,,Ce folos, frații mei, dacă zice cineva că are credință, iar fapte nu are? Oare această credință poate să-l mântuiască?”
Drumul către credință este pocăința.
Ce spun oamenii care se pocăiesc?
,,Am păcătuit, n-am să mai fac. Nu voi mai păcătui, deci voi trăi potrivit poruncilor”. Întrucât pocăința nu încetează o dată cu primirea credinței, ci, împreunându-se cu ea, rămâne până la sfârșit, reiese că și hotărârea aceasta – de a trăi potrivit poruncilor – rămâne în vigoare și după primirea credinței.
De aceea, credinciosul, dacă a venit la credință pe calea cea dreaptă – pe calea pocăinței, adică – este un râvnitor al plinirii poruncilor sau săvârșitor al faptelor bune.
Credința îi dă cel mai puternic imbold spre a face aceasta; tot credința îi dă și puterile harice trebuncioase, prin Sfintele Taine.
Într-acest chip, credința ajută faptelor, iar faptele fac credința desăvârșită:
- căci până când omul nu împlinește lucrul în care a crezut, credința nu este credință adevărată.
Credința se vădește numai în fapte, și nu numai se vădește, ci se și întărește.
Faptele lucrează, la rândul lor asupra credinței și o întăresc.
Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an – Sf. Teofan Zăvorâtul. (Editura Sophia, Buc. 1999, colecția Părinți Ruși) (Iac.2, 14-26; Mc.1, 1-8
Salut Cristian, in ziua de azi, daca cineva isi face datoria de om, sau de la serviciu, lumea spune ca e special – din cauza cazurilor cu cei care nu stiu cum sa se mai fereasca de a-si face datoria.
Pe cand ar trebui sa nu consider nimic special in a-mi face datoria, ci sa fie un lucru de normalitate. Luca 17:10
Foarte adevarat.
Precum proverbul: teoria ca teoria, dar practica ne omoara.
Doamne ajuta sa si aplicam ceea ce citim, invatam, simtim, etc.!
Foarte frumos!
De cele mai multe ori tindem sa facem matematica cu sufletul nostru si cu faptele noastre. Am gresit asta, trebuie sa fac in loc asta, crezand ca mi-am acoperit pacatul prin ceea ce am facut.
Cred si eu cu tarie ca se cere mult mai mult de la noi si anume – schimbarea. Schimbarea in bine presupune din perspectiva crestina sa facem binele firesc, sa devina ceva absolut firesc. Deci nu facem binele ca trebuie facut in schimb ptr ceva ci ptr ca asa trebuie sa devenim sau mai bine zis sa redevenim ceea ce am fost creati. Hristos de aceea a venit sa ne invete si sa ne arate ceea ce putem redeveni.
Sunt total de acord cu tine Mihai!
Doamne miluieste-ma!
Cristian Stavriu
Este atat de simplu! La vorba sunt multi mesteri dar la fapta mai putini.
Din fapte putem vedea cu adevarat credinta cuiva!
Doamne miluieste-ma!
Cristian Stavriu
Credinta fara fapte este moarta!Din nefericire putini inteleg acest lucru.De fapt ,este mai usor sa vorbesti decat sa faci. Extrem de putini sunt cei care cred prin fapte si mai apoi si prin vorbe,din nefericire.D-zeu sa ne ajute!