumesc a influențat mult și pe oamenii duhovnicești. Dacă oamenii duhovnicești lucrează și gândesc lumește, ce să mai facă mirenii? Am spus unora să ajute copii drogați și mi-au spus: ,,Dacă facem o fundație pentru drogați, nu ne va aduce nici un venit. De aceea vom face un azil de bătrâni”. Nu spun că nu e nevoie și de azil de bătrâni. Vai, mie! Ci, dacă începem așa acestea, nu vor fi fundații respectabile, ci… ,,naufragiabile”.
Nu înțeleg că fericirea lumească este nefericire duhovniceacă.
Cu durere și dragoste pentru omul contemporan- Cuv.Paisie Aghioritul (Editura Schitul Lacu)
Sunt îmbătător de dulci și frumoase aceste cuvinte de duh ale părintelui Paisie Aghioritul. Cât de frumos surprinde neglijența noastră în viața duhovnicească și cât de greșit ne mișcăm pe calea noastră. În toate ne cultivăm iubirea de sine, confortul, odihna și cruțarea de sine de aceea suntem niște mândri purtători de măști conforme cu situațiile diferite ale vieții.
O, Doamne, ajută-ne să pricepem cu inima învățăturile Tale spre folosul nostru și al celor de lângă noi! Amin!
Cu cat belsug a lucrat Duhul Sfant in Parintele Paisie! Cata claritate a gandirii si cat realism. Macar sa avem si noi dorinta de a lucra tot timpul fapta buna cu smerita smerenie. Macar atat!