
Dar unde a dispărut? Dumnezeu a existat mii de ani și dintr-o dată a dispărut? Să-L fi ,,preschimbat” ateii, numindu-l ,,natura”?
Am întrebat odată niște copii de clasa a patra:
-Copii, ce este natura?
O fetiță din prima bancă a ridicat mâna și a zis:
-Natura este tot ce ne înconjoară.
-Bine, haideți să vedem atunci ce ne înconjoară!
Prin natură înțelegem soarele, luna, planetele, stelele, aerul, pământul și tot ce este pe acesta, apa și totul din ea. Dar spuneți-mi: soarele, luna, plantele… sunt însuflețite?
Copiii au răspuns:
-Nu, deoarece sunt obiecte.
-Dar conștiință au?
-Sigur că nu.
-În cadrul acestei naturi, am mai zis eu, intră și omul, animalele, păsările; ele sunt însuflețite?
-Da.
-Cine din natura care ne înconjoară are rațiune creativă?
-Omul.
-Așa e. Haideți să mai spunem încă o dată că soarele, luna, pământul și apa sunt neânsuflețite și nu au conștiință. Un avion și o pasăre în zbor seamănă între ele?
-Da, deoarece atunci când oamenii au creat avioanele s-au gândit la păsări.
-Spuneți-mi, copii, o pasăre poate fi omorâtă și disecată, la fel cum și avionul poate fi doborât și demontat; dar ce este mai ușor să refaci: o pasăre sau un avion?… Sigur, toți ne dăm seama că un avion, fiindcă nimeni nu a reușit vreodată să facă o pasăre. Cine a construit avionul?
-Omul.
-Dar pasărea?
-Natura, au răspuns copiii în cor.
-Bine, am spus eu, dar din natura înconjurătoare cine are rațiune creativă?
-Omul.
-Și poate omul să facă pasăre?
-Nu.
-Atunci cum credeți că natura inconștientă a putut face o pasăre vie? Am spus mai devreme că omul este o parte a naturii. Din ceea ce spuneți voi acum reiese că a fost creat de natura neânsuflețită și irațională sau că s-a alcătuit singur. A luat de undeva mâinile, picioarele, capul…interesant; sau poate că soarele, luna, plantele, aerul, apa s-au înțeles să facă o pasăre?
Cine este deci creatorul păsării?
Jumătate de clasă a răspuns:
-Dumnezeu!
Iar cealaltă jumătate:
-Natura!
-Dacă toate cele ce ne înconjoară au fost create de natura înseamnă că ele nu au existat dintotdeauna, ci doar după ce au fost create. Și dacă natura nu a existat dintotdeauna și a fost creată, atunci cum ar fi putut să se creeze pe sine? Ar trebui să ne mai întrebăm oare cine a făcut toate cele din natură cu atâta înțelepciune?
Rațiunea umană nu poate face asta, ci doar o Rațiune Supremă. Această Rațiune Supremă este Dumnezeu. Dumnezeu nu este un moș cu barbă, care zboară dincolo de nori. Dumnezeu este duh și nu a fost văzut vreodată, dar El Se descoperă în diferite moduri oamenilor. În viața noastră sunt multe lucruri pe care nu le putem vedea, nici mirosi; și totuși știm că există. Astfel, nu vedem mintea, dragostea, undele, radio. Ca să înțelegem ce este dragostea trebuie să iubim, ca să ,,vedem” undele radio trebuie să avem un apărat special. Tot așa este și în viața spirituală: când omul își îndreaptă privirea spre Dumnezeu, potrivindu-și ,,aparatul său” – sufletul –atunci Îl poate ,,vedea”. Îl poate cunoaște, primind multe dovezi despre existența Lui.
Îndrumar creștin pentru vremurile de azi-Convorbiri cu Părintele Ambrozie-Editura Cartea Ortodoxă-București











Este de mirare cum oamenii din generatiile„educate” în timpul regimului comunist,în spiritul materialismului si al ateismului,în marea lor majoritate,nu au ajuns să creadă în natură,ci au cultivat credinta în Dumnezeu,ca unic creator a tot ce percepem ca realitate.Dar pilda pe care ati scris-o mai sus,cu tentă filozofică,nu cred că este lucrul la care se gândeste omul de rând care nu judecă astfel,pas cu pas,înlăntuirea faptelor de natură să-l conducă la Dumnezeu.Pur si simplu,fără prea multe reflectii si întrebări,omul credincios crede în existenta acestei forte divine,la care se raportează si atunci când îi este bine si atunci când îi este rău.Poate că văd lucrurile simplist,poate gresesc,poate…
Doamne ajuta!
Pilda de mai sus este o intamplare reala intre profesorul de religie si copii clasei lui. Fiecaruia Dumnezeu i se face cunosc in diferite imprejurari. Fiecaruia dupa cugetul inimii sale, unuia prin bucurii si impliniri, altuia prin necazuri si probleme. Dumnezeu proniaza cu iubire intreaga noastra existenta fara partinire. Simplitatea insa este virtutea care ne ajuta sa-l descoperim usor pe Dumnezeu in toate imprejurarile vietii noastre. Omul simplu se integreaza cel mai usor in armonia lui Dumnezeu si se bucura de ea.
Deci sa cultivam simplitatea ca sa-L putem atinge pe Dumnezeu cu usurinta si bucurie!
Doamne miluieste-ma!
Cristian Stavriu
[...] sursa: Cristian Stavriu [...]
Frumos.