Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for August 2009

Un renumit profesor se afla în faţa unui grup de tineri, care erau contra CĂSĂTORIEI.

Tinerii argumentau că romantismul constituie adevăratul susţinator al unei perechi şi că este de preferat să termini cu relaţia atunci când se stinge, în loc să intri în monotonia unei căsnicii.

Profesorul le-a spus că respectă opinia lor, dar le-a relatat următoarele: (mai mult…)

Anunțuri

Read Full Post »

De poți fi calm când toți se pierd cu firea
În jurul tău și spun că-i vina ta;
De crezi în tine chiar când omenirea
Nu crede, dar s-o crezi ar vrea;

Dacă de așteptare nu ostenești nicicând,
Nici de minciuna goala nu-ți clatini gândul drept;
Dacă privit cu ură nu te răzbuni urând
Și totuși nu-ți pui masca de sfânt sau de înțelept;

Dacă aștepți dar nu cu sufletul la gură
Și nu dezminți minciuni mințind, ci drept;
De nu răspunzi la ură tot cu ură
Dar nici prea bun să pari nici prea-nțelept;

Sau când hulit de oameni, tu nu cu răzbunare
Să vrei a le răspunde, dar nici cu rugăminți;
De poți visa dar nu-ți faci visul astru;
De poți gândi, dar nu-ți faci gândul țel;

De poți să nu cazi pradă disperării
Succesul și dezastrul privindu-le la fel;
De rabzi s-auzi cuvântul cândva rostit de tine
Răstălmăcit de oameni, murdar și prefăcut;

De rabzi văzându-ți idealul distrus și din nimic
Să-l reclădești cu ardoarea fierbinte din trecut;
De poți risca pe-o carte întreaga ta avere
Și tot ce-ai strâns o viață să pierzi într-un minut
Și-atunci fără a scoate o vorbă de durere
Să-ncepi agoniseala cu calm de la-nceput ;

De poți rămâne tu în marea gloată
Cu regi tot tu, dar nu străin de ea;
Dușman, om drag, răni să nu te poată;
De toți să-ți pese dar de nimeni prea;

De poți prin clipa cea neiertătoare
Să treci și s-o întreci gonind mereu;
Dacă ajungi să umpli minutul trecător
Cu șaizeci de clipe de veșnicii mereu,
Vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor
Și mai presus de toate, un OM, iubitul meu.

Read Full Post »

”Ura vine din pomenirea răului, pomenirea răului – din trufie, trufia-din slavă deșartă, slava deșartă – din necredință, necredința – din împietrirea inimii, impietrirea inimii din nelucrare, nelucrarea – din lenevire, lenevirea-din trândăvire, trândăvirea – din nerăbdare, nerăbdarea – din iubirea de sine. Rugăciunea depinde de dragoste, dragostea – de bucurie, bucuria-de blândețe, blândețea – de smerenie, smerenia – de slujire, slujirea – de nădejde, nădejdea – de credință, credința – de ascultare, ascultarea – de simplitate.”

Cuviosul Macarie cel Mare

Read Full Post »

Nu zi niciodată „nu se poate”, ci începe cu „să vedem”. (Nicolae Iorga)

Nu folosi o spadă ca să-ţi goneşti musca de pe căciulă. (Lao Tse)

Ştiu că nu ştiu nimic, şi nici măcar asta nu ştiu. (Socrate)

Peştii se prind cu undiţa, iar oamenii  cu vorba. (W. Shakespeare)

O călătorie de mii de mile începe cu un pas. (Laotse)

Viata întreagă pare prea scurtă celor ce fac binele, dar pentru cei ce fac rău o singură noapte  înseamnă un timp nesfârşit. (Lucian Blaga)

Piatra de încercare a caracterului omenesc este timpul. (Menander)

Dacă timpul pentru alţii înseamnă bani, pentru noi are un preţ incalculabil. (Goce Delcev)

Felul cum întrebuinţăm timpul liber ne trădează caracterul. (Plinius)

Socoteşte fiecare zi o viaţă. (Seneca)

Oricare ar fi durata timpului, ştiinţa întrebuinţării lui îl va face lung. (Seneca)

Îţi petreci cea mai mare parte a vieţii făcând ce nu trebuie, iar o bună parte a ei, nefăcând nimic, toata viaţa te-ai preocupat de cu totul altceva decât ceea ce ar fi trebuit. (Seneca)

Un minut de îndoiala face cât o veşnicie de suferinţă. (Balzac)

Pierderea vremii bune este maica şi sămânţa vremii rele. (Cantemir)

Cei care îşi întrebuinţează rău timpul sunt cei dintâi care se plâng de scurtimea lui. (La Bruyere)

Read Full Post »

În trecerea grăbită prin lume către veci,
Fă-ți timp, măcar o clipă să vezi pe unde treci!
Fă-ți timp să vezi durerea și lacrima arzând,
Fă-ți timp cu mila blandă să le alini trecând.
Fă-ți timp pentru-adevăruri și adânciri în vis,
Fă-ți timp pentru cântare cu sufletul deschis.
Fă-ți timp să vezi pădurea, s-asculți lângă izvor,
Fă-ți timp s-asculți ce-ți spune o floare, un cocor.
Fă-ți timp s-astepți din urmă când mergi cu slăbănogii,
Fă-ți timp pe-un munte, seara, stând singur, să te rogi.
Fă-ți timp să stai cu mama și cu tatăl tău bătrânii,
Fă-ți timp de-o vorbă bună și-o coajă pentru câini.
Fă-ți timp să stai aproape de cei iubiți, voios,
Fă-ți timp să fii și-al casei și-n slujba lui Hristos.
Fă-ți timp să guști frumosul din tot ce e curat,
Fă-ți timp că ești de taine și lumi înconjurat.
Fă-ți timp de rugăciune, de post și milostenii,
Fă-ți timp de cercetare de frați și de rudenii.
Fă-ți timp și-adună zilnic de toate câte-un pic,
Fă-ți timp CĂCI VIAȚA TRECE FĂRĂ SĂ FACI NIMIC!
Fă-ți timp lângă Cuvântul lui Dumnezeu să stai,
Fă-ți timp ca toate-acestea au pentru tine-un grai.
Fă-ți timp s-asculți la toate, din toate să înveți,
Fă-ți timp să dai vieții și morții tale preț.
Fă-ți timp ACUM, că-n urmă zadarnic ai să plângi,
Comoara risipită a vieții n-o mai strângi.

Read Full Post »

Răsplata

Într-un sat de munte, era un om vestit pentru hărnicia sa. Dar, pe cât de muncitor era omul, pe atât de leneş era fiul său. Toată ziua ar fi stat degeaba şi tot nu s-ar fi plictisit. Numai că, într-o după-amiază, se duse la tatăl său şi îi spuse:

– Tată, am văzut pe uliţă nişte băieţi încălţaţi cu ghete noi, foarte frumoase. Aş vrea şi eu aşa ghete.

– Măi băiete, i-a răspuns omul, dacă ai munci şi tu cât de puţin, ţi-aş da banii, dar aşa, pe degeaba, zi şi tu, e drept ?

N-a mai spus nimic copilul, dar a plecat supărat. Tare şi-ar fi dorit asemenea ghete, aşa că, a doua zi, iar s-a dus să-i ceară bani tatălui său. Dar şi de data aceasta părintele l-a refuzat.

Când a venit şi a treia zi să-i ceară bani, ţăranul i-a spus:

– Uite, măi băiete -văd că nu mai scap de tine! Eu am treabă aici, în grădină. Dar, în pod, e o grămadă de grâu ce trebuie vânturat, că altfel se umezeşte şi se strică. Pune mâna pe lopată, vântură tu grâul şi pe urmă vino aici şi-ţi dau bani să-ţi cumperi ghetele.

N-a mai putut băiatul de bucurie. S-a urcat repede în podul casei, dar nu prea îl trăgea inima la muncă. Aşa că s-a culcat pe un braţ de fân, a tras un pui de somn, după care a alergat în curte, strigând:

– Gata tătucă, am vânturat tot grâul. Acum îmi dai banii ?

– Nu! – a răspuns omul categoric. Ţi-am spus să vânturi grâul, nu să pierzi vremea. Treci în pod şi fă ce ţi-am spus!

A plecat iar băiatul, dar nu putea înţelege de unde ştia tata că el nu vânturase grâul. Probabil că l-a surprins dormind şi nu l-a trezit, că altfel nu se poate … Aşa că, după ce s-a urcat iarăşi în podul casei, s-a pus la pândă în loc să aibă grijă de grâu. A stat el preţ de jumătate de ceas, cu ochii aţintiţi spre tatăl său, care muncea de zor în curte, şi, socotind el că-i de ajuns, se duse iarăşi în grădină.

– Tată, am terminat toată treaba, n-a rămas bob de grâu neîntors. Acum îmi dai banii ?

– Măi băiete, după ce că eşti leneş, mai eşti şi un mare mincinos. Nu ţi-e ruşine ? Să ştii că, dacă nici de data asta nu te duci în pod şi nu faci treaba cum se cuvine, nu mai vezi nici o gheată. Ai înţeles ?

Când a văzut băiatul că altfel nu se mai poate, s-a urcat în pod, a pus mâna pe lopată şi a început să vânture grâul. Dar, cum a băgat lopata în grămadă, a găsit ascunsă în grâu o pereche de ghete noi nouţe, exact aşa cum îşi dorea el.

de ucurat, s-a bucurat, cum ea şi de aşteptat, dar, în acelaşi timp, îi crăpa obrazul de ruşine pentru minciunile sale de mai’nainte. Fără să-l mai pună nimeni, a vânturat tot grâul, după care s-a dus şi în grădină să îşi ajute tatăl. Acum simţea, într-adevăr, că merită ghetele, dar, mai mult decât atât, simţea cât de bine este să fii alături de părinţi şi să îi ajuţi.

†  “Creşteţi-vă copiii în învăţătura şi înţelepciunea Domnului!” ( Sfânta Scriptură )

Read Full Post »

Un bătrân oarecare!

Trăia odată într-un sat un bătrân foarte sărac. El avea însă un cal foarte frumos. Atât de frumos încât lordul din castel vroia să i-l cumpere. Dar bătrânul l-a refuzat spunându-i: „Pentru mine acest cal nu este un simplu animal. El imi este prieten. Cum aş putea să îmi vând prietenul?” Dar, într-una din zilele următoare, când bătrânul a mers la grajd, a văzut că i-a dispărut calul. Toţi sătenii i-au spus “Ţi-am spus noi! Trebuia să îi vinzi calul lordului. Dacă nu ai acceptat el ţi l-a furat! Ce mare ghinion.” “Ghinion sau sansa, zise bătrânul, Dumnezeu le ştie pe toate?” Doamne miluieste-ma pe mine pacatosul! Toţi au râs de el. După 15 zile însa calul s-a întors si nu era singur, avea în spate o mulţime de cai sălbatici. El a scăpat din grajd, a curtat o tânără iapă şi, când s-a întors, restul cailor s-au luat după el. “Ce mai noroc!” strigară sătenii. Bătrânul, împreună cu fiul său, a început să îmblânzească acei cai noi veniţi. Dar, o săptămână mai târziu, fiul bătrânului şi-a rupt piciorul în timp ce încerca să dreseze unul dintre cai. “Ghinion!” îi ziseră prietenii bătrânului. “Ce ai să te faci acum, fără ajutorul fiului tău? Tu eşti deja în pragul sărăciei!” “Ghinion, sansa, Dumnezeu le stie pe toate?” le răspunse bătrânul. Doamne miluieste-ma pe mine pacatosul! După câteva zile de la tragicul accident, soldaţii lordului trecură prin sat şi îi obligară pe toţi flăcăii să li se alăture ptr razboi. Doar fiul bătrânului a scăpat datorită piciorului său rupt. “Ce noroc pe tine!” strigară vecinii. “Toţi copiii noştri au fost dusâşi în război, doar tu ai avut şansa să îl păstrezi lângă tine. Fiii noştri ar putea fi ucişi.” Bătrânul le răspunse: “Ghinion, sansa… Dumnezeu le stie pe toate?” Doamne miluieste-ma pe mine pacatosul! Viitorul vine către noi bucăţică după bucăţică, puţin câte puţin. Nu ştim niciodată ce ne aşteaptă. Dar dacă păstrăm o atitudine pozitivă si plina de smerenie si de legatura cu Dumnezeu va fi mereu loc pentru bine şi vom putea fi mai fericiţi prin pronia Divina.

Read Full Post »

Older Posts »