Diavolul stăpânește deșertăciunea – duhul lumesc.
-Părinte, de ce nu înțelegem cât rău ne face duhul lumesc și suntem atrași de el?
-Pentru că duhul lumesc intră încet-încet, precum a intrat ariciul în cuibul iepurelui. La început ariciul a rugat pe iepure să-l lase să-și bage puțin capul în cuibul lui ca să nu-l plouă. Apoi a băgat și un picior, apoi celălalt și în cele din urmă a intrat tot și cu țepii lui l-a scos cu totul pe iepure afară. Așa și cugetarea lumească ne înșeală cu mici cedări și încet-încet ne stăpânește. Răul înaintează puțin căte puțin.Dacă ar veni deodată, nu am fi înșelați. Vezi, dacă vrei să opărești o broască, trebuie să arunci peste ea apa fiartă câte puțin. Dacă o arunci deodată toată, sare și fuge ; se izbăvește. În timp ce dacă verși pe ea puțină apă fiartă, la început o va arunca puțin de pe spate, apoi o va primi. Dacă-i mai arunci încă puțină, iarăși o va arunca puțin și încet-încet se va opări, fără să priceapă. ,,Bre, broască, după ce ți-a aruncat puțină apă fiartă, scoală-te și fugi!” Nu fuge. Se umflă- se umflă și apoi se opărește. Așa face și diavolul; ne opărește puțin câte puțin și, în cele din urmă, ne trezim opăriți fără să pricepem.
„Cu durere si dragoste pentru omul contemporan” – Cuv.Paisie Aghioritul ( Ed.Schitul Lacu)
asa e, vorbeam mai demult despre …duhul lumesc…adik moda, trend, fitza, sa fi cool, etc