O, de am înțelege îndelunga răbdare a lui Dumnezeu!
O sută de ani a trebuit până să se facă corabia lui Noe (Fac. 5, 32 ș.u.). Oare nu putea Dumnezeu să facă repede o corabie, ca să înțeleagă și ceilalți și să pocăiască. Acela spunea: ,,Vedeți, că va fi potop! Pocăiți-vă!” aceia însă îl luau în râs. ,,Face o clocitoare”, spuneau, și își cântau melodia lor. Și acum în două minute Dumnzeu poate mișca toată lumea și s-o facă să se schimbe, să devină toți credincioși, supercredincioși. Cum? Dacă ar roti butonul la cutremur încet-încet de la 5 la 6 grade Richter…la 7… La 8 blocurile ar începe să se miște ca oamenii beți; la 9 ar începe unul să se bată cu celălalt. La 10 toți ar spune: ,,Am greșit! Te rugăm, mântuiește-ne!”
Poate că toți vor spune: ,,Călugări ne vom face!”
Dar cum se va sfârși cutremurul, încă mișcându-se blocurile, dar necăzând, iarăși se vor întoarce la distracții. Pentru că această întoarcere a lor nu va avea pocăință adevărată, ci doar vor spune așa, ca să scape de rău.
-Părinte, dacă s-ar întâmpla de pildă o bătaie de la Dumnezeu și s-ar ruga cei drepți, nu ar fi auziți?
–Atunci când sunt auziți drepții, nu înseamnă că lumea are pocăință. Altceva este atunci când Îl supărăm pe Dumnezeu și recunoaștem asta. Atunci i se face milă lui Dumnezeu și ne ajută. Dar când cineva nu recunoaște că supără pe Dumnezeu și își continuă tipicul, atunci cum să audă Dumnezeu rugăciunea drepților? Greșește omul? Trebuie să înțeleagă că greșește, ca să-l ierte Dumnezeu. Apoi, vedeți, oamenii duhovnicești dacă fac vreo greșeală nu au scuze. ,,Pentru păcatele noastre și pentru cele din neștiină ale poporului”, spune o rugăciune. Pentru sărmana lume greșelile sunt ,,din neștiință”.
De aceea dacă se face o greșeală de oamenii duhovnicești, e greu. Anul acesta în Postul Sfintei Marii, când a luat foc în Sfântul Munte a fost ceva înfricoșător. Au venit toți cei specializați, dar n-au putut face nimic. Toți se uitau la foc. La o mănăstire au făcut centuri de siguranță împotriva focului, ca să o apere de foc, dar focul a sărit sus în arhondaric, acolo unde nu se așteptau. Cincisprezece zile a ars Sfântul munte. În a cincisprezea zi s-a stins singur. Unii spuneau. ,,De ce Maica Domnului nu îl stinge?”
Ajungem în punctul să hulim numele lui Dumnezeu. După șase zile s-a aprins iarăși foc în alt punct, dar a căzut o ploaie și s-a stins îndată. Ei nu înțeleg, de ce acest foc s-a stins și celălalt nu.
Unii, fără să cunoască legile duhovnicești care funcționează, se roagă cu durere, dar nu sunt auziți, pentru că ceea ce se face e urgia lui Dumnezeu. Alții iarăși nu se roagă, nu fac nici un șir de ,,Doamne iisuse…” pentru că sunt de acord cu urgia cea dreaptă a lui Dumnezeu, care are ca scop să cumințească pe oameni. Dumnezeu să ne lumineze, mai mult pe noi, monahii, pentru că cei mai mulți suntem fecioare nebune și opaițele noastre au apă cu puțin untdelemn în fitil. Mirenii așteaptă de la noi să luminăm calea, ca să nu se poticnească.
Să ne rugăm lui Dumnezeu să dea pocăință lumii, ca să scăpăm de urgia cea dreaptă a Lui.
Urgia viitoare a lui Dumnezeu nu se poate înfrunta altfel decât numai prin pocăință și păzirea poruncilor.
Cu durere și dragoste pentru omul contemporan”-Cuv.Paisie Aghioritul (Editura Schitul Lacu)
Lasă un răspuns