Mania perfecțiunii! Alt chin și acesta! Ce ființe sărmane sunt unii! Norocoși sunt cei care nici calități n-au avut, nici altceva, și s-au izbăvit de toate. Unii oameni, sărmanii, se agață de calitățile pe care le au și suferă foarte mult.
Mania perfecțiunii! Sunt gospodine care au mania perfecțiunii. Sunt mereu cu mătura în mână. Să nu stai colo, să nu calci dincolo, etc. Sunt altele la cealaltă extremă. Nu numai femeile, ci și bărbații au mania perfecțiunii. Mania perfecțiunii nu este nimic altceva decât o reacție la sentimentul de inferioritate, o încercare de echilibrare a lucrurilor.
Ce să vă spun! Este atât de trist! Cred că am spus un lucru pe care-l spunea Kalliafas. Anumiți oameni, datorită complexelor, sunt foarte activi în viață și tocmai din cauza acestei hiperactivități fac multe lucruri. Societatea ar fi mai săracă dacă ar fi fost lipsită de reușitele acestor oameni foarte activi, dar care sunt activi din pricina complexelor pe care le au. Kalliafas – pentru că unii contemporani de-ai lui se pare că erau în favoarea acestei realități – crede că și în epoca noastră se întâmplă la fel. Dacă-mi aduc bine aminte, a depus toate eforturile, s-a străduit să facă totul ca oamenii să nu sufere de complexe și stări bolnăvicioase. De asemenea a lăsat să se înțeleagă că omul, și fără a fi complexat, poate reuși, poate avea succese, poate oferi multe societății în care trăiește.
SUFLETUL MEU, TEMNIȚA MEA – Arh. Simeon Kraiopolous, Ed. Bizantină – 2009
