Sărut mâna, Măicuța mea
Sunt eu, cel din pântecele tău, care-ți șoptesc la ureche cât sunt de speriat, de trist și de îndurerat pentru că vrei să mă omori, crezând că-ți sunt o povară…Dar tu nu știi cât e de greu să nu-ți aud cântecul de leagăn, să nu mă bucur de mângâierile tale, să nu îți văd chipul tău, măicuță dragă.
Cît aș vrea să mă cuibăresc la pieptul tău izvorâtor de tihnă, liniște, pace și bogată dragoste!
Ce puternici am putea fi împreună și cum am învinge toate necazurile și mai ales ce frumoasă ar fi viața alături de tine!
Aș vrea și eu să mă pot bucura de frumusețea cerului senin, să alerg cu voioșie prin câmpul înflorit, să-ți împletesc mândră cununiță și să tresar nedumerit de ciripitul vesel al vrăbiilor certărețe…
Ți-aș încânta sufletul cu multe ghidușii, iar drăgălășeniile mele ți-ar descreți fruntea în clipele de cumpănă. Te-aș ocroti și m-aș face scut împotriva necazurilor.
Nu gândi că sunt mic și neputincios, pentru că primindu-mă pe mine în viața ta, măicuță bună, pe Pruncul Hristos îl primești.
Tresar de bucurie gândind cum ți-ai rezema capul obosit pe umărul meu și câtă putere ai găsi acolo, cum voi fi reazemul bătrâneților tale.
Măicuță, trebuie să-ți mărturisesc ce frică-mi este la gândul că lama tăioasă mă va sfâșia și mă va transforma în bucățele mici, fără de viață, care vor ajunge la gunoi…
Oare tu nu auzi cum îmi bate inimioara și cum tremur de frică?
Măicuță dragă, aș vrea să mă pot uita în ochii tăi și să te rog să ai milă de mine, să-ți zâmbesc drăgălaș – cum numai eu știu – și să te strâng în brațe și să-ți dau forță și curaj, încredere și convingerea că nu omorându-mă pe mine vei scăpa de necazuri, ci abia atunci vei da de greutăți, pentru că Îl vei mânia pe Bunul Dumnezeu.
Tu știi cât e de greu să suporți o nedreptate: o observație, o mustrare venită din partea cuiva care-ți rănește doar orgoliul.
Imaginează-ți ce înseamnă pentru mine să port povara nedreptății tale, când tu mă dai nu numai morții pământești, care e atât de grea, dar mă lipsești și de lumina lui Hristos.
Mă rog Maicii Domnului să te lumineze și să-ți dea putere, înțelepciune și un pic de dragoste și milă și pentru mine, cel ce sunt trup din trupul tău, suflet din sufletul tău, copilul tău nevinovat. Amin!
Avortul și anticoncepționalele-părintele Nicolae Tănase-Editura Artemis 2006
As vrea sa spun ceva..ca este atat de cutremuratoare aceasta scrisoare, atat de impresionanta..dar mi-e ca vorbele mele ar fi prea putin bogate in inteles ca sa exprime starile pe care mi le-a trezit..lacrimi in ochi..suflet trist..ma impresioneaza atat de mult sa vad un bebe mic si scump..sa simt de fiecare data acest instict matern..incat nu pot spune decat atat : ” Multumesc, Doamne! Multumesc ca ne dai noua femeilor aceasta bucurie de a fi MAME, de a simti timp de 9 luni cum o gaza mica “prinde” viata..cum creste, cum de din picioruse, de a-l tine apoi in brate, de a ne inunda inima de fericire cand il vedem cum creste!
E o scrisoare trista..dar care ar trebui sa deschida multe inimi de mame..care se gandesc sa renunte la cel mai de pret dar pe care l-au primit..acela de a da viata!
Doamne ajuta!
Ce frumoase cuvinte, din inima unei fete care vrea sa devina mama.
Din pacate nu exista programe educative in directia aceasta, nu exista programe catehetice pe aceasta tema(cu mici exceptii – vezi provita)
Cu durere in suflet am constatat ca se duce o politica bestiala de a induce ideea ca fatul este un „produs de conceptie”, mamelor tinere li se spune ca in primele luni au in pantece ceva nedefinit samd. Educatia, toate mijloacele mass-media sunt orientate pro-avort.
Cate femei stiu ca asa zisele anticonceptionale defapt nu sunt anti-conceptie ci sunt avortive.
Cate mamicute sau viitoare mamicute au vazut filmul Strigatul Mut sau acel avort pe viu filmat care circula pe net – sa vada fiecare in parte la ceea ce se supune.
Barbat fiind, aceasta scrisoare mi-a inundat sufletul si nu mi-am putut stapani cugetul- este cutremuratoare.
Mare parte a nenorocirilor care se abat asupra lumii vin si din cauza acestor crime, acestor copii maltratati bestial de chiar parintii lor.
Cautand o poza pentru acest articol, am vizionat sute de ipostaze a sugarilor in bratele mamelor lor. Cand vezi inocenta lor, cand vezi afectiunea fata de mama lor, cand vezi nevoia de a sta lipit de cea care i-a dat viata te impresioneaza profund.
Doamne miluieste-ma!
Cristian Stavriu
Rugati-va pentru micutul Siluan
http://bebesiluan.wordpress.com/
Foarte, foarte frumos si induiosator.
intr-adevar poezia este innaltatoare si cutremuratoare in acelasi timp…daca as fi citit aceasta poezie acum 26 de ani in urma, desigur nu as fi portat cu mine povara aceasta imensa de a fi o mama asasina, o mama care a respins dreptul la viata a copilului ei. eram o tanara de 19 ani care avea deja o fiica nou nascuta careea in acel moment credeam ca nu-i pot oferi nimic….dar i-am oferit totul, toata dragostea, iubirea mea nemarginita, iubire pe care in egala masura ias fi putut-o oferii si celuilalt copil, dar nu am facuto….am ales o alta strada, am suferit cumplit si sufar si acum, regret teribil fapta si gestul meu de atunci….si altele care au urmat, dar in acele momente credeam ca asa este mai bine….cat am gresit si cat regret, dar regretele sunt inutile, pt ca un rau odata facut, un de o asa anvergura este iremediabil…iar tu, mama asasina porti cu tine durerea toata viata ta, sperand ca intr-o buna zi Bunul Dumnezeu v-a ierta fapta te criminala, iar copilasul tau nevinovat, (careia tu..tu, ceea ce trebuia sa-l ocrotesti, sa-i daruiesti iubire sa-l protejezi si sa-l aperi de tot ce-i rau si urat in lumea aceasta..i-ai luat viata, asupra careia tu nu erai stapana..pt ca viata vine de la Bunul Unicul si Induratorul nostru Dumnezeu) v-a vedea lui lumina Domnului Isus Hristos si prin el , numai prin el v-a avea viata. Le doresc din tot sufletul tutur viitoarelor mame sa nu faca greseala mea criminala, caci nu se vor purea elibera niciodata de aceasta imensa povara si durere.
Iar pt mine, nu-mi ramane altceva decat sa sper intr-u iertarea pacatelor mele si sa strig lumii intregi durerea mea.
Doamne ajuta! Viorica
Pocainta sufletului tau vadeste iertarea primita de la Hristos. De aceea a venit Hristos – sa ierte, sa aline, sa vindece si sa restaureze. Hristos n-a venit sa judece ci sa mangaie si sa ierte si in final sa restaureze omul cazut, omul gresit. Multi oameni savarsesc acest pacat odios si greu, diferenta este ca unii il fac din nestiinta si dintr-o proasta educatie iar altii cu buna stiinta. Cei care-l fac cu buna stiinta poarta asupra lor o vina mai mare si pocainta lor trebuie sa fie pe masura. Dar la Hristos totul este posibil cand omul se uneste cu El, cand se uneste real in cuget si in fapta si nu doar la modul declarativ. Hristos pe omul indreptat, pocait cu sinceritate si cu durere in suflet il iarta si-l innoieste, il ridica si-l repune in relatie de iubire chiar cu cel pe care l-a omorat. Suferinta din sufletul tau, pocainta si durerea si faptele bune pe care le-ai facut, si le vei face pana la finele acestei „calatorii”, iti vor aduce la ziua cea de apoi copilul inapoi fara resentimente sau urma de pata. Nu ni se cere mult, ni se cere inima buna si smerita si bunavoire in toate si de fapt schimbarea noastra in bine, in Hristos cel inviat. Nu vreau prin aceasta sa te indreptatesc sau sa te fac sa crezi ca fapta este usoara ci doar ca Hristos este Cel Bun, Cel Mult Milosard cu cei-si plang vina cu sinceritate si inima buna.
Dumnezeu sa ne ocroteasca sa vietuim dupa voia Lui!
Doamne miluieste-ma!
Cristian Stavriu
ma cutremura aceste mesaje….eu stau si ma gandesc la fetele tinere de varsta mea care is mamici deja si altele inca nu….stau si ma gandesc la barbati care refuza sa auda ca vor fii tatici si reacatia lor neplacuta si agresivitatea lor fata de fata respectiva.Dar nu ii inteleg, parinti lor chiar daca au facut o prostie in tineretea lor nu au renuntat la ei …pt ce sa omori un copil…care peste cativa ani te poate ajuta ff mult…sunt uni oameni care isi doresc sa faca un copil si nu il poate avea … nu stiu ce sa spun si ce sa mai comentez… atat le pot spune fetelor care is pe cale sa devina mame…dintr-o aventura…nu avortati…sa nu credeti ca daca sunteti mame dintr’o greseala lumea se rupe..de voi..sau va priveste cu alti ochii sunt uni oameni rautaciosi recunosc. Avortu ii o crima curata… inainte sa faceti o greseala documentativa vorbiti cu un preot
Mi-am dorit sa fac cat mai mult cunoscut filmuletul acesta pe care si eu l-am gasit pe un alt blog si care m-a cutremurat.Si pentru asta vi-l trimit.Urat este ca dupa ce l-am gasit, am trait si traiesc o poveste cumplita a unei tinere care insarcinata in 5 luni si 1 saptamana vrea sa faca intrerupere de sarcina pentru ca a luat medicamente pentru o afectiune pe care o are si exista riscul ca micutul sa aibe un oarecare handicap.Risc de 50% si doar pentru copil, viata mamei nefiind in pericol.Si preotul ei duhovnic a inceput lupta cu ea si familia ei, sot si soacra care o incurajau pentru avort,asta paralel cu lupta noastra si a preotului cu sistemul nostru sanitar si juridic.Ieri, daca nu faceam presiune asupra doctorilor ,era programata pentru cezariana, ar fi operat-o iar copilul ar fi murit.In urma presiunilor, operatia a fost anulata si gravida externata, dar sfatuita sa merga in Bucuresti.Am costatat ca nimeni nu-l protejeaza pe copilul nenascut, desi el e cu adevarat fara aparare si uneori are in parintii lui cei mai mari adversari.Oricum as aborda problema, e o mare durere .Si revenind la cazul concret,inca nu avem nicio liniste pentru ca mama inca cauta o modalitate sa-l ucida, desi el nu are nicio vina.Rugati-va ca Dumnezeu sa-l apere pe micut iar pe mama s-o lumineze si s-o intelepteasca.Daca cineva cunoaste mai mult despre legislatia in domeniul avorturilor (dar si practica) m-as bucura sa-mi spuna.
dragi parinti sa nu va judecati si sa nu va impingeti fata (cine o are)niciodata sa faca cel mai ingrozitor lucru care exista pe acest pamint;veti purta acesta povara pe umeri toata viata iar copilul vostru và va uri,CHIAR VA DORITI ASTA?eu am trcut prin asta acum 6 ani si inca mai sufar si doar din vina parintilor care m-au amenintat mereu.copilul meu ar fi avut acum 5 ani,sufar enorm ca nu am putut sa il tin in brate.regret f mult dar alta solutie nu aveam atunci,sau poate ca da…sa fiu data afara din casa…DRAGI PARINTI FITI ALATURI DE COPII VOSTRI SI NU VA GINDITI DOAR LA EGOISMUL VOSTRU SI IN GURA RUDELOR SAU A VECINILOR ,OCROTITIVA COPII SINGE DIN SINGELE VOSTRU!!!
Buna … Eu sunt insarcina in luna a 2 a .. sunt minora.. am o varsta frageda … Si n ustiu inca nu i-am spus mamei mele .. De fricaa sa nu ma oblige sa fac un avort … Imi este fricaa sa nu ma oblige .. Eu nu vreau sa fac avort … De ce sa sufere un copil pentru greselile mele? … Ma voi descurca eu cumva … Si imi voi creste copilul .. Si tata copilului isi doreste ca eu sa avortez .. Daar el nu intelege ca nu are de ce acest copil sa plateasca pentru greselile noastre .. Daca asa a vrut Dumnezeu asa sa fie! .. Eu il voi pastra orice ar fii chiar fara ajutor. .. Ma voi descurca eu singura…