Prin ascultare ne izbăvim de stările constrângătoare!
Pe cel de-al zecelea catâr nu-l numără. Dacă-i spun: ,,Creștine, e și cel pe care-l călărești!”are curajul să spună: ,,A, așa e, aveți dreptate Părinte!” Și de câte ori se va încurca, își va aminti și va spune: ,,Ia stai, ce mi-a spus părintele în ziua aceea? A, da, iată și catârul pe care-l călăresc…!” Îl vede și-l numără și pe acela.
În orice caz, omul are nevoie de ajutor. Catârul poate fi văzut, e ditamai animalul, dar greu va vedea cineva ceea ce are înlăuntrul său. Greu va vedea! Doar dacă găsește pe cineva în care să se încreadă și este dispus să facă ascultare, va spune: ,,fie că-l văd fie că nu-l văd pe cel de-al zecelea catâr, dacă tu-mi spui că există, înseamnă că așa este!” Îndată ce spune îl și vede. Există în om ceva negativ, care-l împiedică să vadă înlăuntrul său. De îndată ce acceptă sfatul, cataracta de pe ochi dispare și vede din nou.
Omul este foarte ciudat. Urechea lui aude anumite sunete. Pe altele, însă, nu le aude ca și când ar fi inexistente pentru ureche. Adică, aude sunete joase până la un anumit punct și de aici încolo nu mai aude. Și sunetele de înaltă intensitate le aude, însă până la un punct. Dacă cineva aude celelalte sunete și spune altcuiva: ,,Nu auzi?” acela îi va răspunde: ,,Nu aud nimic!” și spune adevărul. Se pare că la fel se întâmplă și cu ochii. Ochii percep anumite culori. Pot exista și altele pe care ochii nu le percep.
Imaginați-vă ce se întâmplă în mintea omului. Nu doar în creier, ci în întreaga lui ființă, în întreaga lui structură. Am observat că un om, în ciuda bunei intenții pe care o are, a inteligenței pe care o are unele lucruri nu le pricepe, ca și când ar fi inexistente. Nu pentru că n-ar ajunge la creier, ci pentru că sunt cauze care lucrează în el și creează stări constrângătoare care-l împiedică să perceapă, ca în exemplul catârilor.
Un bolnav merge la doctor și dacă ceea ce-i spune doctorul nu este de acord cu cele din mintea lui, se va întoarce acasă și va continua să le facă pe ale lui. Mulți asemenea oameni au murit.
De ce nu a ascultat ce a spus doctorul? Pentru că părerea doctorului nu a coincis cu ideile din capul lui.
Aceste stări se vindecă doar prin ascultare.
Singura izbăvire este ascultarea. ,,Fac cum ziceți”.
Prin ascultare se smerește, acceptă ce i se spune, crede și se vindecă.
Se vindecă și înțelege în același timp.
SUFLETUL MEU, TEMNIȚA MEA – Arh. Simeon Kraiopolous, Ed. Bizantină – 2009
[...] Catârul din noi nu vede, nu simte!…Arh.Simeon Kraiopoulos [...]