Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Decembrie 2009

Un tanar preot si sotia lui, trimisi la prima lor parohie, ajung acolo intr-o zi de octombrie si constata ca biserica este intr-o stare deplorabila…. Plini de entuziasm, isi propun sa o restaureze pana in Ajunul Craciunului, cand vor sa organizeze prima slujba…

Muncesc din greu, rapara peretii, tamplaria, refac picturile, curata si… termina totul pe 18 decembrie! Pe 19 insa incepe o vijelie cumplita, care desprinde o bucata din acoperis, iar apa scursa le distruge o portiune mare dintr-un perete lateral…… Intristat ca trebuie sa amane slujba de inaugurare, preotul pleaca spre casa, dar pe drum se opreste la o licitatie in scopuri caritabile si acolo ii atrage atentia o fata de masa brodata, de o mare finete, care avea in mijloc o cruce; isi da seama ca are exact dimensiunea portiunii de perete avariat, o cumpara si se intoarce la biserica. Intre timp incepuse sa ninga, iar in statie zareste o doamna in varsta care tocmai pierduse autobuzul.. O invita sa-l astepte pe urmatorul in biserica, iar el incepe sa fixeze fata de masa pe peretele avariat. Doamna asteapta absenta intr-un colt; deodata isi ridica ochii si, socata, il intreaba pe preot de unde are fata de masa cu initialele ei(EBG)… Ii povesteste apoi ca ea o brodase in Austria in urma cu 35 de ani, in timpul razboiului. La venirea nazistilor e nevoita sa plece in graba si-si lasa in urma sotul, care este arestat si trimis in lagar… e ultima data ca-l mai vede.. Impresionat, preotul vrea sa-i returneze fata de masa, dar ea ii spune ca e mai bine sa ramana in biserica…Tot ceea ce poate sa faca este sa o conduca pe doamna intristata acasa…

Slujba de inaugurare a bisericii reuseste de minune, iar la sfarsit preotul isi conduce spre iesire noii enoriasi; cand revine observa pe un scaun un domn in varsta cu ochii pironiti pe fata de masa… Barbatul ii povesteste indurererat ca fata de masa fusese brodata de sotia lui, care disparuse pe timpul ocupatiei naziste si pe care o credea moarta… Preotul il roaga sa-l insoteasca intr-o scurta plimbare cu masina si il duce la domiciliul batranei doamne, unde asista la cea mai impresionanta revedere de Craciun… (Intamplare adevarata povestita de un preot pentru a ilustra „misterioasele cai ale Domnului”)

M-am rugat azi pentru tine si i-am cerut Domnului sa te binecuvanteze, sa-ti calauzeasca pasii si sa te protejeze. Iubirea lui este mereu cu noi; promisiunile Lui se implinesc, iar daca avem incredere sa-i prezentam problemele noastre, El are intotdeauna grija de noi…

Daca se intampla sa ai probleme aparent insolubile, nu uita ca si eu ma rog pentru tine, iar Domnul iti va da solutia… Numai in situatia in care crezi ca nu ti-a mai ramas decat Dumnezeu descoperi ca de fapt e singurul care te poate ajuta… Incearca sa vezi daca este adevarat; tot ce ai de facut este sa spui urmatoarea rugaciune :   

Doamne, Tata Ceresc, binecuvanteaza-mi familia si prietenii si da-le ceea ce stii Tu ca au nevoie! Umple-le viaţa cu pacea Ta, şi dăruieşte-le sănătate trupească şi sufletească! Amin.

Read Full Post »

Acum câtva timp am citit o carte în care viața era comparată cu o călătorie cu trenul.
O lectură foarte interesantă.
Viata este ca o călătorie cu trenul: urcăm și coborâm des, există accidente, surprize plăcute la unele stații si tristețe adâncă la altele.
Atunci când ne naștem și urcăm în tren,  întâlnim oameni despre care credem că ne vor însoți pe tot parcursul călătoriei noastre: părinții noștri, bunicii noștri, unchi, mătuși…
Din păcate, adevărul este altul:
Ei coboară la o stație și ne lasă pe noi fără dragostea și atașamentul lor, fără prietenia și compania lor.
E drept că în tren urcă alte persoane care vor ocupa un loc important în călătoria noastră. 
E vorba de frații noștri, prietenii noștri și acei oameni minunați pe care îi iubim.
Unele dintre aceste persoane care urcă în tren privesc călătoria ca pe o plimbare scurtă.
Alții găsesc numai tristețe pe parcursul  călătoriei.
Și mai există și alții în tren, care sunt permanent prezenți și gata de a oferi ajutorul lor celor care au nevoie de el.
Unii lasă în urma lor, când coboară, un dor veșnic…
Unii urcă și coboară, iar noi abia i-am observat.
Ne miră faptul că unii călători, pe care îi iubim cel mai mult, se mută în alt vagon și ne lasă singuri.
Bineînteles, ne străduim să-i găsim și ne înghesuim să trecem și să ne mutăm în vagonul lor.
Din păcate, uneori nu ne putem așeza lângă ei deoarece locul este deja ocupat.
Nu face nimic, așa este călătoria: plină de provocări, vise, fantezii, speranțe și despărțiri uneori chiar fără întoarcere.
Deci, trebuie să facem călătoria în felul cel mai bun posibil, cu nădejde în Dumnezeu – „Prietenul” Cel mai fidel.
Să încercăm să ieșim la capăt cu cei care călătoresc împreună cu noi și să căutăm  ceea ce este mai bun în fiecare dintre ei.
Să ne aducem aminte că, în oricare etapă a călătoriei, poate exista un tovarăș de-al nostru care să ezite și care probabil are nevoie de înțelegerea noastră.
La rândul nostru, și noi vom șovăi de multe ori și vom avea nevoie să fim susținuți.
Misterul cel mare al călătoriei este că nu știm când vom coborî definitiv din tren și nici când vor coborî tovarășii noștri de călătorie, nici măcar cei ce sunt chiar alături de noi…!
Nu va fi chiar usoară coborârea.
Despărțirea de câtiva prieteni pe care i-am întâlnit în timpul călătoriei va fi dureroasă.
Va fi întristător să-i las singuri pe cei mai dragi mie.
Dar am speranța că, odată și odată, voi ajunge în gara centrală și am senzația că am să-i văd pe toți cei dragi  ai mei sosind acolo, încărcăți  cu bagaje pe care nu le aveau la urcarea  în tren.
Ceea ce mă face fericit este gândul că și eu am avut partea mea în sporirea bagajelor lor și în creșterea valorii acestora.
 
Dragi prieteni, să ne străduim să avem o călătorie bună  pentru  ca la sfârșit să putem spune că a meritat osteneala.
Să încercăm să lăsăm după noi, când coborâm, un loc gol care lasă dor și amintiri frumoase celor care își continuă călătoria.
Celor care sunt parte a trenului meu le doresc:
Călătorie binecuvântată!

Read Full Post »

Adevarul se identifica cu trairea sau experienta nemijlocita, iar teologia cu vederea lui Dumnezeu. (Christos Yannaras)
Am avut revelatia ca înafara de Dumnezeu nu exista adevar. (Petre Țutea)
Adevarul este triumful Spiritului. Adevarul integral este Dumnezeu. Iar razele acestui adevar integral, adevar divin, adevar al Logosului, se rasfrâng si asupra cunoasterii fragmentare de ordin stiintific, întoarsa spre realitatea universala data, obiectiva. (NA.Berdiaev)
Adevarul este bine a se cauta întru toate. (pr.Ilie Cleopa)
Consimtamântul general fara adevar, o eroare veche. (Sfântul Ciprian)
Atâta adevar poate cuprinde cunostinta fiecaruia, câta siguranta îi dau blândetea, smerenia si dragostea. (Sfântul Marcu Ascetul)
Cine nu iubeste adevarul, nu l-a cunoscut înca. (Sfântul Grigorie de Nazianz)
Când noi însinr nu suntem convinsi de adevar, cum sa-i convingem si pe altii ? (Sfântul Ioan Gura de Aur)
Cautarea fara patima duce la adevar. (Sfântul Maxim Marturisitorul)
Credinta este începutul vietii, iar dragostea sfârsitul ei. Între ele – adevarul. (Sfântul Ignatie al Antiohiei)
Sunt unii (…) care învata totdeauna, dar nu pot ajunge niciodata la deplina cunoastere a adevarului. (Sfânta Scriptura)
Adevarul îl împinge pe om sa caute adevarul. (Sfântul Macarie)
Om desavârsit este acela care iubeste adevarul si dreptatea, care Îl iubeste pe Dumnezeu. (Sfântul Vasile cel Mare)
Fara smerenie, adevarul e orb. (Ilie Ecdicul)
Fructul esential al sufletului este adevarul. (Sfântul Vasile cel Mare)
Dumnezeu, Mântuitorul nostru, doreste ca toti oamenii sa se mântuiasca si la cunostinta adevarului sa vina. (Sfânta Scriptura)
Cautati adevarul si adevarul va va elibera. (Sfânta Scriptura)

Read Full Post »

Un mare bandit, după ce a trăit o viață de nelegiuiri, și-a luat îndemnul să se pocăiască.

A mers, prin urmare, la un pustinc și i-a spus gândul.

Pustnicul l-a sfătuit:

-Ia un butoi mare, fără fund, și-l umple cu apă, și când o fi butoiul plin, să știi că Dumnezeu Te-a iertat.

Omul merse și făcu precum îi spuse pustnicul. Dar pe cât turna, pe atât butoiul gol rămânea.Turna zadarnic.

Începău el atunci să se mâhnească, zicând.

-Se vede treaba că nu găsesc iertare la Dumnezeu.

Așa de mare era mâhnirea lui, încât începu să-i curgă lacrimile.

Atunci s-a petrecut o minune.

Butoiul s-a umplut pe dată, iar omul a simțit în sufletul mângâierea iertării lui Dumnezeu. Numai prin lacrimile căinței putem căpăta de la Dumnezeu iertarea păcatelor noastre.

Read Full Post »

Vinul este de la Dumnezeu, dar betia este de la diavol. (Sfântul Ioan Gura de Aur)
Nu strica lipsa cât strica surplusul. (Sfântul Ioan Gura de Aur)
Cel ce nu se supune cuvântului nu se supune nici lucrului. Caci cel ce e necredincios în ceea ce e putin, e necredincios si în ceea ce este mult. Acela se osteneste în zadar (…). (Sfântul Ioan Scararul)
Tot ce întrece dreapta masura e vatamator : atât întinderea peste masura a postului, cât si saturarea; atât privegherea peste masura, cât si somnul prea mult. (Avva Moise)
Exista o singura masura a iubirii : aceea de a iubi fara masura. (Bernard de Clairvaux)

Read Full Post »

Nu trebuie să râvnim la nici o răsplată sau la vreo laudă în schimbul ajutoarelor pe care le dăm celor răniți trupește sau sufletește, precum și celor nevoiași sau lipsiți.

Un bogat trecu odată din întâmplare pe-o stradă în care locuia o familie nevoiașă, cu o spuză de copii. Lume multă se îmbulzea în preajma locuinței acestor sărmani, din pricină că unul dintre cei micuți al lor se stinseră din viață.

Bogatul nostru se opri, se strecură prin mijlocul gloatei, puse o sumă destul de însemnată lângă coșciugul celui ce plecase din lumea celor vii și încercă să se facă nevăzut.

Credincioșii făcură lanț în jurul bogatului și, oprindu-l, îl întrebară:

-Fii bun și spune-ne cum te cheamă.

-Iertați-mă – zise bogatul – că nu v-aș putea împăca dorința. În tot cazul, aș dori să știu cu ce scop țineți să știți aceasta?

-Fapta pe care ai săvârșit-o întrece tote așteptările și e vrednică de toată lauda. Se aseamănă cu fapta Samarineanului milostiv din Evanghelie și de aceea ne-am hotărât ca pe orice cale să vă aflăm numele.

-Foarte bine! Zise bogatul. Eu mă leg să vă spun numele meu după ce, mai întâi, veți putea să-mi spuneți voi mie, cum se numea Samarineanul din Evanghelie.

Toți cei adunați au rămas uimiți și au trebuit să tacă și să-i lase drum slobod celui care știuse nu numai să ajute pe cei nevoiași, dar să le dea și o lecție atât de prețioasă.

Read Full Post »

Fiecare om este ca o oglindă: el reflectează ceea ce-i fac ceilalţi. Dacă cineva îi zâmbeşte, zâmbeşte şi el; dacă cineva se încruntă la el, răspunde şi el cu încruntare. Dar nu numai faţa lui răspunde astfel, ci aşa face inima  lui. Inima lui răspunde ca o oglindă la ceea ce vede el în inima celuilalt: dacă simte că cineva îl iubeşte, inima lui răspunde cu iubire; dacă simte că cineva îl urăşte, inima lui răspunde cu ură.

Fiecare om scoate din visteria sufletului său ceea ce are – fie bunătate fie răutate!

Din păcate omul răspunde răului cu rău și nu încearcă să biruie cu binele orice obstacol din viața sa!

„Celalalt de langa mine nu este iadul ci Raiul meu. El devine iad cand eu nu sunt pentr el Rai.”

Read Full Post »

Older Posts »