Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for septembrie 2009

Suprema Culme - Raiul!

Suprema Culme - Raiul!

Urcă, urcă, urcă frate,
    pune trepte râvnei
    în suişul inimii smerite
    până în vârf de munte
    pe suprema culme a jertfei.  

Priveşte adânc în tine însuţi
    cu ochii prin care priveşti pe alţii

    şi ai păşit deja  pe prima treaptă.  

Nu te grăbi spre o altă…
    chiar dacă poţi, aşteaptă.    

Află-ţi întâi scăpările
    şi îndepărtează-ţi laşităţile;
    lărgeşte-ţi până-n zări hotarele
    astupându-ţi prăpăstiile.    

Şi gata. Punând pravili în viaţă
    poţi face cunoştinţă
    cu a doua treaptă.

    Ai câştigat o luptă?    

Nu uita, graba e-o nebunie
    iar gloria neconsolidată
    e o trudă deşartă.

 Cu destulă prudenţă
    judecă-ţi tot pasul
    şi nu lăsa slobod visul
    furat de cele trecătoare.   

 Şi dacă e cu putinţă
    urcă o altă treaptă.

    Şi aşa, numără-ţi anii
    după treptele  virtuţii.

Read Full Post »

Sf. Teofan Zăvorâtul

Sf. Teofan Zăvorâtul

(Gal. 4, 8-21; Mc. 6, 45-53)

”Îndrăzniți! Eu sunt; nu vă temeți”. Iată temeiul nădejdii noastre! Prin orșice nevoie și necaz ar trebui să treci, adu-ți aminte că Domnul e aproape și însuflețește-te, răbdând bărbătește. Așa cum El a apărut înaintea Apostolilor care se chinuiau vâslind pe mare, arătat îți va face și ție deodată, care te chinuiești, ajutorul și ocrotirea Sa. El este pretutindeni și totdeauna gata să te ocrotească. Trebuie doar să stai împreună cu El sau înaintea Lui prin credință, rugăciune, nădejde și încredințare în sfânta Lui voie. Va avea loc atunci unirea sufletului cu Domnul, iar de aici îți va veni tot binele. Totuși, asta nu inseamnă că deodată vor veni îndată și mărirea, și slava, și cinstea dimpreună cu cele asemenea. Pe dinafară poți rămâne la fel ca mai înainte, dar ți se va adăuga răbdarea bărbătească și cu inima bună a acelei rânduieli a lucrurilor care a fost plăcută Domnului în privința ta: și acesta este lucrul de căpetenie pe care trebuie să-l cauți.

Fericirea este înlăuntru, nu în afară; iar cel aflat în legătură vie cu Domnul are fericirea lăuntrică întotdeauna.

 

Read Full Post »

Marturie a Sfantului Ierarh Petru Movila, Mitropolitul Kievului
despre Dreptcredinciosul voevod Mihai Viteazul si adeverirea dreptei credinte

Cind Mihail-Voda, domnul Ungro-Vlahiei, l-a alungat pe Andrei Bathory si a luat sceptrul Ardealului, a sosit in orasul de scaun, numit Balgrad, si a voit ca sa zideasca acolo, in oras, o biserica ortodoxa. Insa preotii, orasenii si toti boierii, fiind de credinta latineasca [a Papei], nu-i ingaduiau sa zideasca, zicind ca ei sint de credinta dreapta si de aceea nu doresc sa aiba in orasul lor o biserica de lege straina. Atunci domnitorul le-a spus: „Voi nu sinteti marturisitori ai dreptei credinte, caci nu aveti harul Sfintului Duh in biserica voastra. Noi insa, fiind dreptcredinciosi, avem puterea cea adevarata a harului Sfintului Duh, pe care si cu fapta sintem gata intotdeauna s-o aratam, cu ajutorul lui Dumnezeu”. Dar ei voiau sa-si dovedeasca dreptatea prin infruntare de cuvinte si dispute. Ci el le-a zis: „Nu, nu prin dispute, ci cu fapta vreau s-o dovediti, altfel va voi arata eu, intru incredintarea tuturor”. Iar ei i-au spus: „Cum sa aratam? Caci nu e cu putinta sa dovedim decit cu cuvintul sfintelor scripturi”. El le-a zis: „In dispute este osteneala fara de capat, dar noi, fara infruntari de vorbe, putem usor sa dovedim cu ajutorul lui Dumnezeu. Haideti, zice, in mijlocul orasului si acolo sa ni se aduca apa curata, iar arhiereul meu si preotii sai o vor sfinti in vazul tuturor. Tot asa vor face si ai vostri, deosebit, si, sfintind-o, o vom pune in biserica voastra cea mare, in vase osebite, pe care le vom astupa si le vom pecetlui cu pecetile noastre, pecetluind si usa bisericii pentru 40 de zile. Si a cui apa va ramine nestricata, ca si cum de-abia ar fi fost scoasa din izvor, credinta aceluia este dreapta, iar daca apa cuiva se va strica, credinta lui este rea. Daca apa mea va ramine nestricata, cum nadajduiesc ca ma va ajuta Dumnezeu, voi n-o sa va mai impotriviti si o sa-mi ingaduiti sa zidesc biserica, iar daca nu, faca-se voia voastra, n-am s-o zidesc”. Ei au strigat cu totii intr-un glas: „Bine, bine, sa fie asa!”. Si, a doua zi dimineata, a iesit domnitorul cu toti boierii si curtenii sai in piata, cu episcopul si cu preotii, slujind litia dupa obicei, cu cruci, cu luminari si candele. Si, ajungind la locul pregatit, au savirsit marea sfintire a apei, rugindu-se cu totii lui Dumnezeu, cu lacrimi si suspine, sa proslaveasca dreapta credinta, iar pe cea rea s-o faca de rusine. Tot in piata, dar deoparte, in fata tuturor, latinii au sfintit apa si au sarat-o. Dupa care, astfel sfintindu-si apa, fiecare a turnat apa lui sfintita in cite un vas osebit, apoi si-au pus pecetile pe amindoua parti ale vaselor, le-au dus si le-au pus in biserica cea mare, au incuiat usil! e, le-au pecetluit si au plecat. In fiecare zi, domnitorul cu episcopul, cu preotii si cu toti dreptcredinciosii, se rugau, postind. Tot asa au facut si latinii. Si dupa ce au trecut 25 de zile, Dumnezeu i-a dat episcopului un semn. El a venit la domnitor si i-a zis: „Doamne, cheama-i pe latini si pe preotii lor si nu astepta ziua a patruzecea, cea hotarita. Sa mergem la biserica si, desfâcind pecetile, sa deschidem usile. Vei vedea harul lui Dumnezeu, iar robii Lui, care-si pun cu adevarat nadejdea in El, nu se vor face de rusine”. Domnitorul, deci, chemindu-i pe toti, precum l-a sfatuit episcopul, a mers la biserica si, deschizind usile, au intrat cu totii. Mai intii, episcopul ortodox, ingenunchind, s-a rugat cu lacrimi la Dumnezeu, zicind: „Doamne, Dumnezeule, Unul in Sfinta Treime slavit si preamarit, precum inainte vreme pe dreptul Tau Ilie l-ai auzit vestind cu foc adevarul Tau si i-ai rusinat pe cei de rea credinta, auzi-ma acum si pe mine, robul Tau nevrednic, dimpreuna cu toti robii Tai de aici, nu pentru vrednicia noastra, pe care n-o avem, ci pentru slavirea numelui Tau sfint si pentru intarirea credintei noastre, care este adevarata credinta in Tine, arata intreg harul Sfintului Duh in apa aceasta, ca prin nestricaciunea ei sa vada toti ca numai in biserica Ta greceasca si soborniceasca de la Rasarit se afla credinta cea adevarata si harul cel adevarat al Sfintului Duh. Caci Tu esti singurul Care pe toate le binecuvintezi si le sfintesti, Dumnezeul nostru, si slava Tie iti inaltam, Tatalui si Fiului si Sfintului Duh, acum, si pururi, si in vecii vecilor, Amin!”. Ridicindu-se si cintind: „Doamne, Lumina mea si Mintuitorul meu, de cine sa ma tem” – a rupt pecetea vasului cu apa sfintita si, uitindu-se la ea, a gasit-o mai curata si mai limpede decit inainte, cu mirosul neschimbat, ca si cum ar fi fost luata dintr-un izvor curgator, dupa care strigat, zicind: „Slava Tie, Dumnezeul nostru, Care Ti-ai plecat urechea la rugaciunile noastre, Slava Tie, Care proslavesti biserica Ta, Slava Tie, care intaresti cu slava credinta cea dreapta si nu ne-ai facut de rusine in asteptarile noastre”. Si a zis catre toti: „Veniti sa vedeti cum a stat aceasta apa atitea zile, raminind nestricata datorita harului Sfintului Duh, si incredintati-va ca adevarata este credinta noastra ortodoxa”. Iar latinii, rugindu-se si facind slujba dupa cum le era obiceiul, au rupt pecetea vasului in care se afla apa lor si, cum l-au destupat, toata biserica s-a implut de duhoare, ca s-au inspaimintat toti latinii si au strigat cu uimire: „Adevarata este credinta greceasca pe care o tine domnitorul. Sa-si zideasca, deci, biserica in orasul nostru, caci, fiindca nu i-am ingaduit, Dumnezeu s-a miniat pe noi si ne-a imputit apa”. Si astfel, facuti de ocara, latinii si cu preotii lor s-au imprastiat cu mare rusine, iar unii dintre ei s-au convertit la credinta ortodoxa. Iar domnitorul, cu episcopul sau, cu preotii, cu toti boierii si ostasii sai, plini de bucurie si fericire, s-au intors la curte, slavindu-L si multumindu-I lui Dumnezeu pentru minunea ce a fost spre intarirea adevaratei credinte ortodoxe. In aceeasi zi a facut o mare ospat pentru intregul oras si pentru toata oastea sa.

Toti locuitorii tarii Ardealului, cu juramint, s-au aratat bucurosi sa zideasca biserica si sa n-o darime niciodata. Deci, domnitorul a inceput indata zidirea (dar nu in oras, ca nu cumva, o data cu schimbarea vremurilor, sa fie darimata, ci linga oras, aproape de zidul cetatii, intr-un loc frumos) si, dupa ce a zidit-o, a inchinat-o „…” si a mutat episcopia acolo (caci episcopii locuisera pina atunci in alt loc), unde se afla si astazi, cu bunavointa lui Dumnezeu. L-a pus acolo pe primul episcop al Balgradului, pe Ioan, barbat blind, virtuos si sfint, care, traind acolo in mare sfintenie, s-a invrednicit sa capete harul facerii de minuni. Dupa ce a murit, trupul lui a ramas si pina astazi neputrezit si bine mirositor, facind multe minuni pentru cei ce vin cu credinta la racla lui, intru slavirea lui Hristos, Dumnezeul nostru, Caruia I se cuvine toata slava, cinstirea si inchinaciunea, dimpreuna cu Tatal Lui Cel fara de inceput si cu preasfintul, preabunul, de viata datatorul Duh Sfint al Lui, acum, si pururea, si in vecii vecilor, Amin!

Si cele scrise aici le-am am citit intr-un letopiset muntenesc si le-am auzit de la multi oameni vrednici de crezare, care au vazut cu ochii lor, dar mai ales de la parintele, care pe atunci era vistiernic, iar acum este mare logofat al tarii Ungro-Vlahiei, si de la Dragomir, marele pitar al aceleiasi tari.
Petru Movila, Arhiepiscop, Mitropolit al Kievului, Arhimandrit al Lavrei Pecerska, cu mâna proprie.

Read Full Post »

Read Full Post »

„>

Read Full Post »

Se povestește că după uciderea lui Mihai Viteazul în Transilvania au venit la putere din nou străinii cu credința lor rătăcită. Pe vremea când Mihai Viteazul unise cele trei țărișoare române sub un singur sceptru credința ortodoxă primise libertatea de care fusese vitregită de puterile străine. Dar iată că acum nori negri se abăteau iarăși  peste drept măritorii creștini. Pentru ai înjosi în credința lor, principele de atunci a organizat o petrecere la palatul său invitând nobilimea supusă lor dar și pe episcopul locului folosindu-se de acea împrejurare. Petrecerea era organizată în perioada postului mare iar acolo pe masa întinsă erau oferite musafirilor mâncăruri alese de dulce. Episcopul cu smerenie acceptă invitația principelui deoarece i se spusese că la acel moment festiv se vor discuta probleme importante ale țării și cu privire la credința poporului.

După introducerea tuturor musafirilor cu tot alaiul obiceiurilor de atunci, toți s-au așezat la masă. Episcopul însă a făcut semn discret unuia dintre sevitori cerându-i cu smerenie să-i aducă în farfurie câteva frunze de salată și câteva legume. Principele și mesenii erau curioși să vadă dacă episcopul va mânca de dulce în săptămâna mare a postului. Văzând statornicia episcopului în dreapta credință s-au hotârat să-l batjocorescă într-un mod perfid. La petrecere era o prințesă cu un  cățel în brațe pe care-l cocoloșea și pupa continuu. Principele făcand liniște in sală îl întrebă pe episcop în auzul tutror cu perversitate:

– Prea Sfințite Părinte am vrea să botezăm cățelul prințesei acesteia și s-a iscat aici o discuție cu privire la aceasta. Toată lumea insistă să botezăm cățelul ortodox, ca să ajungă în rai. Și pentru că  mărturisiți că a voastră este dreapta credință, v-am ruga să ne botezați cățelul!

La aceasta episcopul cu multă blândețe și calm duhovnicesc le răspunse pe măsura perfidiei lor:

– Noi cu multă dragoste botezăm cățelul numai că nu putem face asta împotriva voinței lui deoarece după crezul credinței voastre cel botezat trebuie să încuviințeze botezul. Așadar să-l întrebăm pe cățel în a cui credință dorește să fie botezat și din care familie face parte și el ne va răspunde prin gesturile lui.

A luat episcopul farfuria sa (cu salată și legume) și a pus-o jos, a luat și farfuria principelui (plnă de cărnuri grase) și așezat-o alături, apoi a luat cățelul și l-a așezat în fața lor. De îndată ce i-a dat drumul  cățelul s-a înfruptat cu nesaț din mâncărurile de dulce ale pricipelui.

Atunci episcopul a zis către cei de față:

– Onorată adunare! Vedeți cățelul trebuie botezat în credința dumneavoastră deoarece face parte dintre ai voștri, dacă era dintre ai mei mânca din farfuria mea, ținea post ca și mine dar de îndată ce cu entuziasm s-a împărtășit dintr-ale voastre acum rămâne ca ai voștri să-l boteze. Apoi ridicându-se de la masă plecă cu chip senin lăsându-i muți și rușinați în rătăcirea lor.

Read Full Post »

 
Sf. Evanghelie
Sf. Evanghelie

Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa,  blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege.

Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele.

Dacă trăim în Duhul, în Duhul să şi umblăm.

Să nu fim iubitori de mărire deşartă, supărându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii.

Fraţilor, chiar de va cădea un om în vreo greşeală, voi cei duhovniceşti îndreptaţi-l, pe unul ca acesta cu duhul blândeţii, luând seama la tine însuţi, ca să nu cazi şi tu în ispită.

Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos.

Căci de se socoteşte cineva că este ceva, deşi nu este nimic, se înşeală pe sine însuşi.

Iar fapta lui însuşi să şi-o cerceteze fiecare şi atunci va avea laudă, dar numai faţă de sine însuşi şi nu faţă de altul.

Căci fiecare îşi va purta sarcina sa.

Cel care primeşte cuvântul învăţăturii să facă parte învăţătorului său din toate bunurile.

Nu vă amăgiţi: Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; căci ce va semăna omul, aceea va şi secera.

Cel ce seamănă în trupul său însuşi, din trup va secera stricăciune; iar cel ce seamănă în Duhul, din Duh va secera viaţă veşnică.

Să nu încetăm de a face binele, căci vom secera la timpul său, dacă nu ne vom lenevi.

Deci, dar, până când avem vreme, să facem binele către toţi, dar mai ales către cei de o credinţă cu noi.

 

Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel cap.5, 22-26; cap.6, 1-10;

Read Full Post »

Perversitatea Ateismului!
Perversitatea Ateismului!

Un ateu se plimba prin pădure minunându-se de frumusețile naturii: „Ce copaci impresionanți! Ce râuri cristaline! Ce animale frumoase!” La un moment dat, în timp ce se relaxa (bucurându-se fără să realizeze de minunățiile lui Dumnezeu), omul aude în spatele lui zgomote ciudate.

Când se întoarce vede un urs ca-n povești: mare, frumos, sănătos și cu poftă de mâncare. Îngrozit, ateul o ia la fugă, însă ursul avea condiție fizică așa că îl urmează conștiincios…

Tipul era atât de îngrozit încât la un moment dat se împiedică și cade. Ursul îl apucase deja de un picior așa că omul, paralizat de frică, răcnește: „Doamneeee!!!”.

În secunda următoare, timpul se opri, ursul îngheță în poziția în care se afla, pădurea rămase neclintită și o lumină se revărsa din cer iar tipul, șocat, auzi o voce:
-Mi-ai negat existența toata viața, le-ai explicat și altora că sunt un mit, ai pus toată creația Mea pe seama întâmplării cosmice… vrei acum să te salvez? Pot eu să te consider credincios cu adevărat?

Ateul se uită fix în lumina și răspunse:
– Aș fi ipocrit să iți cer brusc să mă consideri credincios, dar poate ai reuși într-un fel să devină ursul un bun creștin?
– Foarte bine, răspunse vocea.

Lumina dispăru, zgomotul pădurii reveni. Ursul îl eliberă din ghearele sale, iși împreună labele din față și spuse cu chip pios:
„Doamne, binecuvintează aceste bucate. Amin”.

Read Full Post »

Sf. Siluan Athonitul

Sf. Siluan Athonitul

Doamne, îndreptează-ne, precum o mamă duioasă îşi îndreptează copiii săi mici. Dă fiecărui suflet să cunoască bucuria mântuirii Tale şi puterea ajutorului Tău. Dă uşurare sufletelor chinuite ale poporului Tău şi pe noi, pe toţi, ne învaţă prin Duhul Sfânt, să Te cunoaştem pe Tine. Se chinuieşte sufletul omenesc pe pământ, Doamne, şi nu poate să se întărească cu mintea întru Tine, pentru că nu Te cunoaşte pe Tine, nici bunătatea Ta. Mintea noastră este întunecată de grijile lumeşti şi nu putem pricepe bunătatea dragostei Tale. Tu ne luminează. Milostivirii Tale toate îî sunt cu putinţă. Tu ai spus în Sfânta Evanghelie că morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi vor învia. Aşa fă acum: ca sufletele noastre moarte să audă glasul Tău şi să învie, întru bucurie.

Read Full Post »

Pâinea noastră cea de toate zilele!
Pâinea noastră cea de toate zilele!

O femeie îmbrăcată sărăcăcios, cu o privire de om învins, a intrat într-o zi într-o băcănie.
S-a apropiat de stăpânul magazinului într-un mod foarte umil și l-a întrebat daca nu ar putea să-i dea și ei pe datorie câteva alimente.
I-a explicat cu glas ușor că soțul ei era foarte bolnav și că nu putea munci, și că aveau și sapte copii, care trebuiau hrăniți.  
Băcanul, a privit-o de sus și i-a cerut să părăsească imediat magazinul său.
Având însa în gând nevoile familiei sale, femeia i-a mai spus:
Vă rog, domnule, o să vă aduc banii înapoi de îndată ce voi putea.
Băcanul însa îi spuse că nu-i poate da pe datorie, pentru că nu are credit deschis la magazinul său.
Lânga tejghea se mai afla înca un client, care a auzit discuția dintre cei doi.
Clientul făcu câțiva pași înainte și îi spuse băcanului că o să acopere el costurile pentru orice are această femeie nevoie pentru familia sa.
Băcanul răspunse parca în sila:
Ai o listă cu cumpărăturile de care ai nevoie?
Femeia a răspuns: Da, domnule.
Bine, spuse băcanul, atunci pune-o pe cântar și  eu o să-ți dau marfa de aceeași greutate cu lista dumitale.  
Femeia, ezitând o clipă, cu privirea în jos, băgă mâna în geanta și scoase o bucățica de hârtie pe care scrise ceva în grabă.
Apoi puse cu grija bilețelul pe cântar, cu privirea tot aplecată.
Ochii băcanului și ai celuilalt client priveau plini de uimire cum cântarul stătea înclinat în partea cu hârtia.
Băcanul, privind la cântar, s-a întors ușor către client și îi spuse mormăind: Nu-mi vine să cred!
Clientul a zâmbit, iar băcanul a început să tot pună pe cântar alimente. Cântarul tot nu se echilibra, așa încât acesta tot punea pe el alimente, din ce în ce mai multe, până când pe cântar nu a mai încaput nimic. Băcanul ședea privind cu dezgust.
În fine, smulse bucățica de hârtie de pe cântar, și o privi cu mare uimire.
Nu era vorba de o listă de cumpărături, ci era o rugăciune, care spunea asa:
„Iubite Doamne, Tu imi cunoști nevoile, așa că eu le pun în mâinile Tale.”
Băcanul îi dădu femeii alimentele și privea în continuare tăcut, înmărmurit. Femeia îi mulțumi și plecă din magazin.
Celălat client îi dădu băcanului o hârtie de 50 de dinari și îi spuse: A meritat toți banii!
Numai Dumnezeu știe ce greutate are o rugăciune.

Read Full Post »

Cele doua vasle!

Cele doua vasle!

Demult, trăia un batrân, om cu frica lui Dumnezeu, ce-şi câştiga traiul trecând călătorii, cu barca sa, de pe un mal pe celălalt al unui râu. Într-o zi, în timp ce moşul îl trecea cu barca pe un tânăr, acesta observă că pe fiecare vâslă este ceva scris şi întrebă:
– De ce ai scris pe o vâslă “credinţă” şi pe cealaltă “fapte bune” ?
– Fiindcă acestea două mă conduc în viaţă, răspunse bătrânul.
– Nu cred că omul are nevoie de amândouă, spuse cu îndrăzneală tânărul. Este de ajuns doar una după care să îţi călăuzeşti viaţa: dacă faci “fapte bune”, eşti de folos celorlalţi, dacă ai “credinţă”, îţi eşti ţie însuţi de folos.
Bătrânul nu a spus nimic, dar a început să vâslească cu o singură vâslă. Barca nu a mai avansat nici un pic, învârtindu-se în loc. În felul acesta a înţeles tânărul ce-a vrut să spună omul: că acela cu suflet curat, adică luminat de credinţă, va avea şi o viaţă curată, adică încărcată de roadele bunătăţii şi milei creştineşti. Cum este sufletul omului, tot aşa îi este şi viaţa.
Credinţa fără bunătate nu este decât ipocrizie.
Cel cu adevărat credincios Îl iubeşte pe Dumnezeu, iubindu-i pe oameni. Faptele bune şi credinţa sunt cele două aripi cu ajutorul cărora sufletul nostru se înalţă spre Dumnezeu. Cu o singură aripă nu poţi zbura!

“În fapte se arată credinţa. Credinţa fără fapte nu există.” (Sfântul Simeon Noul Teolog)

Read Full Post »

Perle de la copii creștini!
Perle de la copii creștini!

Dumnezeu se înțelege mai ușor cu copiii mici, că cei mici au un suflet mai încăpător. La oamenii mari, în suflet, e o înghesuială de rele că nici nu ai unde să stai.
PAVEL MARTÎN, clasa a III-a, 9 ani și 11 luni.

Dacă ar apărea aici, acum, Domnul nostru Iisus Hristos, L-aș întreba dacă mă poate duce la Mama Lui, că eu vreau S-o întreb pe Maica Domnului, cum e să ai un copil Dumnezeu.
ALINA ANDREEA ZANE, clasa a II-a, 8 ani.

Biblia e modul de a citi iubirea.
ROBERT FELICIAN HORTEA, clasa a VIII-a, 14 ani și o lună.

Măsura rugăciunii este să te rogi fără măsură, pentru că rugăciunea este binele și atunci nu strică la nimenea să facă binele, cu neterminatu.
ADRIAN IONITA, clasa a IV-a, 10 ani.

Nu există fapte bune, dacă atunci când le facem nu ne gândim la Dumnezeu, că ăia care zic că o să facă fapte bune la oameni, alea sunt fapte de electoreală.
OCTAVIAN NICOLAE CARAIOLA, clasa VI-a, 12 ani și o lună .

Dacă se spune că: „Trupul este un bun servitor, dar un rău stăpân”, trebuie să înteleg că de-abia atunci știe trupul să te-ajute cel mai bine când nu-i dai voie să-ți ajungă șef.
PAUL PAUN, clasa a VI-a, 12 ani și 2 luni.

Călugăria este o vitejie a sufletului asupra trupului. Ceilalti vor să trăiască invers.
IULIA GHITA, 15 ani și 4 luni.

Sfântu’ Teofan spune că n-ar trebui să purtăm doliu și să plângem mult, când moare cineva; și eu cred la fel, că omul care a murit o s-o ducă acolo mult mai bine decât noi. Mortu’ ar trebui saăplânga după noi, că ne-a lăsat să trăim aici, mai rău decât ei.
ADRIAN IONITA, clasa a IV-a, 10 ani și 4 luni.

Religia e importantă pentru că ea e mintea omului bun.
TEODOR ZAICA, clasa a II-a, 8 ani și o lună.

Ăla care dorește mai mult decât are e unul care a adunat mult și are boala asta, de dorit mai mult și e mai de plâns decât cerșetorul pentru că cerșetorul nu are niciodata atâția bani ca să-și cumpere boala asta.
DOMNICA IOANA ZAMFIRESCU, clasa a III-a, 10 ani și 4 luni.

Read Full Post »

Duhul Sfânt!
Duhul Sfânt!

Sfântul Duh împlineşte voinţa comună a Celor Trei, fiind trimis de Tatăl şi transmis de Fiul. (Sfântul Simeon Noul Teolog)

În Pogorârea Duhului Sfânt este întreaga Treime Care vine spre noi, îşi face lăcaşul în noi. (Paul Evdokimov)

Duhul Sfânt se identifică în chip tainic cu persoanele umane (…). În El, voinţa lui Dumnezeu nu mai este ceva exterior; ea ne dăruieşte harul pe dinăuntru, arătându-Se chiar în persoana noastră, atâta vreme cât voinţa noastră omenească rămâne în acord cu voinţa dumnezeiască şi conlucrează cu ea, dobândind harul (…). Aceasta este calea îndumnezeirii ajungând la Împărăţia lui Dumnezeu adusă în inimi de către Sfântul Duh încă din această viaţă de acum, căci Sfântul Duh este <ungerea împărătească> aşezată peste Hristos şi peste toţi creştinii chemaţi să domnească împreună cu El în veacul ce va să fie. Atunci, Această Persoană dumnezeiască necunoscută, Care nu-Şi are chipul într-un alt ipostas, Se va arăta în persoanele îndumnezeite: căci mulţimea sfinţilor va fi chipul Său. (Vladimir Lossky)

Duhul Sfânt nu e absent din nici o făptură şi, mai ales, din cele ce s-au învrednicit de raţiune. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Duhul lui Dumnezeu este susţinătorul tuturor lucrurilor, ele neexistând prin sine, ci unele în altele. (pr. Dumitru Popescu)

Sfântul Duh desăvârşeşte plenitudinea unităţii în diversitate şi a diversităţii în unitate. (Olivier Clement)

Iisus ne-a descoperit adevărul, iar Duhul ne călăuzeşte la el. (Patriarhul Fotie)

El le călăuzeşte paşii celor slabi, îi face mai buni pe cei ce se străduiesc şi îi luminează pe cei care se purifică. (Sfântul Vasile cel Mare)

De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. (Sfânta Scriptură)

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Carele de la Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Carele a grăit prin prooroci. (Crezul Ortodox)

Read Full Post »

Unde dorește Dumnezeu să mă aflu!

Unde dorește Dumnezeu să mă aflu!

Am aflat aceste povestiri de la un om despre care nu cred că voi mai auzi vreodată, dar știu că Dumnezeu a dorit ca eu să le aflu.
Acest om era șeful securității la o companie care pe vremea atacului turnurilor gemene invitase în spațiul său o altă companie, decimată în acest atac.
Cu o voce plină de evlavie, el povestește cum s-a făcut că acești oameni erau în viață pe când colegii lor iși pierduseră viața
Toate aceste povești se rezuma la lucruri mărunte.
Un director de firmă a întarziat pentru că fiul său tocmai începuse grădinița.
Altcineva era în viață pentru că fost rândul său să cumpere gogoși.
Cea mai interesantă poveste a fost aceea cu un om care în ziua respectivă încălțase o pereche nouă de pantofi.
Drumul a fost lung, așa încât înainte de a ajunge omul a făcut o bătătura la picior. A oprit la o farmacie să iși cumpere un plasture. Acesta este motivul pentru care el este în viață.
De atunci încolo, de fiecare dată când sunt blocat în trafic, pierd ascensorul sau mă întorc din drum ca să răspund la telefon… toate aceste lucruri mărunte care mă enervează… mă gândesc, acesta este exact locul în care Dumnezeu dorește ca eu să fiu acum. Fie ca Dumnezeu să continue a te binecuvânta cu aceste lucruri mărunte și enervante!
Noi nu înțelegem pronia lui Dumnezeu în viața nostră și de cele mai multe ori ne enervăm pentru orice lucru care nu este pe placul nostru. Fie că plouă, fie că ninge, fie că ceva ne abate de la ceea ce ne propusesem – pentru toate ne mâhnim și nu punem înainte gândul cel bun.
S-a intamplat vreodata pur si simplu să stai, iar dintr-o dată să simți impulsul de a face ceva frumos pentru cineva? Este Dumnezeu, vorbindu-ti prin Sfântul Duh.
S-a întamplat vreodată să te gândești la o persoană pe care nu ai văzut-o demult și dintr-o data să o reîntâlnești sau să primești un telefon sau o scrisoare de la această persoană? Este Dumnezeu… coincidența nu există!
S-a intâmplat vreodată să fii într-o situație în care pur și simplu nu vedeai cum s-ar fi putut termina cu bine, dar acum când te uiți înapoi…
Este Dumnezeu, care ne ajută să trecem prin necazuri și să vedem o zi mai bună.
Crezi că acest articol a fost scris din întamplare?Nu. Eu m-am gândit la tine!…

Read Full Post »

Prietenie!

Prietenie!

Nu pot să-ti dau soluţii pentru toate problemele vieţii, nu am răspunsuri pentru îndoieli si temeri, dar pot să te ascult şi să particip la zbuciumul tău.
Nu pot să schimb trecutul şi nici viitorul tău.
Dar când vei avea nevoie de mine voi fi alături de tine. Mă voi ruga pentru tine Tatălui Ceresc.
Nu pot să te opresc să nu te împiedici. Dar pot să îţi ofer mâna, să te ajut să nu cazi.
Bucuriile ,victoriile si succesele tale, nu sunt ale mele.
Dar, sunt foarte bucuros când te văd fericit.
Nu judec deciziile pe care le iei în viaţă.
Mă limitez să te susţin, stimulându-te şi ajutându-te, dacă îmi vei cere.
Nu pot să-ţi fixez limitele activităţii tale, dar îţi ofer şansa necesară pentru a spera mai mult.
Nu pot evita să suferi când o durere iţi rupe sufletul.
Dar pot plânge cu tine şi pot aduna bucăţile sufletului tău…si tu vei fi din nou bucuros de viaţă.
Nu pot să-ţi spun cine eşti dar pot să-ți spun Cine-i modelul demn de urmat în viață.
Pot numai să te iubesc aşa cum eşti şi să fiu prietenul tău.
In aceste zile m-am gândit la prietenii şi prietenele mele.

Nu erai nici primul, nici ultimul şi nici la mijloc.
Nu începeai şi nici nu încheiai lista.
Fii fericit…
Răspândeşte vibraţii de iubire…
Ştii că suntem aici în trecere.
Înfrumuseţează-ţi relaţiile cu semenii și mai ales cu Iisus!
Profită de oportunităţile pe care Domnul ți le oferă!
Ascultă-ţi inima!
Fii încrezător în viaţă și în pronia lui Dumnezeu!
Pretind aşa de puţin…
să fiu primul, al doilea sau al treilea din lista ta..
Îmi ajunge că vrei să-ţi fiu prieten.
Îţi mulţumesc că exişti!

Read Full Post »

Maica Domnului si Sf. Închisorilor

Maica Domnului si Sf. Închisorilor

Doamne, spre tronul de Județ din Rai,
Fără condei în mâini, fără hârtie,
Îngenunchez cu limpezimi în grai,
Ca să-ți aduc această mărturie.

De câte-am să Te chem să cercetezi,
Ți se va-ncrâncena pe tâmple părul
Și pe alocuri poate n-ai să crezi,
Dar jur că Ți-am adus tot adevărul.

Uite: aici am sânge în pahar,
Sângele meu supt nopțile de stafii
Și dincoace-am adus în buzunar
Unghiile pe care mi le-au smuls de vii.

M-au pus în jug, cu fierul pe grumaz
Și m-au plătit cu răni și cu ocară.
Cu câte palme-am strâns pe-acest obraz,
Aș fi putut să prăvălesc o țară.

Tu, Doamne, i-ai văzut când m-au răpus,
Căci nu puteai să fii în altă parte.
De nu te-aș fi știut acolo sus,
Aș fi băut ca dintr-un vin de moarte.

Acum, eu, cel umil de sub poveri,
Îți las ce numai Ție ți se cade:
Judeca-i Tu pe cei ce până ieri
M-au frânt sub bici și m-au prădat de roade.

Dacă socoți osândă să le dai,
Nu eu le pot plăti cum se cuvine,
Căci fulgerele toate Tu le ai
Și trăsnetele pleacă de la tine.

Tu, care toate știi să le dezlegi,
Îi poți zidi în temnițele grele
Și poți trimite Table noi de Legi
Să le citim pedeapsa de pe ele.

Tu poți scăpa pâraiele din frâu
Să-i pierzi pe toți în volbura cea mare
Și poți aprinde spicele de grâu
Din holda lor, cu pălării de soare.

Dar dacă totuși, Doamne, vei voi
Să curmi obșteasca veacului urgie
Și dacă sus cumva vei iscăli
Pe-un colț de cer o sfântă amnistie,

De-asemenea, Tu singur ai să poți
Să crești aripi imense de iertare,
Ca să-i cuprinzi în umbra lor pe toți
Câți m-au strivit și m-au ținut în fiare.

Inima mea cu sânge pământesc
Nu-i putea nicicum răbda în sine.

Deci, când voi fi în raiul Tău ceresc,
Părinte, iarta-i Tu și pentru mine.

Aici, sub tronul de Județ divin,
Fără condei în mâini, fără hârtie
Eu n-am făcut decât atât: să vin
Și să depun această mărturie.

Apleacă-Te spre ea s-o cercetezi
Căci e curată ca sub floare mărul,
Și pe alocuri poate n-ai s-o crezi,
Dar jur că Ți-am adus tot adevărul.

Read Full Post »

Articol preluat de pe blogul Război întru Cuvânt. Material întocmit de către Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Provita din România în 12 septembrie 2009.

1.Ce este virusul  gripei porcine?

2.Cât de gravă  este gripa porcină? Principiul vaccinării – o eroare medicală?

3.Eşecurile ultimei vaccinări în masă în SUA! OMS şi febra vaccinării în masă.

4.Vaccinare cu orice preţ?

5.Cine produce vaccinul?

6.Cum poate fi împiedicată vaccinarea în masă în România?

7.Să luăm exemplu de la CNIV?

8.Cum putem combate epidemia de gripă porcină in mod eficient, simplu şi fără pericol?

9.Să  evităm  medicamentul antiviral Tamiflu!

10.Să  nu acceptăm să devenim cobaii vaccinului AH1N1!

11.Plătim pentru propria moarte: vaccinurile care îmbogăţesc companiile producătoare pot să ne ucidă!

http://www.razbointrucuvant.ro/2009/09/18/provita-romania-vaccinul-pentru-gripa-porcina-periculos-si-ineficient/

Read Full Post »

Iubesc Tăcerea!!!
Iubesc Tăcerea!!!

1. Taci dacă n-ai de spus ceva valoros! 
 2. Taci atunci când ai vorbit destul!
 3. Taci pâna iți vine rândul să vorbești! 
 4. Taci atunci când ești provocat! 
 5. Taci atunci când ești nervos și iritat!
 6. Taci când intri în biserică pentru ca DUMNEZEU să-ți poată vorbi!
 7. Taci când pleci de la biserică pentru ca DUHUL SFINT să-ți poată imprima în minte îndemnurile bune pe care le auzi!
 8. Taci când ești ispitit să vorbești! 
 9. Taci când ești ispitit să critici!
10. Taci cât să ai timp să gândești înainte de a vorbi!

Read Full Post »

Fecioara cu Pruncul Iisus in zeghe!!!
Fecioara cu Pruncul Iisus in zeghe!!!

La ora când cobor, legat în fiare,
să-mi ispășesc osânda cea mai grea,
cu fruntea-n slavă strig din închisoare:
– Nu-s vinovat față de țara mea.

Nu-s vinovat că mai păstrez acasă
pe-un raft, întâiul meu abecedar
și că mă-nchin când mă așez la masă,
cuviincios ca preotu-n altar.

Nu-s vinovat că i-am iubit lumina
curată cum în suflet mi-a pătruns,
din via dată-n pârg sau din grădina
în care-atația șerpi i s-au ascuns.

Nu-s vinovat că-mi place să se prindă
rotunda ca o țară hora-n prag,
sau c-am primit colindători în tindă,
cum din bunic în tată ne-a fost drag.

Nu-s vinovat că toamnele mi-s pline
cu tot belșugul, de la vin la grâu,
și c-am chemat la praznic pe oricine,
cât m-am știut cu cheile la bâau.

Dac-am strigat că haitele ne fură
adâncul, codrii, cerul stea cu stea
și sfânta noastra pâine de la gură –
nu-s vinovat față de țara mea.

Nu-s vinovat c-am îndârjit șacalii
când am răcnit cu sufletul durut
că nu dau un Ceahlau pe toți Uralii
și că urăsc hotarul de la Prut.

Pământul meu, cum spune și-n izvoade,
l-a scris pe harta lumii Dumnezeu,
și câți prin veacuri au venit să-l prade
il simt și-acum pe piept cât e de greu.

De-aceea când cobor legat în fiare,
împovărat de vina cea mai grea,
cu fruntea-n slava gem din închisoare:
– Nu-s vinovat față de țara mea.

Read Full Post »

Proverbe!
Proverbe!

Unde este multă ințelepciune este și multă amărăciune, și cel ce își înmulțește știimța, își sporește suferința. (Sf. Scriptură, Eclesiasticul 1, 18)

Cine își păzește gura își păzește sufletul său. (Sf. Scriptură, Pilde 13, 3)

Cine se răzbună trebuie să sape două morminte.

Orice drum tot cu un pas începe.

Drumul cel mai scurt e cel pe care îl știi.

Mai bine trăiești un sărac lipit decât un bogat zgârcit.

Ca vremea nici un dascăl mai bun.

De unde nu-i nici Dumnezeu nu cere.

Când de multe te apuci mai pe toate le încurci. Dacă în plină zi regele îți spune că e noapte, admiră stelele!

Norocul merge în urma minții. Dă-i de lucru leneșului ca să-ți dea sfaturi.

Cine seamănă vânt culege furtună.

Să te culci odată cu găinile și să te scoli odată cu cocoșii.

Păcatul intră râzând și iese plângând.

Mândria nu dă prilej decât la ceartă. (Sf. Scriptură, Pilde 13, 10)

Limba celor înțelepți picură știință, iar gura celor nebuni revarsă prostie. (Sf. Scriptură, Pilde 15 ,2)

Inel de aur în râtul porcului, așa este femeia frumoasă și fără minte. (Sf. Scriptură, Pilde 11, 22)

 Buna înțelegere rodește har. (Sf. Scriptură, Pilde 13, 15)

Adevărul este ușa Raiului.

O casă și o avere sunt moștenire de la părinți, dar o femeie înțeleaptă este un dar de la Dumnezeu. (sf. Scriptură, Pilde 19, 14)

Casa fără femeie e pustie pe dinăuntru, casa fără băbat e pustie pe dinafară.

Ce începe bine, sfârșește frumos.

După război, mulți viteji se-arată.

A muncit o vară și-a băut tot într-o seară.

Frica de Dumnezeu este începutul înțelepciunii. (Sf. Scriptură, Pilde 1, 7)

A auzit că a tocat, dar nu știe la ce biserică.

Amânarea e hoțul timpului.

După unelte se cunoaște meșterul.

Alergi mult , mănânci unt.

Cea mai scumpă comoară pentru om este munca. (Sf. Scriptură, Pilde 12, 27)

Măsoară de două ori înainte să tai o dată!

Munca e brățară de aur.

Apa trece, pietrele rămân.

Apele mici fac râurile mari.

Adună la tinerețe, ca să ai la bătrânețe!

Baba cere împlinite toate, moșu’ face câte poate.

Cele mai frumoase flori printre mărăcini cresc.

Cine își tulbură casa lui culege vânt. (Sf. Scriptură, Pilde 11, 29)

Acoperișul care te ferește de ploaie a fost făcut pe vreme bună.

Să te bucuri de toate bnătățile pe care Domnul Dumnezeu ți le-a dat ție și casei tale! (Sf. Scriptură, Deut. 26, 11)

Câte bordeie atâtea obiceie.

E mai bine în coliba ta, decât în palatul altuia.

Din tinerețe alege învățătura și până la bătrânețe vei afla înțelepciunea. (Sf. Scriptură, Eclesiasticul 6, 18)

La barza chioară îi face Dumnezeu cuib.

Ferice de acela căruia îi spui o vorbă și pricepe  zece și vai de cel căruia îi spui zece și nu pricepe nici una.

Read Full Post »


Aici este postat doar un fragment din conferinta părintelui protosinghel Arsenie Muscalu – despre ”Unitatea Duhului”. Conferința ”Viața în Biserica”, întreagă o puteți descărca de la adresa următoare:
http://www.misiune-ortodoxa.ro/download/detalii/pr.-arsenie-muscalu-ce-este-viata-in-biserica.html

Read Full Post »

Perle de la copiii creștini!!!

Perle de la copiii creștini!!!

Eu gândesc că țăranii cred într-un Dumnezeu țăran.
ANCA RUGESCU, clasa a VIII-a, 14 ani si 5 luni

Crucea și rugăciunea sunt un fel de arme, cu gloanțe de bunătate, la care diavolul nu are cum să se apere ca nu are vestă antiglont pentru ața ceva.
DENIZ ALI, clasa a V-a, 11 ani si 6 luni

Moș Crăciun nu dorește să fie pictat pe pereții Bisericilor, deoarece el își vede de lungul nasului și zice că bunătatea adusă de el este doar o singură dată pe an.
CATALINA GEORGIANA OPAINA, clasa a VIII-a, 14 ani si 8 luni

Zăcămintele sunt banii pe care ni i-a pus de-o parte Dumnezeu, încă de la facerea lumii.
IULIA GHITA, 15 ani si 2 luni

Chiar dacă în vis îl întrebăm pe îngerul nostru cum este în Rai, el nu ne spune, pentru că dacă ne spune, atunci noi vrem repede să murim.
SORIN STEFAN TRANDAFIRESCU, clasa a III-a, 9 ani si 3 luni

Zadarnic e să ai aripi, iar cerul uși închise.
CASSANDRA HALCHIAS, clasa a VIII-a

Nu ar fi deloc o idee bună să-i dăm în dar unui călugar un televizor, pentru că e ca și cum i-am face cadou o violență.
SMARANDA BELCIUG, clasa a V-a, 11 ani si 4 luni

Peisajul este o caligrafie a lui Dumnezeu.
ADRIAN IONITA, clasa a II-a, 8 ani si 5 luni

Învățătura este cadoul care-l lasă Dumnezeu pe pamânt, dar oamenii trebuie să-l caute și să-l găsească singuri.
RUXANORA MOCEAN, clasa a VII-a, 14 ani

Sunt perechi de oameni în vârsta care vor să facă neaparat cununia religioasa pentru că în tinerețe au facut doar cununia politică-civilă.
ANA-MARIA CORDOS, clasa a VII-a, 13 ani si 7 luni

În alte timpuri, scoala se construia lângă biserică deoarece se mergea pe ideea că cine se aseamănă se adună.
MALVINA ISFAN, clasa a VII-a, 13 ani si 10 luni

Read Full Post »

Sfintii Inchisorilor

Sfintii Inchisorilor


Aici am ars și-am sângerat cu anii,
aici am rupt cu dinții din țărână,
și aici ne-am cununat, cu bolovanii,
câte-un picior uitat sau câte-o mână.

Pe-aceste văi și dealuri dobrogene
am dat cu veacuri înapoi lumina.
Amare bezne-am așternut pe gene
și le-am gustat în inimi rădăcina.

Aprinși sub biciul vântului fierbinte,
bolnavi și goi pe ger și pe ninsoare,
am presărat cu mii de oseminte
meleagul dintre Dunare și Mare.

Trudind, flămânzi de cântec și de pâine,
înjurături și pumni ne-au fost răsplată.

Să facem drum vapoarelor de mâine,
am spintecat Dobrogea cu lopata.

Istoria, ce curge-acum întoarsă,
va ține minte și-ntre foi va strânge
acest cumplit Danubiu care varsă
pe trei guri apa și pe-a patra sânge.

Iar cântecele smulse din robie
vor ctitori, cu anii care vin,
în cărtile pe care le vom scrie,
o noua Tristie la Pontul Euxin.

Read Full Post »


Partea a-II-a a predicii Vindecarea slugii sutașului postată mai jos. (sau o găsiti în Arhivî la categoria Video)
Predicile sunt scurte si pline de invataturi profunde!!!
Audiție plăcută cu folos duhovnicesc!

Read Full Post »

Sfânta Scriptură

Sfânta Scriptură

1.Cuvintele Ecclesiastului, fiul lui David, rege în Ierusalim.
2.Deşertăciunea deşertăciunilor, zice Ecclesiastul, deşertăciunea deşertăciunilor, toate sânt deşertăciuni!
3.Ce folos are omul din toată truda lui cu care se trudeşte sub soare?
4.Un neam trece şi altul vine, dar pământul rămâne totdeauna!
5.Soarele răsare, soarele apune şi zoreşte către locul lui ca să răsară iarăşi.
6.Vântul suflă către miazăzi, vântul se întoarce către miazănoapte şi, făcând roate-roate, el trece neîncetat prin cercurile sale.
7.Toate fluviile curg în mare, dar marea nu se umple, (mai mult…)

Read Full Post »

Dreapta Judecată!!!

Dreapta Judecată!!!


Demult, trăia într-un sat un brutar renumit pentru pâinea sa. Dar, într-o zi, lui i se păru că sunt cam uşoare bucăţile de unt pe care tocmai le cumpărase de la un ţăran şi le aşeză pe cântar. Când colo, ce să vezi?! În loc de 1 kg, cât trebuia să aibă o bucată, fiecare cântărea doar 800 de grame. Supărat foc, omul s-a dus degrabă la judecătorie, spunând că ţăranul înşală lumea şi cerând, bineînţeles, pedepsirea acestuia.
N-au trecut nici două ceasuri şi ţăranul a fost adus în faţa judecătorului, care l-a ameninţat:
– Dacă este adevărat ce spune brutarul, că îi înşeli pe oameni la cântar, te bag imediat la închisoare.
– Să-mi fie iertat – zise ţăranul – dar sunt nevinovat.
– Cum îndrăzneşti să minţi? -sări brutarul. Chiar astăzi am cumpărat aceste bucăţi de unt de la tine. Domnule judecător, trebuie să-1 închideţi pe acest şarlatan, care a încercat să mă păcălească!
– Aşa este, omule? – spuse atunci judecătorul. Este untul acesta al tău?
– Al meu este, însă, vedeţi dumneavoastă, eu nu am prea mulţi bani. Mi-am cumpărat un cântar, dar nu am mai avut bani şi pentru greutăţi, aşa că pun unt pe un braţ al cântarului, iar pe celălalt pun o pâine de-a brutarului, care – zice el – are 1 kg. Acum, dacă pâinea brutarului n-a avut 1 kg, eu ce vină am?
Auzind una ca asta, judecătorul a cântărit imediat o pâine şi, într-adevăr, aceas¬ta nu avea decât 800 de g. În locul ţăranului, la închisoare a ajuns adevăratul vinovat, brutarul, care nu doar că înşela oamenii, dar mai dorea şi să fie aspru pedepsit cel care ar fi făcut exact ca el.
Cel ce vrea să înşele, singur se înşală. Chiar dacă nu vede nici un om greşeala sa, Dumnezeu îi vede păcatul; iar atunci când îl mai descoperă şi oamenii, ruşinea este cu atât mai mare.

“Cu nimic nu-L mânii pe Dumnezeu atât de mult ca atunci când nedreptăţeşti pe cineva.” (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Read Full Post »

O inimă veselă este un leac minunat. (Sf. Scriptură, Pilde 17, 22)

Unde ți-e inima acolo și gândul.

E ușor a te însura dar e greu a face familie.

Cine n-are bătrâni să-i cumpere.

Sufletul nu se află unde trăiește ci unde iubește.

Înțeleptul nu spune tot ceea ce gândește, dar gândește tot ceea ce spune.

Copiii sunt argila iar mama e olarul.

Copilul prea alintat iese român stricat.

De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, și bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? (Sf.Scriptură Matei7, 3)

Așchia nu sare departe de trunchi.

Cel ce se atinge de smoală se va mânji si cel ce se însoțește cu cel trufaș asemenea lui va fi. (Sf. Scriptura, Eclesiasticul 13, 1)

Cel bun vede bunătate peste tot, cel rău, nicăieri.

Toți se plâng de bani, dar de minte nimeni.

Bogățiile trec faptele bune rămân.

Dacă ai mult dă din averea ta; dacă ai puțin dă din inima ta!

Viața care aduce rod Dumnezeu o îngrijește, ca și mai mult rod să aducă. (Sf. Scriptură, Ioan 15, 2)

Cel zgârcit nu e stăpân pe banii lui, ci banii îl stăpânesc pe el.

Cap ai minte ce-ți mai trebuie?!

Unde nu-i cap vai de picioare.

Nu te uita cine vorbește, ci ce vorbește!

Ceea ce înțelepții caută la ei înșiși, proștii caută la alții.

Bea dar nu te îmbăta!  Discută dar nu te certa!

Mai bine să-ntingi în sare și să te uiți la soare, decât să întingi în unt și să te uiți în pământ.

Din pământ negru mănânci pâine albă.

Ce-i folosește omului să câstige lumea întreagă, dacă își pierde sufletul? (sf Scriptură Marcu 8, 36)

Pământul este poarta cerului.

Mânia ta să apună odată cu soarele.

Ne trebuie doi ani să învățăm să vorbim și o viață întreagă să învățăm să tacem.

Cine dă săracilor împrumută pe Dumnezeu.

Read Full Post »

Iisus Hristos
Iisus Hristos

Dumnezeu S-a făcut om, ca omul să poată deveni Dumnezeu. (Sfântul Irineu)

Pentru aceea a venit Hristos în lume, ca să cunoască şi să înţeleagă omul cât de mult îl iubeşte Dumnezeu. (Fericitul Augustin)

Misterul Întrupării Cuvântului poartă în sine semnificaţia întregii creaţii sensibile şi inteligibile. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Cuvântul lui Dumnezeu S-a făcut om, pentru ca tu să înveţi de la un om cum poate omul deveni dumnezeu. (Sfântul Clement Alexandrinul)

Sfânta Treime nu este prezentă doar în învăţătura lui Hristos, ci e lucrătoare în tot ce face El. (pr. Dumitru Stăniloae)

În Hristos locuieşte după fiinţă toată plinătatea Dumnezeirii. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

De Tatăl ne apropiem prin Fiul. (Sfântul Atanasie cel Mare)

Iisus Se face ascultător Tatălui, vindecând propria noastră neascultare (…) şi devine pentru noi modelul unei ascultări fără de care nu există mântuire. (Sfântul Ioan Damaschin)

Iisus ne-a împăcat, prin Sine, cu Tatăl şi între noi. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

În Hristos, Dumnezeu devine părtaş la condiţia omului, pentru că acesta să aibă posibilitatea trecerii spre El. (pr. Ion Bria)

Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat şi, prin aceasta, a început recapitularea noastră în Sine. (Sfântul Irineu)

N-ar fi fost mântuiţi toţi oamenii de Hristos, dacă nu i-ar fi luat pe toţi asupra sa. (Origen)

La Iisus poţi privi, fără să încetezi să-i priveşti şi pe ceilalţi. (Cresbron)

Ceea ce şi-a asumat Hristos, aceea a şi vindecat. (firea umană – n.n.) (Dicton patristic)

Făcâdu-Se om, Cuvântul lui Dumnezeu a umplut de cunoaştere firea umană golită. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Iisus Hristos, Templul Cuvântului. (Sfântul Ioan Damaschin)

Iisus este Dumnezeu pe pământ şi om în cer.  (Sfântul Ioan Gură de Aur) (mai mult…)

Read Full Post »

Creștinul pe marea vieții

Creștinul pe marea vieții

Creștinul pe marea vieții.

Vaporul când pleacă peste mări și ocane, plutește cu siguranță pe drumul său, ca și cum ar merge pe șine de cale ferată, deși nu vede țărmul timp îndelungat. Cine-l conduce cu atâta precizie, încât ajunge la țintă fără greșeală? Siguranța drumului i-o dă fie harta, fie busola fie radarul, fie radioul sau toate la un loc.

La fel se întâmplă și cu creștinul cel adevărat. El nu vede cu ochii ținta călătoriei lui, dar este încredințat că va ajunge la ținta dorită cu corabia vieții sale. Cine-l conduce cu atâta precizie, ca să ajungă în împărăția lui Dumnezeu? Are și el harta, busola și radarul său: acestea sunt : Sfânta Scriptură, Credința, faptele bune și Harul lui Dumnezeu.

”Credința fără fapte este moartă”

 

Read Full Post »

Copilul Bine Crescut
Copilul Bine Crescut

          Într-un sat din câmpie, s-au întâlnit la fântână trei femei. Două dintre ele nu încetau să-şi laude băieţii. Cea de-a treia, însă, nu spunea nimic, cu toate că avea şi ea un băiat de care nu s-ar fi putut plânge. Au luat cele trei femei câte o găleată cu apă şi au plecat împreună înapoi, spre casă. Pe drum, s-au întâlnit cu cei trei copii, care se jucau într-o livadă.
          – Ia uite-l pe-al meu, a zis prima femeie. E aşa de puternic.
          – Dar al meu, zise şi a doua, e priceput la toate.
          Nici de această dată, cea de-a treia femeie nu a spus nimic. Însă, copilul ei, văzându-şi mama, s-a grăbit să vină şi să ia el găleata. Ceilalţi doi băieţi au început să râdă şi au rămas să se joace mai departe. Acum se vedea adevărul. Din modestie, cea de-a treia femeie nu se lăudase cu feciorul său, dar, în locul ei, vorbeau faptele …

 

“Învaţă-te, fiule, să fii totdeauna simplu şi fără răutate! “  – Sfântul Efrem Sirul

Read Full Post »

Promisiunea

Promisiunea

Păstrează dragostea promisă

Și ține legământul dat.

Când stă Scriptura nedeschisă

Îți stă Hristos neântrebat.

  (mai mult…)

Read Full Post »

Dumnezeu Tatăl

Dumnezeu Tatăl

Dumnezeu nu poate fi cuprins de mintea umană; dacă ar fi cuprins, n-ar mai fi Dumnezeu. (Evagrie din Pont)
Dumnezeu poate fi iubit, dar nu gândit. Poate fi prins şi apropiat prin iubire, dar niciodată prin gândire. (Norul Necunoştinţei)
Tocmai neputinţa de a-L înţelege în toată întregimea Lui este aceea care ne face să-L înţelegem pe Dumnezeu în toată măreţia Sa. (Tertullian)
Dumnezeu este în afara tuturor, nerămânând în afară; este în toate, dar necuprins de ele; este mai presus de toate, fără înălţare; este mai jos de toate, fără coborâre; este în toate şi, totodată, deasupra tuturor. (Fericitul Augustin)
Daca n-ar fi un singur Dumnezeu, n-ar fi Dumnezeu. (Sfântul Efrem Sirul)
Cunoaştem firea divină prin lucrările Sale. (Sfântul Vasile cel Mare)
Dumnezeu poate câte vrea, dar nu vrea câte poate. (Sfântul Ioan Damaschin)
Dumnezeu este Raţiune şi pricina întregii mişcări neîncetate şi toate raţiunile îşi au în El stabilitatea neclintită şi dinamismul fără de sfârşit. (Nichita Stithatul)
Dumnezeu este începutul, mijlocul şi sfârşitul oricărui bine. (Sfântul Marcu Ascetul)
În Sine, Dumnezeu este Gândire necunoscută, Cuvânt negrăit şi Viaţa necuprinsă. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Dumnezeu este asemenea unui cerc ale cărui margini nu sunt nicăieri, iar al cărui centru este pretutindeni. (Fericitul Augustin)
A numi pe Dumnezeu nu este nimic altceva decât a arăta prin cuvinte unele din însuşirile Sale. (Origen)
Dumnezeu este al tuturor. (Sfântul Ioan Scărarul)
Dumnezeu este iubire. (Sfânta Scriptura)
Fața Mea nu vei putea să Mi-o vezi! (Sfânta Scriptură)


EU SUNT CEL CE SUNT! (Sfânta Scriptură)

Read Full Post »

Gândurile mele

Gândurile mele

La împlinirea unei luni de la lansarea acestui blog m-am hotărât sa postez câteva gânduri și concluzii ale mele.

La început am pornit acest proiect cu dezinvoltură și mai mult dintr-o joacă. Inițial imbodul a venit de la un bun prieten din America căruia prin e-mail îi trimiteam frecvent, ca și altora de fapt, materiale pe care eu le consideram ziditoare de suflet. Cunoscând dorul lor după legătura cu țara dar și cu oamenii ”pe aceeași frecvență” încercam să culeg de pe internet și din sursele mele materiale deosebite.

Într-un final am pornit acest proiect fără să mă aștept la oarece împliniri deosebite. (mai mult…)

Read Full Post »


Voi posta muzică de dor, dor de mamă, dor de țară, cântece de suflet!

Prea mult s-a vorbit de rău de această țară și mai nimeni nu mai vede frumosul si tot binele care se mai petrece. Deasemenea jos in pagina la VodPod veți găsi muzică pe placul meu și care sper să fie și pe placul celor care poposesc pe aici.

Read Full Post »

Elena Liliana Popescu

Elena Liliana Popescu

Spune-mi, cine sunt?
– Am venit la tine,
de tine chemat,
pentru ca să afli
răspunsu-aşteptat.

– Spune-mi, cine sunt?
Sau de pot afla
în această lume,
sau altundeva…

– Numai tu poţi şti
să spui cine eşti,
dacă vei pleca
să te regăseşti.

– încotro să plec
să-mi ascult chemarea?
şi cum să privesc,
ca să văd cărarea?

– Numai tu ştii drumul
şi îl vei urma,
atunci, când pe tine
te vei întreba.

– Să mă-ntreb pe mine?
îmi poţi spune cum?
Care e-ntrebarea
şi cum să mi-o pun?

– Numai tu ştii sensul
ei cel nepătruns.
Află-l! şi-ntrebarea
va primi răspuns.

– De pornesc aiurea
să mă regăsesc,
piedici fără număr
în cale-ntâlnesc.
De-mi întorc privirea
înspre interior
ca să mă întâmpin,
de cobor uşor
înspre mine însumi,
acolo-n adânc,
pe tine te aflu
şi ştiu că eu Sunt.

Astfel întrebarea
răspunsul conţine
şi ele se află
amândouă-n mine.

– Pusă e-ntrebarea,
dat e şi răspunsul
doar prin oglindirea
Eului într-însul.

Read Full Post »

Elena Liliana Popescu

Elena Liliana Popescu

Un suflet închis într-un trup trecător
Se zbate-ntre viaţă şi moarte
El ştie că-i doar pelerin călător
Dar trupul vrea încă să-l poarte.

Fugare clipe de luciditate
învie imagini trecute,
Din lumea trăită redeşteptate…
Nu pare nimic să-l ajute.

Durerea cumplită trupu-i cuprinde
Nu crede mai mult să reziste
si totusi, de viata nu se desprinde:
El nu vrea să nu mai existe!..

Din câte-ar fi vrut cândva să-mplinească
în timpul ce-n goana trecuse
dar fără nimic să îi amintească
Atâtea speranţe apuse…

E greu pentru el s-accepte sentinţa:
Mai poate ceva să îndrepte
Pe patul în care doar suferinţa
Părea răbdătoare s-aştepte?

Si totusi, el poate acum sa-nteleaga
Din viaţa-i aproape trecută
De care, târziu şi tăcut se dezleagă:
Nicicând Viaţa nu e pierdută!

Dedicație unuia dintre cei mai buni prieteni ai mei Andrei Mihăescu!

Read Full Post »

Prima parte a predicii!!!

Read Full Post »

Comorile Fiecăruia…..pildă

Pacea este comoara sufletului

Pacea este comoara sufletului

Plimbându-se prin sat, un boier s-a întâlnit cu un ţăran sărac şi a început a se lăuda cu averile lui:
– Vezi tu livada de pe deal ? E a mea. Pădurile care înconjură satul sunt şi ele ale mele. Până şi pământul pe care calci acum al meu este. Tot ce vezi, de jur-împrejur, e proprietatea mea. Toate astea sunt doar ale mele.
– Dar acela ? – l-a întrebat ţăranul, arătând cu degetul spre cer. Nu cred că şi cerul este al tău. Acela este al meu – a mai spus ţăranul şi, cu zâmbetul pe buze, a plecat liniştit, lăsându-l pe boier mirat şi cu ciudă în suflet.

“Cel ce s-a născut înţelept poartă bogăţia cu el.” (Sfânta Scriptură)

Read Full Post »

Partea a-II-a de la predica despre Grijile Vieții.

Read Full Post »

La marginea unui râu, un ţăran rău vroia cu orice chip să scape de câinele său, deşi acesta era un animal bun şi recunoscător. Luându-l în braţe, l-a aruncat în apă, crezând că animalul se va îneca şi astfel va scăpa de el. Însă, bietul câine a înotat cu greu până la mal, după care s-a aşezat cuminte la picioarele stăpânului său. Acesta, supărat că nu reuşise, l-a împins înapoi în apă, dar câinele a ieşit iar. De-a dreptul furios, ţăranul a ridicat din nou animalul în braţe, dar vrând să-l arunce cât mai departe, a alunecat pe malul noroios şi s-a prăvălit cu tot cu câine în apă. Neştiind să înoate, a început să ţipe şi să se zbată. Când să se ducă cu totul la fund, a simţit cum cineva îl apucă de gulerul hainei şi îl trage încet spre mal. Scos din apă mai mult mort decât viu, ud tot şi speriat, omul a înţeles că i-a scăpat viaţa tocmai câinele pe care încercase să îl omoare. Ruşinea i-a cuprins sufletul. I-a mulţumit lui Dumnezeu că au scăpat amândoi cu viaţă, după care şi-a mângâiat cu recunoştinţă câinele atât de credincios şi au plecat împreună spre sat. În sinea sa, omul a jurat să nu mai dorească niciodată răul vreunui suflet.
“Faptele săvârşite de oameni sunt de trei feluri:
conform firii, mai prejos de fire şi mai presus de fire.
Firească este pacea, împotriva firii este duşmănia
şi mai presus de fire, sunt iertarea şi binele dezinteresat.”
Sfântul Atanasie cel Mare

Read Full Post »

Sf. Ioan Iacob Hozevitul

Sf. Ioan Iacob Hozevitul

Dacă nu se duce mintea
Sus la ceruri sau la moarte,
Prea ușor se rătăcește
La vorbirile deșarte.

Și de nu se odihnește
Mila păcii întru noi,
Vom găsi mereu pricină
De gâlceavă și război.

Iar când nu ne dăm silința
Spre cunoasterea de sine,
Cântărim mai totdeauna
Numai faptele străine.

Read Full Post »

Voi învinge!

Voi învinge!

 

Doamne, învaţă-mă să-Ţi cunosc mărirea şi bunătatea. Dă-mi inimă curată şi lesne iertătoare şi căinţă pentru supărările ce am făcut altora. Fă să am dragoste creştinească şi să pot răbda cu pace toate necazurile ce-mi vin din partea lor, făcând porunca Ta.

Mă făgăduiesc să nu mai fac rău celor ce-mi fac rău; pe cel ce mă blestemă îl voi binecuvânta. De va flămânzi vrăjmaşul, îi voi da pâine, iar de va înseta îl voi adăpa. De va cădea îl voi ridica şi de se va rătăci îl voi povăţui.

 

Doamne, eu nu sunt decât un om neputincios. De aceea, ajută-mă cu darul Tău să fiu statornic în poruncile Tale. Trimite binecuvântările Tale peste vrăjmaşii mei şi întoarce inima lor cu dragoste asupra mea. Alungă suferinţele şi neodihna ce-mi vin de la ei şi ne împacă pe noi. Dă-mi pacea Ta, Doamne, ca să putem să vieţuim pe pământ cu pace, cu bucurie şi să-Ţi zicem în unire, cu faţă senină şi cu inimă curată: ”Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”.

Că Ţie se cuvine cinstea şi închinăciunea în veci!

AMIN!

Read Full Post »

Odată, pe o vreme grea de iarnă, o mamă trebui să plece la drum cu copilul ei cel mic. Neavând bani, făcea drumul pe jos; de la o vreme, viscolul se înteți. Ajungându-o din urmă o căruță, stăpânul o pofti să urce. Ea se urcă, având copilașul în brațe, dar vântul bătea așa de rece, încât, mama de teamă să nu-i înghețe copilul, se dezbrăcă de haina ei groasă și-l înveli bine. Merseră cale lungă; când ajunseră în sat, căruțașul întrebă femeia unde vrea să coboare cu copilul, dar ce văzu?!
Mama nu mai mișca,murise de frig, iar copilul gungurea vesel în învelișul cald.
Numai o mamă cu dragostea ei poate face o astfel de jertfă.

Read Full Post »

Read Full Post »


Craiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
Înalță-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întărire
Și zid de mântuire,
Privirea-ți adorată
Asupra-ne coboară,
O, Maica prea curată
Și pururea Fecioară,
Marie!

Noi, ce din mila Sfântului
Umbră facem pământului,
Rugămu-ne-ndurărilor,
Luceafărului mărilor;
Ascult-a noastre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, Maică prea curată
Și pururea Fecioară,
Marie!

Read Full Post »

Read Full Post »

I hate love without Jesus

I hate love without Jesus

între un băiat şi-o fată
nu e târg mai monstruos
o batjocoră mai cruntă
ca dragostea fără Hristos

din orice îmbrăţişare
din surâsul mângâios
face-o noapte de vânzare
dragostea fără Hristos

iar adâncul de simţire
din sărutul furtunos
îl preschimbă-n răstignire
dragostea fără Hristos

şi preface-n chin şi silă
tot ce-i tandru şi duios
n-are linişte şi milă
dragostea fără Hristos

pântecul ce prunci-i naşte
colţ de rai prealuminos
îl preface-n loc de moarte
dragostea fără Hristos

taina ce-ar trebui să-nvie
tot ce-i bun şi ce-i frumos
o preschimbă-n nebunie
dragostea fără Hristos

fără El orice iubire
este vrajă blestemată
vinul vieţii-l face fiere
pâinea o preface-n piatră

sursa: http://usa-milostivirii.blogspot.com/2009/06/taina-urii-sau-taina-prefacerii.html

Read Full Post »

Psalmul 102….

Muzică bizantină de suflet!!!
Audiție plăcută!

Read Full Post »

zambet

zambet


Un zâmbet este o lumină în fereastra sufletului,semn că inima e acasă.”
– Surâsul este lumina feței și căldura inimii.
– Dacă nu-ți folosești zâmbetul, ești ca și omul cu 1 milion în bancă,dar fără carnet de cec.
– Aproape orice surâs este produsul altui surâs.
– Când zâmbim cuiva, mai mult ca sigur ne întoarcem zâmbetul; în definitiv, sunt 2 persoane cărora le comunicăm bucuria.
– Surâsul vorbește tuturor limbilor de pe această planetă.
– Un zâmbet valorează o mie de cuvinte.
– Zămbiți-vă unii altora. Zâmbiți-le soțiilor,soților,copiilor,oricui.
Zâmbetul ajută să îi iubim pe ceilalți.
– Nimeni nu are mai multă nevoie de un zâmbet decât acela care nu poate oferi unul.
– Arată o față fericită. Este vitrina sufletului,cea mai bună publicitate a ta.
– Ridurile ar trebui să fie,numai și numai amprentele zâmbetelor.
-Ceea ce cu adevărat contribuie la a da un sens vieții, ceea ce e costa cel mai puțin și valoreaza cel mai mult …este un zâmbet sincer și frumos. Conține bunătate și politețe amestecate cu dragoste. Este neprețuit…și nu costă nimic.
Zâmbește!!!!! E o terapie gratuită.

Read Full Post »

Înțelepciune!
Înțelepciune!

Puţini oameni ştiu să fie bătrâni. (La Rochefoucauld)
Oamenii care nu au niciodată timp lucrează cel mai puţin, deoarece împrăştierea este duşmana acţiunii.(Lichtenberg)

Nu este lucru înţelept să spui: „voi trăi”; viaţa de mâine este prea târzie – trăieşte azi. (Martialis)

Pierderea de timp este cea mai ireparabilă şi tocmai ea este aceea care pricinuieşte cea mai puţina nelinişte.(Oxenstierna)

Împrejurarea este foarte importantă în acţiunile omeneşti, astfel încât ceea ce ar fi cel mai bine de făcut acum, mâine (din cauza schimbării timpului) ar fi poate zadarnic şi rău. (Oxenstierna)

Ceea ce n-a avut loc niciodată, poate avea loc mâine. (Maeterlinck

Mereu ne gândim cum vom trăi şi niciodată nu trăim în prezent. (Manilius)

Când îţi propui un scop, timpul, în loc să crească, scade. (Rivarol)

Ceea ce vrem să facem, s-o facem atunci când vrem; pentru că acest „vrem” se schimbă şi are scăderi şi amânări. (W. Shakespeare)

O singură clipă poate schimba totul. (Wieland)

Mă îndoiesc, deci cuget. Cuget, aşadar exist. (Descartes)

Sentimentele nobile duse pană la exagerare dau aproape acelaşi rezultat ca şi marile vicii. (Balzac)

Fiecare lucru are frumuseţea lui, dar nu oricine o vede. (Confucius)

Nu există muritor care să fie sigur că va mai trăi a doua zi. (Euripides)

Să-ţi închipui că fiecare zi ce-ţi răsare este ultima. (Horatius)

Adu-ţi aminte că eşti muritor. (Phocylides)

Pasul dintre timp şi veşnicie este scurt, dar teribil. (Scott)

Cine zice îndoială zice neputinţă. (Balzac)

Minunea este copilul cel mai drag al credinţei. (Goethe)

Pe Iisus, fariseii l-au răstignit numai o dată, creştinii de nenumărate ori. (Lucian Blaga)

Crezul zilelor noastre nu mai începe cu conştientul „cred”, nici cu scepticul „nu cred”, ci cu tragicul „vreau să cred”. (Lucian Blaga)

Trebuie sa îndrăznesc, fie că izbutesc fie că nu. (Euripides)

Nu uita să-ţi păstrezi sângele rece în nenorocire. (Horatiu)

 

Read Full Post »

Older Posts »