-Noi toți să-i miluim pe semenii noștri și îndeosebi pe cei care sunt îndepărtați de Dumnezeu…
Nimic în lume nu poate sta în fața valorii și mântuirii unui suflet.
Să ne străduim să-i miluim pe oamenii care sunt săraci la suflet, și răsplata noastră va fi foarte mare înaintea lui Dumnezeu. Să-l ajutăm pe aproapele nostru cât putem, pe plan material și duhovnicesc.
-Durerea preschimbă sufletul omului, îl face sensibil, și astfel primește să asculte cuvântul lui Dumnezeu. Așadar când durerea face pregătirea să se apropie de un om al lui Dumnezeu, ajută la mântuirea lui…
-Milostenia nu constă doar în cele materiale, ci mai mult în cele duhovnicești.
V-ați gândit vrodată să vă rugați pentru sufletele care sunt în așteptarea osândei lui Dumnezeu? Pentru acele suflete cine se va ruga? Aici este marea milostenie. Această milostenie este cea mai mare pe care o poate înfăptui creștinul.
-Hristos a murit pe cruce pentru fiecare suflet și cere pricină ca să-i miluiască pe acești oameni. Dumnezeiasca dreptate caută să găsească pricină pentru scăparea omului de la osândă. Iar noi, oamenii, întunecați de păcat, de neștiință, nu dăm nici un motiv pentru care iubirea lui Hristos să miluiască aceste suflete.
Dumnezeu iubește milostenia din sufletul omului mai mult decât orice altă virtute. Milostenie faci? Milostenie vei găsi!
Deoarece nu avem iubire, nu avem milostenie în suflet. Să cerem de la Dumnezeu să ne dea iluminarea, harul și puterea. Să ne dea harul milosteniei, ca să miluim acele suflete care sun în cealaltă lume. Și dacă noi nu le vom uita, nici pe noi nu ne va uita Hristos…
-Când cineva dăruiește celuilalt din puținul lui, asta are valoare. Cei doi bănuiți ai văduvei au fost lăudați, nu cei mulți pe care i-au dat alții. Și dacă din puținul nostru dăruim celuilalt, Dumnezeu este drept, odihna și bucuria acelor suflete ne vor aduce nouă folos. Aceia își află odihnă, noi primim răsplată.
,,Despre credință și mântuire”- Efrem Athonitul – Ed. Egumenița
Lasă un comentariu