Orice ți s-ar întâmpla este spre bine!
Ne ocupăm de o mulțime de lucruri care sunt în afara realității și lăsăm deoparte adevărul vieții, esența vieții.
Dacă preabunul Dumnezeu, iubitorul de oameni, iconomisește lucrurile într-un fel, dacă îngăduie ca ele să vină într-un anume fel înseamnă că ne sunt necesare și că sunt spre binele nostru.
Acesta este un adevăr, însă nu-l înțelegem, nu credem în el. Ne pierdem în lipsa iubirii, deși iubirea există în noi, numai că noi nu simțim.
Cineva care se află într-un spațiu cald, dar este îmbrăcat într-o haină care nu lasă căldura să pătrundă, nu simte căldura dinăuntru și chiar crede că este frig.
Dacă, din diferite motive, am cultivat în noi cugetul că pe noi nu ne iubește Dumnezeu și, în chip egoist, ne văităm că nu suntem ca ceilalți, deși am fi vrut să fim ca ei, să arătăm ca să arătăm ca ei, vom trage concluzia că Dumnezeu este de vină, că nu ne iubește.
Nu facem altceva decât să ne înfășurăm într-o haină care nu lasă să ne atingă iubirea lui Dumnezeu. Ne izolăm singuri.
Dumnezeu ne iubește pe toți, iconomisește totul din iubire.
Să credem că orice ni se întâmplă, este spre binele nostru.
SUFLETUL MEU, TEMNIȚA MEA – Arh. Simeon Kraiopolous, Ed. Bizantină – 2009
Adevarat.
Doamne ajuta sa ne schimbam “haina” sau chiar sa o dam jos.
Haina iubirii de sine!