Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Mai 2010

De ce se închid norii când câmpiile sânt însetate de ploaie, şi se deschid atunci când câmpiile nu vor ploaie?
Din pricina răutăţii oamenilor, firea s’a turburat şi şi-a lepădat rânduiala.

Ştii tu oare, fiule, de ce ţarinile rodesc slab primăvara, iar vara dau recoltă proastă?
Pentru că şi fiicele oamenilor îşi urăsc rodul pântecelor lor (mai mult…)

Anunțuri

Read Full Post »

-Părinte, oamenii lumești spun că simt un gol, deși au toate bunătățile.

-Bucuria adevărată, curată se află numai alături de Hristos.

Dacă te unești cu El prin rugăciune, vei vedea sufletul tău răsplătit.

Oamenii lumești caută bucuria în distracții. Unii oameni duhovnicești o caută în discuții duhovnicești, în predică, etc. Dar când se termină acestea rămân într-un gol și se întrebă ce vor face în continuare. Fie că sunt păcătoase, fie indiferente cele cu care se ocupă, la fel este. De ce nu merg mai bine să se culce, ca să fie buni a doua zi (mai mult…)

Read Full Post »

Autonomia trăirilor înăbușite!

Mod constrângător de acțiune înseamnă că ceea ce facem, nu facem cu voia noastră și nici pentru că omul este rău și tinde spre răutate. Constrângerea este o stare bolnăvicioasă necontrolată care acționează autonom.

Este cunoscut că, înăbușirea trăirilor le face pe acestea să nu dispară, ci rămân în adâncul sufletului de unde acționează autonom. Ca și când ar fi un alt sine al nostru. Vorbind duhovnicește, ca să înțelegem mai bine, există și omul vechi, bolnav din adâncul sufletului.

Adică, sinele nostru nu suportă o trăire, o înăbușă în subconștient sau în inconștient de aici încolo conștientul nu mai exercită nici o putere (mai mult…)

Read Full Post »

Să ne ținem departe de invidia care îl înghite cu totul pe om. Din invidie, o călugăriță își închipuia că alta ar fia avut ceva cu duhovnicul, și spunea asta ca și cum ar fi fost vorba de ceva real. Toate se întâmplă în omul pizmaș. Eu însumi le-am trăit. Oamenii erau buni și veneau să se spovedească și-mi povesteau multe, cu sinceritate (mai mult…)

Read Full Post »

-Părinte, aghiuță știe ce avem în inima noastră?

-Asta ar mai lipsi, să știe și inimile! Numai Dumnezeu este cunoscător de inimi și numai oamenilor lui Dumnezeu le descoperă uneori Dumnezeu – pentru binele nostru – ce avem în inimile noastre. Aghiuță știe vicleniile și răutățile ce le sădește în mădularele omului; nu știe gândurile noastre cele bune. Numai din experiență pricepe unele lucruri, dar și în aceastea de cele mai multe ori greșește. Și dacă Dumnezeu n-ar îngădui să le priceapă nici pe acestea, mereu ar greși în toate, deoarece diavolul este întunecat; vizibilitate zero (mai mult…)

Read Full Post »

Adiere caldă de seară
Un glas molcom de chitară
Cerul printre stele îl privesc
Caut finitul pe care nu-l găsesc
Vară……………

Miros de tei miros de stele
Străbate gândurile mele
În pat de flori și iarbă-ntinsă
Se-aude greierul pe prispă
Tăcere…………..

Vântul îmi piaptănă părul
Și mă cuprinde iarăși fiorul
Oglindă mi-e luna tipsie
Ce izvorăște-o lumină aurie
Basmul (mai mult…)

Read Full Post »

(Fapte 21, 8-14, 27-15, 7)

Domnul Iisus este vița; creștinii sunt lăstarii și mlădițele. Suntem legați de Dânsul prin credință și aducem roadă prin viața trăită după îndreptarul credinței. Părintele Ceresc e Grădinarul ce îngrijește de această viță. El taie mlădița care nu aduce rod (adică cel care crede însă nu trăiește după cum o cere credința sa) și o curăță pe cea care aduce rod (adică pe cel care nu numai crede, ci se și străduiește să viețuiască după îndreptarul credinței, Dumnezeu îl ajută să se îmbogățească în fapte bune, care sunt roadele credinței). Fiecare să-și orânduiască viața ținând seama (mai mult…)

Read Full Post »

Older Posts »