Autonomia trăirilor înăbușite!
Mod constrângător de acțiune înseamnă că ceea ce facem, nu facem cu voia noastră și nici pentru că omul este rău și tinde spre răutate. Constrângerea este o stare bolnăvicioasă necontrolată care acționează autonom.
Este cunoscut că, înăbușirea trăirilor le face pe acestea să nu dispară, ci rămân în adâncul sufletului de unde acționează autonom. Ca și când ar fi un alt sine al nostru. Vorbind duhovnicește, ca să înțelegem mai bine, există și omul vechi, bolnav din adâncul sufletului.
Adică, sinele nostru nu suportă o trăire, o înăbușă în subconștient sau în inconștient de aici încolo conștientul nu mai exercită nici o putere, nu mai are nici o influență asupra acelei trăiri, și tocmai de aceea nici nu le poate controla. Ca și când ar fi o entitate distinctă, își făuresc o lume a lor de unde acționează în mod autonom. Conștientul nu le mai poate percepe, conștientiza sau controla.
SUFLETUL MEU, TEMNIȚA MEA – Arh. Simeon Kraiopolous, Ed. Bizantină – 2009
