Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for iunie 2010

Un om a murit subit.

Deodata L-a vazut pe Dumnezeu apropiindu-se de el, cu o valiza in mana si spunandu-i…

Fiul meu, e timpul sa mergem…

Omul L-a intrebat pe Dumnezeu:

De ce asa curand? Aveam atatea planuri…

Imi pare rau, fiule… dar acum este momentul plecarii tale.

– Dar uită-te! Ce ai in valiză? Ceea ce ți-a aparținut?

Ce mi-a apartinut? Vrei sa spui lucrurile mele, hainele, banii (mai mult…)

Read Full Post »

Lucrarea pe care o faci poartă pecetea Sfântului Duh?

Mă tem că, deși am spus atât de multe lucruri, nu m-am făcut înțeles atât cât trebuia. Ceea ce am spus în seara aceasta se referă nu numai la datoria pe care o au părinții față de copii, față de familie și față de relațiile dintre părinți și copii, ci se referă la viața duhovnicească în general.

Dacă omul nu se leapădă de sine și nu hotărește să se apropie de Dumnezeu va rătăci,și nu va face nimic.

Ceea ce am spus mai sus, anume că un episcop nu trebuie să aibă proiectele sale, adevărul lui, ci să învețe cuvântul adevărului  și să fie un alt hristos, se poate aplica și la părinți (mai mult…)

Read Full Post »

Gândiți-vă la machiaj din punct de vedere teologic. Omul, fiind chipul slavei lui Dumnezeu, orice adaos sau scădere din el duce la o demonetizare a lui, ca persoană. Se pierde prosopon-ul (gr. Chipul), persoana, ceva din indentitate.

Mă gândesc la o imagine pe care o am de când eram mic, la Brașov, când deasupra scenei de la teatrul de păpuși erau două măști: una care râde, alta care plânge (mai mult…)

Read Full Post »

În general, felul în care te îmbraci este considerat o problemă personală. Mulţi spun: e treaba mea cum mă îmbrac! În realitate, atunci când trăim în societate felul în care ne îmbrăcăm nu ne priveşte doar pe noi, pentru că el îi afectează şi pe cei din jurul nostru. Câtă importanţă trebuie să acorde creştinul felului în care se îmbracă?

Comunicăm şi ne transformăm prin ceea ce purtăm
Rolul îmbrăcămintei a fost studiat foarte mult de-a lungul timpului, iar în ultima vreme s-a creat o adevărată filozofie de folosire a stilului vestimentar mai ales în domeniul profesional, multe companii având reguli stricte în acest sens. S-a constatat că înfăţişarea exterioară descoperă nu doar nivelul social, economic sau educaţional, ci vorbeşte şi despre caracterul persoanei. De aceea stilul vestimentar poate fi folosit pentru a transmite ceva anume. În plus, felul în care ne îmbrăcăm nu îi influenţează doar pe cei cu care ne întâlnim, ci şi pe noi înşine, pentru că într-o mare măsură devenim ceea ce purtăm, adică felul în care ne îmbrăcăm (mai mult…)

Read Full Post »

Prăpastia generațiilor!

Copii cei mici adorm la miezul nopții, deși ar trebui să adoarmă odată cu apusul soarelui.

Sunt închiși în blocuri, în betoane și intră în programul celor mari. Ce să facă copiii, ce să facă și părinții? Vin copiii și-mi spun: ,,Nu ne înțeleg părinții”. Vin și părinții și-mi spun: ,,Copiii noștri nu ne înțeleg”. S-a creat o prăpastie între părinți și copii.

Ca să se șteargă trebuie ca părinții (mai mult…)

Read Full Post »

(II Cor.5, 1-1o; Lc.7, 2-10)

Ce chip luminos sutașul! Cum a ajuns la atâta credință, încât i-a întunecat pe toți israeliții, care erau hrăniți cu dumnezeiasca descoperire, cu prorociile și cu minunile? Evanghelia nu ne arată asta, ci doar ne zugrăvește credința lui și povestește cum l-a lăudat Domnul.

Calea credinței este o cale tainică, ascunsă.

Cine poate să explice fie și în ceea ce îl privește cum se încheagă în inimă convingerile credinței? Cel mai bine ne lămurește Sfântul Apostol, numind credința ,,dar al lui Dumnezeu”. Credința este, cu adevărat, un dar al lui Dumnezeu, însă necredincioșii (mai mult…)

Read Full Post »

Cuvântul spus din mintea proprie nu pricinuiește schimbare în suflete pentru că este trup. Cuvântul lui Dumnezeu, care se naște din Duhul Sfânt, are lucrare dumnezeiască și schimbă sufletele.

Duhul Sfânt nu coboară cu aparate: ca atare, telogia nu are nici o treabă cu duhul științific sec. Duhul Sfânt coboară singur, atunci când va afla condițiile duhovnicești în om.

Condiția duhovovnicească este ca omul să-și curețe (mai mult…)

Read Full Post »

Doi soți s-au spovedit duhovnicului lor.

-Nu este bine, îi spuse părintele soțului. Înainte era trupul sub suflet, iar acum este sufletul sub trup.

-Cum adică, părinte?

-Adică înainte dragostea voastră ținea în frâu trupul, țineați posturile, chiar dacă uneori mai făceați (mai mult…)

Read Full Post »

Cum funcționează sufletul care are predispoziție pentru sentimente de inferioritate!

Copilul se naște, crește și această predispoziție lucrează în el negativ. Copilul nu are cunoștință, nu înțelege ce i se întâmplă, are doar trăiri corespunzătoare.

Adică, se stresează, se necăjește, îi este greu, dar cum să spună că este în urmă celorlalți copii, că ceilalți copii îl necăjesc?

Problema nu constă doar în poziția pe care o au ceilalți copii față de el. Problema este ce se întâmplă în sufletul lui când se joacă? Cum trăiește toate acestea în adâncul sufletului său? Are o stare care îl face să nu fie ca ceilalți copii, fără să o conștientizeze, fără să o poată explica logic, sau are sentimentul că (mai mult…)

Read Full Post »

Bunica-mi povestește-adesea
Cu glasul calm și legănat,
Frânturi de basme ce aievea
Odinioar-au existat.

Îmi rămân lacrimile-n gene
Când ea vorbește cu nesaț,
Despre-amintiri sub cer cu stele
Și de romanțe-n vechiul șanț.

După o zi fierbinte-obositoare
Prin lanuri și-n livezile de prun,
Toate frumoasele fecioare
Se adunau la margine de drum.

Ele cântau, coseau și povesteau,
Căci ale satului bătrâne
Încă de copilițe le (mai mult…)

Read Full Post »

E august, un mic oras pe malul marii …, in plin sezon, ploua torential de citeva zile, orasul arata de parca ar fi parasit.

Toti au datorii. (bineinteles)

Este o stare de apatie si deznadejde, parcă s-a pierdut speranța revenirii lucrurilor la normal.

Din fericire vine un (mai mult…)

Read Full Post »

(Col.4, 2-9; 49-56)

Cum ne purtăm cu necredincioșii ce nu-l mărturisesc pe Domnul? La fel cum S-a purtat Domnul cu satul care nu L-a primit. Râvna tinerească, dovedind multă înfierbântare, ar fi vrut să pogoare foc din cer asupra lor; Domnul însă o înfrânează: ,,Nu știți fiii cărui duh sunteți…” Domnul Mântuitorul, în a Cărui primire stă însăși mântuirea, nu le-a făcut nimic celor care nu L-au primit; însă trecând pe lângă ei, i-a lăsat în voia lor.

Așa se cuvine și acum: necredincioșii să meargă în calea lor, iar credincioșii așijderea.

Este Dumnezeu, Care va pune toate în rânduială la (mai mult…)

Read Full Post »

-Părinte, la ce vă referiți când spuneți: ,,Mâinile și picioarele să le dați la muncă, dar inima nu?”

-Vreau să spun că nu trebuie să vă dați inima lucrurilor materiale.

Sunt unii care se dăruiesc cu totul celor materiale (mai mult…)

Read Full Post »

Adevărurile care-l vindecă pe omul cu sentimente de inferioritate

În cazul copiilor, cei mari, îndeosebi părinții, trebuie să știe despre acestea și trebuie să știe cum să-i ajute. Astăzi se fac unele strădanii pentru a-i ajuta pe copii să scape de asemenea probleme. Din păcate, dacă nu este pricepere, ele pot deveni mai grave. Îi vedem pe cei care se ocupă de copii spunându-le încontinuu ,,bravo, bravo!” încercând să-i convingă pe copii că lucreză bine. Aceste aprecieri pot fi în afara realității și pot face mai mult rău decât bine. Ceea ce-l vindecă pe om este adevărul despre sinele său, lumina adevărului care este Dumnezeu. Atunci vine izbăvirea, atunci vine vindecarea (mai mult…)

Read Full Post »

Deoarece înlesnirile omenești au depășit limitele, ele au devenit greutăți. S-au înmulțit mașinile, s-a mărit și împrăștirea minții, l-au făcut și pe om mașină, și acum mașinile și fierul dau comandă omului.

De aceea și inimile oamenilor s-au făcut de fier.

Cu toate aceste mijloace, nu se cultivă (mai mult…)

Read Full Post »

,,Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide”. În biserica lui Dumnezeu așa se și face: creștinii se roagă împreună pentru nevoile obștești, dar fiecare în parte  înfățișează lui Dumnezeu nevoile și trebuințele sale.

Împreună ne rugăm în biserică (articolul complet aici:  Cum sa ne rugam cu adevarat lui Dumnezeu? – Teofan Zavoratul – catehetica.ro) (mai mult…)

Read Full Post »

În ziua de azi, oamenii sunt foarte zăpăciți, fiindcă nu trăiesc simplu. Deschid multe fronturi, și se pierd în grija cea multă. Eu pun în bună rânduială un lucru-două, și abia apoi mă gândesc la altele. Niciodată nu fac mai multe lucruri deodată. Acum mă gândesc să fac lucrul cutare. Îl termin, și abia după aceea mă gândesc să fac altceva – pentru că dacă încep altul  fără să îl fi teminat pe primul, nu am liniște. Când cineva are de făcut mai multe deodată, o ia razna (mai mult…)

Read Full Post »

Cred că în cele mai multe cazuri sentimentul de inferioritate nu intervine după nașterea omului. Se poate ca pe parcursul vieții, din anumite motive, să se nască sentimente de inferioritate, sau la unii să crească.

După părerea mea, sentimentul de inferioritate începe din însăși ființa omului. Fiecare om care vine pe lume păstrează trăsăturile strămoșilor săi. Este o mare taină cum se moștenesc aceste trăsături. Se poate ca acești părinți să aibă un copil fără trăsături urâte sau alcătuire psihică anormală, iar un altul să moștenească trăsături bolnăvicioase. Se poate ca de la bunici, de la străbunici și chiar mai din vechime să se moștenească unele trăsături, și un copil chiar de la naștere să aibă elemente bolnăvicioase, iar un altul să nu le aibă.

Eu nu sunt doctor. Nu știu să spun lucrurile mai concret. Le spun în mod practic (mai mult…)

Read Full Post »

O femeie se lăuda că cunoaște pe Dumnezeu și-I urmează sfânta Lui învățătură. Dar avea obiceiul de a cleveti (vorbi de rău) pe semenii ei în toate prilejurile, fără să-și dea seama că fapta ei este un păcat.

Preotul de mai multe ori, i-a atras atenția și a sfătuit-o să se lase de acest păcat. Ea nu s-a lăsat. Tot mereu se fălea că e drept credincioasă. Mergând într-o zi la Duhovnic, ca să-i arate cât de mare credință are ea, îi zise.

-,,Părinte, eu vreau să mă (mai mult…)

Read Full Post »

Odată, în timp ce ținea o predică despre răbdare, un preot care venise de curând la o parohie dădu credincioșilor un exemplu:

,,Îmi aduc aminte că într-o zi, de praznicul Bobotezei, venise multă lume la biserică. Se făcuse o coadă mare la aghiasmă. Eu am încercat să îi rog pe credincioși să nu se înghesuie, să stea liniștit, dar era tulburare mare. Mai ales cei care vin la biserică de două-trei ori pe an erau foarte nerăbdători să îi ia primii. La un moment dat am văzut că în față era un bărbat mai solid, care turna el apă în sticlele oamenilor. A stat așa multă vreme. Când mai ieșeam din biserică, îl vedeam turnând apă în sticle.

La un moment dat (mai mult…)

Read Full Post »

Un film rusesc deosebit de frumos despre viața de familie!

Partea a II-a (mai mult…)

Read Full Post »

-Părinte, este corect să spună cineva despre cel ce l-a nedreptățit: ,,S-o afle de la Dumnezeu”?

Citeste mai departe aici: Blestemul in versiunea moderna !

Read Full Post »

Cele trei ,,zone” ale omului!

Deși cunoaștem că omul este trup și suflet, ,,zonele” lui sunt trei.

Zona pur trupească, zona pur spirituală în care sunt cuprinse cele ale sufletului și zona în care sufletul și trupul conlucrează. Problemele psihilogice se nasc undeva în această zonă de conlucrare a trupului cu sufletul. De aceea când sufletul suferă, suferă și trupul. Iar când trupul suferă, suferă și sufletul.

Din punct de vedere trupesc omul face orice pentru sănătatea lui. Trebuie să facă și din punct de vedere psihologic ceea ce este nevoie, măcar pentru a ști ce i se întâmplă.

Să vedem latura psihologică, să vedem și latura duhovnicească și să cunoaștem întregul nostru sine (mai mult…)

Read Full Post »

Cu adevărat, prietenul credincios mângâiere este în viață.

Ce n-ar fi în stare să facă un prieten adevărat?

Câtă plăcere, câtă prisosință și cât temei nu aduce el?

Poți descoperi atâtea comori, dar nimic nu prețuiește cât un prieten adevărat.

Să arătăm mai întâi bucuriile legate de prietenie. Vederea unui prieten îmbracă inima în sărbătoare și o înflorește; te legi de el cu un lanț care-ți umple sufletul de o fericire nespusă, chiar numai aducerea-aminte despre el dă aripi gândului și-l înalță. Vorbim despre prietenii buni, care sunt devotați și jertfelnici.

Vorbim despre acei care ard de prietenie… Dacă vreunul din voi are un prieten din aceștia, va recunoaște că spun drept și de l-ar vedea în fiecare zi și tot nu s-ar săturași-i dorește ceea ce sieși își dorește.

Știu pe cineva, care cerea sfinților să se roage mai întâi pentru prietenul său și după (mai mult…)

Read Full Post »

Invidia, atunci când are și răutate, poate pricinui rele.

Acesta e deochiul. E o lucrare diavolească.

-Părinte, deochiul este primit de Biserică?

-Da, există și o rugăciune specială. Când cineva spune ceva cu invidie, atunci este ,,deochiat”.

-Părinte, mulți cer ,,talismanul” pentru prunci, ca să nu fie deochiați. E bine să poarte așa ceva?

-Nu, nu e bine. Să spuneți mamelor să le pună cruciulițe.

-Părinte, dacă cineva laudă un lucru frumos și cei care l-au făcut primesc lauda cu un gând de mândrie și se pricinuiește un rău, acesta este (mai mult…)

Read Full Post »

,,Cel ce-și astupă urechile sale ca să nu audă pe cel sărman va striga și el și nu va fi cine să-l audă” Pilde 21, 13).

Și ne mai minunăm adesea: ,,De ce Domnul nu ascultă rugăciunile noastre?”

Iată pricina! Pentru că s-a întâmplat, pesemne, să ne astupăm urechile când ne ruga vreun nevoiaș: iată că nici Domnul nu ne ascultă pe noi.

Dar încă nu e mare necaz dacă nu suntem ascultați când ne rugăm pentru vreun folos vremelnic; necazul adevărat va fi de nu ne va asculta Domnul când ne rugăm pentru iertarea păcatelor noastre (mai mult…)

Read Full Post »

Să știți că blestemul părinților prinde mult; chiar și supărarea lor. Deși nu l-ar blestema părinții pe copil, ci numai de s-ar înverșuna împotriva lui, copilul nu va vedea zile senine, ci viața lui va fi numai un chin. Se va chinui mult în viața aceasta. Firește, se va ușura în cealaltă viață, pentru că achită aici ceva. Se face ceea ce spune Avva Isaac: ,,Mănâncă din iad”, adică împuținează din chinul iadului prin chinurile de aici, din viața aceasta mănâncă din iad. Adică atunci când lucrează legile duhovnicești, se micșorează puțin din iad, din chinuri.

Dar și părinții care dau pe copiii lor ,,necuratului”, îi făgăduiesc diavolului și apoi diavolul are drepturi asupra lor. ,,Mi l-ai făgăduit” – îți spune (mai mult…)

Read Full Post »

Cei care sunt într-o stare de schizofrenie și nu-și pot controla sinele, nu sunt raționali, sunt un caz aparte. Ei înșiși nu pot face nimic, numai Dumnezeu poate face ceva pentru ei. Nu este exclus ca ei să fie într-o situație mai bună decât toți ceilalți, fiindcă nu au nici o responsabilitate și Dumnezeu îi va lua în rai fără să ceară nimic de la ei.

Nu cunoaștem tainele lui Dumnezeu.

Din câte am înțeles, cred că la oamenii raționali cea mai rea situație, cel mai des întâlnit este sentimentul de inferioritate. În vechime oamenii, fie că trăiau la sat lucrând în agricultură, fie la oraș având mici magazine, nu aveau prea multă concurență și nu se întrebau: ,,nu cumva nu sunt ca ceilalți?” și nu conștentizau starea de inferioritate.

Acest sentiment este mai mult un rod al epocii noastre (mai mult…)

Read Full Post »

Un preot le spunea credincioșilor:

,,Un terorist a pus o bombă la o bancă ce ocupa parterul și primul etaj al unui bloc învecinat cu blocul în care locuiesc eu. Bomba a explodat și blocul a căzut la pământ. Nu au fost multe victime, căci locatarii erau plecați în concediu. Dar au rămas fără locuințe. Când s-au întors din concediu, văzând că s-a ales praful de apartamentele lor, majoritatea au căzut în deznădejde. Îi priveam din când în când (mai mult…)

Read Full Post »

(II Cor.3, 4-11;Mt.23, 29-39).

Câtă milă n-a arătat Domnul Ierusalimului (adică iudeilor)! Și până la urmă, a fost nevoit să spună: ,,Iată, se lasă casa voastră pustie”. Știe toată lumea care au fost urmările.

Nu la fel se întâmplă și cu sufletul? Domnul se îngrijește de el și îl povățuiește în tot chipul; sufletul ascultător merge pe calea ce i s-a arătat, iar cel neascultător rămâne în împotrivirea sa față de chemarea lui Dumnezeu.

Domnul însă nu-l leapădă, ci întrebuințează toate mijloacele spre a-l înțelepți.

Sporește încăpățânarea: sporește și lucrarea lui Dumnezeu (mai mult…)

Read Full Post »

-Unii monahi cer iertare, se spovedesc, dar înlăuntrul lor păstrează aversiune față de alții. În felul acesta , Harul lui Dumnezeu nu Se pogoară. Am avut aici un vecin, un meșter care făcea diferite munci pentru că era plătit. Nu știu cum s-a întâmplat, dar a început să se ia la harță și să se înjure (mai mult…)

Read Full Post »

Orice făptură care vine pe lume, chiar și bebelușii care sunt în fașă, spune Alder, vor să aibă siguranță.

Alder absolutizează un pic lucrurile, dar acesta este un adevăr.

Omul trebuie să simtă că stă pe picioarele lui și totodată că este recunoscut de ceilalți.

Aceasta este durerea și truda omului.

Dacă nu reușește ceea ce dorește, sau crede că nu reușește, se naște sentimentul de inferioritate. Sentimentul de inferioritate nu este doar un sentiment exterior (mai mult…)

Read Full Post »

Pravila de rugăciune Bogorodicinaia!  (adică citirea de 150 de ori a cântării aduse din ceruri de către aranghelul  Gavril ca închinăciune Preasfintei Fecioare Maria, Născătoare de Dumnezeu)

,,Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te! Ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu Tine. Binecuvântată ești Tu între femei și binecuvântat este rodul păntecelui Tău, că ai născut pre Mântuitorul sufletelor noastre”.

Aceasta pravila a fost dată de Maica Domnului Însăși, în veacul al VII-lea, și odinioară era săvârșită de către toți creștinii. Mai pe urmă însă a fost uitată.

Preacuviosul Serafim de Sarov a amintit de acea pravilă. În chilia lui s-a găsit o cărtăcică veche cu descrierea minunilor petrecute cu oamenii care împlineau această pravilă.

Citirea de 150 de ori a rugăciunii ,,Bogorodicinia” îi aduce creștinului un mare folos. Domnul ne-a arătat cât de puternică este rugăciunea Preacuratei Sale Maici înaintea Lui și cât de grabnic este ajutorul acordat de Ea:

în împrejurile cele mai grele și cu totul pe neașteptate Ea  ne întinde mâna Sa izbăvitoare…

Citirea de 150 de ori a rugăciunii ,,Bogorodicinaia” îndepărtează mânia lui Dumnezeu și uneori chiar verdictul Judecătorului Cunoscător -de- inimi este amânat.

O, ce mare îndrăzneală! ,,Bogorodicinaia” din focul patimilor ne scoate, din fundul beznei ne ridică; cu această rugăciune (mai mult…)

Read Full Post »

O poveste rostită pe ritmuri de pian de vestitul cântăreț italian Andrea Bocelli despre un avort recomandat și refuzat de mamă! – IMPRESIONANT

Read Full Post »

Multe boli cărora doctorii nu le găsesc pricina, pot fi din blestem.

Cum să găsească doctorii, blestemul?

Odată mi-au adus la Colibă un paraltic. Un bărbat nu putea sta jos. Trupul îi era întărit ca un lemn. Unul îl ducea în spate. Cei care îl însoțeau mi-au spus: ,,De la vârsta de 15 ani este în starea asta și au trecut 18 ani de atunci”. Dar cum să pățească asta pe neașteptate?” am întrebat (mai mult…)

Read Full Post »

Într-o dimineaţă, stăpânitorul unei cetăţi fu trezit de nişte strigăte care se auzeau din piaţă: „Hai la mere! Mere dulci cum n-aţi mai gustat!”.

Ridicându-se indispus din pat şi privind pe fereastră, văzu un târgoveţ ce vindea, într-adevăr, mere, înconjurat de o mulţime de muşterii.

„Trebuie să fie tare bune merele alea”, îşi spuse mai-marele cetăţii şi, făcându-i-se poftă, îl chemă pe primul său sfetnic şi îi porunci: „Ia cinci galbeni şi mergi în piaţă să cumperi mere de la târgoveţul acela”.

Primul sfetnic îl chemă pe paharnic şi îi spuse: „Uite patru galbeni, du-te şi cumpără mere”.

Paharnicul se adresă, la rândul său, stolnicului: „Poftim trei galbeni, de care să cumperi mere de la târgoveţul acela”.

Stolnicul îl chemă pe primul (mai mult…)

Read Full Post »

Când îi spuneam adesea: ,,Bunicuțule, binecuvântați-mă să vă semăn pe cât de mult posibil!” nu mă judeca greșit, ci făcea semnul crucii asupra mea și-mi răspundea:

Să te rogi și să iubești pe Dumnezeu și pe oameni. Nu vezi câte împlinește iubirea lui Hristos?

Să nu te întrebi în sinea ta dacă ceilalți te iubesc. Dacă tu îi vei iubi primul, și ei te vor iubi înapoi la fel de mult.

O doamnă se plângea Părintelui că nimeni nu o iubește – nici soțul, nici colegii de serviciu, nici prietenii, nici copiii. Și se plângea neâncetat (mai mult…)

Read Full Post »

(Gal.1, 3-10, Lc.9, 37-43)

După coborârea de pe muntele Schimbării la Față, Domnul îl vindecă pe tânărul îndrăcit. Tămăduirii i-a premers o mustrare pentru necredință, pe care a înfățișat-o ca fiind pricina pentru care îndrăcitul nu putuse fi vindecat de către ucenici. De a cui necredință era vorba, a tatălui care-l adusese, a poporului care se adunase, ori poate chiar a ucenicilor, nu știm; vedem însă că necredința închide ușa milostivului acoperământ și ajutor al lui Dumnezeu, în vreme ce credința o deschide. Domnul i-a zis tatălui: ,,vei primi după credința ta”.

Credința nu este numai (mai mult…)

Read Full Post »

M-a întrebat cineva: ,,Ceea ce cântăm în Postul Mare, adică: ,,Adaugă lor rele, Doamne, celor măriți ai pămân- tului” (Is.26, 15), de ce o spune, căci este blestem?” ,,Când năvălesc barbarii – i-am spus – și merg și distrug un popor fără vreo pricină, iar poporul se roagă ca să-i ajungă cele rele, adică să li se strice căruțele, iar caii lor să pățească ceva, ca să fie împiedicați, e bine sau rău asta? Aceasta se înțelege: să le vină piedici. Nu înseamnă că sunt blestemați”.

-Părinte, când prinde blestemul?

Blestemul prinde atunci când există la mijloc nedreptatea (mai mult…)

Read Full Post »

Omul care nu are stări de constrângere psihică, trăiește stările duhovnicești mai clar, pe când cel care are stări de constrângere le confundă.

Un tip melancolic are deseori momente de melancolie, dar, la un moment dat, le va depăși.

După ce le va depăși, acestea nu-și vor mai găsi locul în el. Dar o să le depășească? Tipul de om melancolic simte melancolia foarte des. Dacă nu-și va limpezi stările lăuntrice, le va confunda și va spune: ,,A plecat Harul, de aceea mă simt melancolic!” În realitate nu este așa.

Un altul, care nu suferă de melancolie, dar este un tip optimist, se simte mai bine, nu pentru că are mai mult har decât ceilalți, ci pentru că așa este firea lui și nu pentru că (mai mult…)

Read Full Post »

Un profesor de economie de la un colegiu a declarat ca nu a picat vreodata pe cineva la examen, dar, odata a picat o grupa intreaga.

Acea clasa a insistat ca socialismul este functional si ca nimeni nu ar trebui sa fie sarac si nimeni bogat, toata lumea EGALA !

Profesorul le-a spus, „OK, vom face in grupa aceasta in viitorul apropiat un experiment asupra socialismului”.

Notele tuturor vor fi mediate si fiecare va primi aceeasi nota, astfel incat niciunul nu va pica si niciunul nu va primi nota A.

Dupa primul test, notele au fost mediate si toti au primit (mai mult…)

Read Full Post »

Un priten mi-a mărturisit că suferea din cauza purtării aspre a șefilor săi. Acest lucru amenința să-l umilească și să dea impresii gerșite despre caracterul său. Bătrânul l-a primit, a pus lucrurile la punct și i-a făcut o radiografie sufletească foarte corectă:

-Ești bun, sensibil, pașnic, ești mielul lui Dumnezeu. Dar, când cei din jur se poartă aspru cu tine, ripostezi înlăuntrul tău și, atunci, ei te judecă greșit și nu te înțeleg. În schimb, când te iau cu binișorul, ești capabil de lucruri atât de bune, încât toți rămân surprinși. Oamenii care te-au judecat greșit și te-au rănit nu cunosc fabula aceea veche cu (mai mult…)

Read Full Post »

(I Tes.4, 1-12; Lc.11, 42-46)
Domnul își începe mustrarea îndreptată către contemporanii Săi cu faptul că ei ,,lasă la o parte dreptatea și iubirea de Dumnezeu”.

Împuținarea dreptății și a dragostei este izvorul tuturor neorânduielilor atât în societate, cât și în fiecare om; iar această împuținare își are rădăcina în iubirea de sine sau egoism. Atunci când egoismul se sălășuiește în inimă, odrăslește în ea o oaste întreagă de patimi. El însuși nimicește dreptatea și dragostea, care cer lepădare de sine, iar patimile zămislite de el alungă toate celelalte virtuți și omul, prin starea sa sufletească, nu se mai potrivește pentru nici un lucru cu (mai mult…)

Read Full Post »

Șovăiam mereu să primesc daruri, chiar și din partea unor prieteni, pe care, astfel, îi supăram, fără să vreau. Părintele ,,văzu” această slăbiciune a mea, în spatele căreia, deși ,,idealizată”, se ascundea mândria, și vru să mă scape de ea. Eu nu-i vorbisem niciodată despre această problemă. Odată, îmi spuse brusc:

-Când ți se oferă ceva din iubire, trebuie să primești.

Intervenția Bătrânului, directă și cu țintă precisă, mi-a readus în minte niște vorbe ce mă impesionaseră (mai mult…)

Read Full Post »

Am băgat de seamă că astăzi, mai ales cei ce studiază, sunt vătămați de cei de acasă.

Deși sunt copii buni, se strică. Nu gândesc; au o nesimțire. Îi netrebnicesc și îi strică părinții lor.

Deoarece părinții au trecut prin ani grei, vor ca fiii lor să nu ducă lipsă de nimic.

Nu cultivă mărimea de suflet la copiii lor, ca să se bucure atunci când sunt în lipsă. Firește, o fac cu gând bun. Ca să fie lipsiți copiii de ceva, fără ca ei să înțeleagă, acesta este un lucru barbar. Dar ca să-i ajute să (mai mult…)

Read Full Post »

Nebunia pentru Hristos – in descrierea parintelui Arsenie Papacioc!

Read Full Post »

În timpul unei predici în care preotul făcea referire la purtarea baticului de către femei în biserică, o femei vopsită strident a ieșit afară, plictisită.

După slujbă, femeia de la pangar a întrebat-o.

-Iertați-mă că vă întreb, dar de ce la unele predici stați la locul dumnea -voastră, iar alteori, așa cum s-a întâmplat azi, ieșiți?

-Este mai bine pentru mine să ies, ca să am osândă mai mică. Oricum, nu voi purta niciodată batic. Și decât să ascult și să nu port, mai bine nici să ascult (mai mult…)

Read Full Post »

Într-o altă zi, l-am întrebat pe Bătrânul cum trebuie să fie iubirea noastră față de Dumnezeu și el mi-a răspuns:

-Copilul, meu iubirea noastră pentru Dumnezeu trebuie să fie foarte mare, nerisipită în alte lucruri. Să-ți dau un exemplu. Omul parcă are înlăuntrul său o baterie încărcată cu o anumită energie. Când irosește această energie în alte lucruri străine de iubirea față de Dumnezeu, ce mai rămâne pentru El e foarte puțin, ba adesea aproape (mai mult…)

Read Full Post »

Virtutea, camuflaj al unei stări bolnăvicioase adânci!

Virtutea poate constitui o modalitate de apărare. Surdomutul se ajută de simțul vederii. Tocmai că simte nevoia să se echilibreze, se ajută mult de vedere. Noi, ceilalți nu dăm vederii prea mare importanță. Pentru cel care nu are vederea, simțul tactil înseamnă totul. Degetele lui au ochi și urechi și astfel se poate descurca.

Un copil care are trăiri chinuitoare în viața cotidiană, la școală poate exploata tipul de om liniștit, cuminte, bun la învățătură, virtuos. Va cultiva aceste virtuți. Însă le va cultiva în mod constrângător, de nevoie, pentru  a o scoate la capăt. Pentru ceilalți va fi ca un îngeraș, în realitate starea constrângătoare din el îl face să pară virtuos (mai mult…)

Read Full Post »

După slujbă, un tânăr s-a apropiat de preot și l-a întrebat:

-Părinte, îmi dați binecuvântare să mă duc mâine cu colegii mei la un film? Am terminat sesiunea și vreau să mă relaxez puțin.

-La ce film vreți să mergeți?

-La o comedie sf.

-Dacă ții mult să mergi, du-te.

Tânărul s-a îndepărtat. Paraclisierul, care în tinerețea sa fusese frate de mânăstire, auzind cuvintele părintelui, s-a smintit:

-Vai, părinte, cum îl lăsați să își piardă timpul?

-Nu e treaba ta.

-Totuși, nu vă e frică de Dumnezeu?

-Nu ești tu duhovnicul lui, ci eu. De câteva luni vine la biserică și e din ce în ce mai râvnitor. Nu trebui să privească credința ca pe un jug sufocant (mai mult…)

Read Full Post »

Older Posts »