Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for septembrie 2010

,,Diavolul, ne arată Sfântul Ioan Scărarul, ne sapă trei gropi, adică trei ispite: prin cea dintâi încearcă să ne împiedice să lucrăm binele. Prin a doua, chiar dacă facem binele, să nu-l facem pentru Dumnezeu, ci spre mândria noastră. Iar dacă nu a reușit prin aceste două curse, ne dă o îndrăzneală nejustificată în săvârșirea lui, pentru a ne duce pe culmile mândriei. Sufletul nostru are împotriva acestor trei ispite, trei arme specifice; pentru cea dintâisârguința și gândul la moarte; pentru cea de-a douasupunerea și ocara; iar pentru cea din urmă- defăimarea de sine”.(Sfântul Ioan Scărarul).

Diavolul declanșează asupra minții în scopul atrageii noastre la păcat două mecanisme: cel al închipuirii sau (mai mult…)

Read Full Post »

Orice ți s-ar întâmpla este spre bine!

Ne ocupăm de o mulțime de lucruri care sunt în afara realității și lăsăm deoparte adevărul vieții, esența vieții.

Dacă preabunul Dumnezeu, iubitorul de oameni, iconomisește lucrurile într-un fel, dacă îngăduie ca ele să vină într-un anume fel înseamnă că ne sunt necesare și că sunt spre binele nostru.

Acesta este un adevăr, însă nu-l înțelegem, nu credem în el. Ne pierdem în lipsa iubirii, deși iubirea există în noi, numai că noi nu (mai mult…)

Read Full Post »

O data am aflat ca un prieten de-al meu din copilarie, pe care ani de zile nu-l vazusem, suferea de leucemie.

Atunci, am mers sa-i spun Staretului sa se roage pentru sanatatea lui.

– Ce vrei, sa vindecam trupul sau sufletul? M-a intrebat Staretul.

– Amandoua, Parinte!

Atunci Staretul a ras.

– Bine, vrei sa luam jumatate-jumatate?… Adica sa iei tu 50% din cancer si eu 50%.

“Adica să sufăr eu de cancer în locul prietenului meu?” m-am gândit.

Vrei? M-a întrebat din nou Staretul.

Mă temeam și de aceea nu răspundeam nimic.

– Bine… Atunci ești de acord (mai mult…)

Read Full Post »

,,Te unești cu Hristos? – Mă unesc cu Hristos!”

Dacă am alerga la Dumnezeu și am spune: ,,Doamne, eu așa cuget, așa cred, așa gândesc că stau lucrurile, dar poate greșesc! Doamne, iată, vin și mă încredințez Ție!”, Hristos ar găsi o cale să înlăture ceea ce este fals în noi și ne-ar dărui adevărul. Dar nu neliniștim. Credem că ceea ce facem și gândim este corect.

În realitate, prin atitudinea noastră, Îl ținem departe pe Hristos.

Facem o mare greșeală (mai mult…)

Read Full Post »

Felurile  ispitelor!

Având ca punct de plecare cuvintele inspirate de Duhul Sfânt ale Sfintei Scripturi, spiritualitatea ortodoxă vorbește despre mai multe feluri de ispite: interioare, exterioare și de la lume, iar dușmanii cei mai înverșunați ai creștinului sunt trupul, lumea și diavolul. Trupul poate ispiti prin ,,tot complexul de înclinări  păcătoase, pervertite, existente în firea umană și în trup și în suflet, datorită păcătului strămoșesc. Datorită acestui păcat, forțele psiho-fizice nu sunt înclinate să funcționeze după firea lor inițială, ci sunt înclinate în mod dezordonat, nenatural, pervertindu-se”. (Nicolae Mladin, Prelegeri de mistică ortodoxă, p.181)

Sfântul Apostol Ioan ne spune că (mai mult…)

Read Full Post »

Dacă am avea în noi adevărul lui Hristos…!

Dacă în această sală ar fi existat foarte mulți oameni sau o grămadă de obiecte stivuite, cum am fi mai încăput noi? Sala ar fi fost deja plină. N-am fi putut intra înăuntru.

Așadar, când umplem sufletul nostru, mintea noastră, cu cele ce nu sunt ale lui Dumnezeu, cu cele ce nu sunt plăcute lui Dumnezeu, dar pe care noi le găsim bune și frumoase, unde să mai trimită Dumnezeu Harul Său? Nu numai că nu încape Harul, dar nici măcar nu vrem să încapă (mai mult…)

Read Full Post »

Într-o zi călduroasă am pregătit niște pahare de înghețată și le-am spus celor patru copii ai mei că puteau să le cumpere cu câte un sărut.

De îndată, copiii se așezară la coadă pentru a face târgul.

Cei trei mai mici mă îmbrățișară în grabă, înhățară paharul și fugiră iar afară.

Când veni însă și rândul fiului mai mare, de acum adolescent, din partea lui am primit două sărutări.

Mi-a zis (mai mult…)

Read Full Post »

O noapte întregă s-au ostenit pescarii și nu au prins nimic; însă când Domnul a intrat în lumea lor și, după ce a propovăduit, le-a poruncit să arunce mrejele, au prins atâta pește, că  nu puteau să-l scoată și li se rupeau mrejele.

Aici avem o comparație între munca de orice fel lipsită de ajutorul lui Dumnezeu și munca la care ajută Dumnezeu.

Atâta vreme cât omul se ostenește de unul singur și vrea să dobândească ceva numai prin propriile-i puteri, totul îi scapă din mâini; atunci când se apropie de el Domnul, curg bunătăți după (mai mult…)

Read Full Post »

O cugetare frumoasă și plină de Duh a IPS Bartolomeu Anania despre SENSUL VIEȚII!

Read Full Post »

-Părinte, uneori vorbesc urât celor mai mari. Îmi dau seama că greșeșc și mă mărturisesc.

-Dacă îți dai seama și te mărturisești, încet-încet te vei scârbi de tine, te vei smeri și atunci va veni harul lui Dumnezeu și va pleca acest obicei rău.

-Părinte, spun câte o glumă și împung pe surori din dragoste, dar mă tem de îndrăzneală.

-Tu ești mică; nu ți se potrivește. Într-o familie de obicei cei mai mari se joacă cu cei mici și nu cei mici cu cei mari. În felul acesta se bucură (mai mult…)

Read Full Post »

Cum se poate păstra curat un creștin mai puțin sporit duhovnicește, care își câștigă existența lucrând în lume și venind în contact și cu oamenii păcătoși?

-el trebuie să participe regulat la Sfânta Liturghie

-să se smerească

-să spovedească de câte ori este nevoie

-să se roage

-să postească

-să facă milostenie

-să se străduiască să vadă pe toți oamenii mai buni decât el

-și să ceară binecuvântarea și rugăciunile preoților

Astfel Dumnezeu, care știe mai dinainte ispitele (mai mult…)

Read Full Post »

Un adolescent nota, stând aplecat asupra mesei intențiile sale bune, în timp ce mama sa călca rufe.

,,Dacă aș vedea pe cineva stând să se înece, scria adolescentul, m-aș arunca de îndată în apă să-i vin în ajutor.

Dacă ar izbucni un incendiu într-o casă, i-aș salva pe copiii de acolo.

Dacă ar fi cutremur (mai mult…)

Read Full Post »

De ce ne referim cu insistență la sfânta Isidora?

Cum să acoperim golul dintre mentalitatea adevărată creștină și mentalitatea noastră?

Cât de diferit gândim noi! După cum spune apostolul Pavel: ,,Căci vouă vi s-a dăruit, pentru Hristos, nu numai să credeți în el, ci să și pătimiți pentru El!”

Adică, este o binecuvântare a lui Dumnezeu, este un dar al lui Dumnezeu să pătimim pentru Hristos, să fim nedreptățiți, nesocotiți, batjocoriți, vorbiți de rău, calomniați.

Pe acestea le-a trăit Însuși Hristos, deși putea să le evite pe toate. Nu a evitat nimic.

Cât de diferită este mentalitatea pe care o avem noi (mai mult…)

Read Full Post »

Curățirea inimii!

,,Paza”, ,,curățirea”, ,,zdrobirea” sau ,,străpungerea” inimii este o lucrare continuă, în care inima, străjuită de minte, se curăță de sentimentele și trăirile necurate și se unește cu mintea, reflectând armonia primordială a puterilor spirituale ale omului. Unificată în sine, ea caută să refacă legătura de iubire față de Dumnezeu, pe Care Îl caută în tot și în toate.

Părinții copiilor, învățătorii elevilor și duhovnicii își învață ucenicii mai mult în ceea ce privește (mai mult…)

Read Full Post »

Deseori omul ia o atitudine de parcă ar fi în afara sinelui său, în afara relității sale.

Îi este teamă să pătrundă în lăuntrul său, îi este teamă să-și vadă sinele, îi este teamă să fie el însuși. Are un duh străin de sine.

Nu acceptă că greșește, nu acceptă că poate avea defecte, că poate avea slăbiciuni, că tebuie să se vindece, că Dumnezeu poate să-l vindece.

Nu se gândește să ceară ajutor și să facă și el strădaniile necesare.

Vrea doar să facă voia lui pentru a-și satisface (mai mult…)

Read Full Post »

Iată cititorule îți fac un dar
Cuvânt lângă cuvânt, vers lângă vers
Pentru ca-nțelesuri banale măcar
Să le găsești îmi doresc.

Am să caut să-ți dezgrop din pământ
Filele fostelor basme uitate
Cu care mamele-și adormeau de demult
Pruncii la sân hrănindu-i cu lapte

Din apă vreau să strecor limpezimea
În care tot cerul se naște mai ud
Fiindcă are multă nevoie azi lumea
De lumina ce și-a pierdut-o urând

Din focul nestins al soarelui bătrân
Măcar o raza de căldură
Aș vrea în suflet să îți pun (mai mult…)

Read Full Post »

,,Și a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu”.Iată temeiul și începutul privegherilor creștinești de toată noaptea. Căldura rugăciunii gonește somnul, și răpirea duhului nu îți îngăduie să bagi de seamă scurgerea vremii.

Adevărații rugători nu bagă de seamă curgerea timpului: lor li se pare că de-abia s-au pus la rugăciune și deja s-a făcut ziuă.

Dar până a ajunge la această desăvârșire, trebuie ridicată povara și nevoința privegherii. Pe aceasta au purtat-o și o poartă sihaștrii; au purtat-o și o poartă închinoviații; au purtat-o și o poartă mirenii evlavioși și (mai mult…)

Read Full Post »

O fetiță de 12 ani scria:

,,Noi suntem viitorul lumii!

Nouă ne revine sarcina de a face așa încât lucrurile să meargă mai bine.

Lucrul cel mai grav ar fi să stăm cu mâna în sân, privind la biata noastră lume care se clatină.

Noi strigăm în gura mare  pentru pace dar facem războaie, ne opunem drogurilor dar promovăm piața lor, spunem nu terorii și terorismului dar îi ucidem (mai mult…)

Read Full Post »

Aș spune că de partea trupească se ocupă medicii clasici, de partea spirituală se ocupă duhovnicii și aceasta este numită lucrare duhovnicească.

Avem însă și zona de mijloc. Zona de conlucrare dintre suflet și trup.

În relația dintre cele două, în omul căzut, se nasc stările pe care astăzi le numim psihopatologice. Deseori se întâmplă să te duci la doctor, să-i spui unde te doare, iar doctorul să-ți spună că nu găsește nimic și că nu ai nimic. Și așa este, nu găsește în teritoriul lui nimic, deși omul are dureri trupești.

Această înseamnă că boala omului nu se manifestă în zona de care se ocupă doctorul.

Cineva merge să se (mai mult…)

Read Full Post »

Un documentar irezistibil pentru suflet prin care ni se infățișează trairea fericirii și a bucuriei din plin! Multa lume caută fericirea și bucuria dar o cauta tocmai în direcția în care n-o vor găsi niciodată. O viață împlinită, o viață trăită la cote maxime, o viață de „top” putem distinge în documentarul de mai jos slujindu-ne de pildă fiecăruia. Este imposibil după vizionarea acestui documentar să nu-ți pui anumite întrebări, să nu te gândești puțin la tot ceea ce face acest atlet a lui Hristos (părintele Mihail), cum s-a poziționat el pe calea mântuirii față de Aproapele, față de Dumnezeu și chiar de sine însuși. Iată că niște copii orfani (asemenea celor de la ProVita – Valea Plopului sub oblăduirea părintelui Nicolae Tănase) primesc binecuvântarea de a trăi într-un orfelinat unde Dumnezeu domnește și rânduiește toate. Cu siguranță acești copii meritau o viață mai bună și mai frumoasă și astfel Dumnezeu a îngăduit să fie lipsiți de familiile care nu-i meritau și au ajuns aici la un alt tată care-i iubește nespus mai mult și mai bine si va face din ei adevărați oameni ai societății.
Pregustând din acest mod de viață, am putea și noi cei iubitori de sine, de confort și de momelile lui Efemeros să punem început bun la primenirea sufletului nostru în mod real. E suficient să încercăm, să gustăm un pic și să vedem „ce Bun este Domnul!”
Partea a doua: (mai mult…)

Read Full Post »

În inimă își are sediul sufletul nostru și aici se cuibăresc patimile care, în ultimă analiză sunt însăși gândurile care se repetă și își primesc puterea prin deprindere.

Se poate susține că omul este condus aproape întotdeauna de patimile lui. Iar Sfinții Părinți spun că patimile au fața lor rea și fața lor bună.

Toate patimile sufletului se împart în iuțime și poftă. Din starea lor lucrează rațiunea noastră.

De aceea Sfinții Părinți recomandă (mai mult…)

Read Full Post »

Intrând în corabie pentru a trece de cealaltă parte a lacului, se gândeau, oare, Apostolii, că îi va prinde furtuna și se vor găsi în primejdie de moarte?

Și totuși, furtuna s-a pornit și nu mai credeau că vor scăpa cu viață. Aceasta este calea vieții noastre! Nu știi cum și de unde se ivește nenorocirea ce poate să ne strivească. Văzduhul, sau apa, sau focul, sau fiara, sau omul, sau pasărea, sau casa – într-un cuvânt, tot ce ne înconjoară poate să devină unealta morții noastre. De aici legea: trăiește în așa fel ca să fii gata în orice clipă de întâlnirea cu moartea, și să intri fără teamă pe tărâmul ei.

În clipa asta ești viu, dar cine știe dacă vei mai fi viu și în cea următoare? Acest gând (mai mult…)

Read Full Post »

Într-o bună zi, Satana descoperi un nou mod de a se distra. Inventă astfel o oglindă magică a cărei caracteristică era aceea de a face să se vadă meschin și zbârcit tot ceea ce era bun și frumos, în vreme ce făcea să se vadă mai mare și mai clar tot ceea ce era rău și urât.

Diavolul își ducea îngrozitoarea oglindă peste tot unde mergea. Și toți cei care se uitau în ea se cutremurau: orice lucru apărea deformat și monstruos. Cel viclean se distra pe cinste cu oglinda aceea a sa: cu cât erau lucrurile mai respingătoare, cu atât îi plăceau lui mai tare.

Într-o zi, oglinda îi arată niște lucruri atât de plăcute vederii sale încât el izbucni într-un râs dezlănțuit; oglinda îi scăpă din mâini și se sparse în mii și mii de cioburi. Un vânt puternic și rău făcu să zboare cioburile acelei oglinzi în lumea largă. Unele dintre acestea, cele care erau mai mărunte încă decât firele de nisip, intrară în ochii multor oameni.

Aceștia începură să le vadă toate pe dos (mai mult…)

Read Full Post »

Credinciosul merge la duhovnic și se spovedește. Duhovnicul îi iartă păcatele, prin puterea care-i este dată la hirotonie, și-i dă sfaturi.

Însă în zilele noastre – și când spun în zilele noastre mă refer la secolul al XX-lea, și mai ales la aceste ultime decenii ale lui, lucrurile sunt puțin mai dificile.

Nu ajunge doar spovedania. La spovedanie omul își spune păcatele sale, cele pe care le simte ca fiind păcate, se căiește și primește iertarea lor. Aceasta este regula.

Când episcopul îl face pe preot duhovnic, împreună cu slujba care se săvârșește, prin care episcopul îi dă duhovnicului puterea de a lega și de a dezlega păcatele oamenilor, i se dă și (mai mult…)

Read Full Post »

Într-o carte este descris următorul episod:

,,Odată, s-au adunat oamenii, au ieșit în câmp și l-au provocat pe Dumnezeu:

-Dacă exiști, Dumnezeule, atunci de ce domnește răul în lume, de ce sunt atâtea războaie, omoruri, viloență și hoții?

Dumnezeu i-a întrebat:

-Vouă vă place asta?

-Sigur că nu.

-V-am dat voință liberă, atunci de ce vă războiți, violați și furați?”

Dumnezeu nu creează răul. Oamenii fac acest lucru. Moliile ,,se nasc” în haine și apoi le mănâncă.

Fierul ,,naște” rugina, care îl mănâncă apoi. Răul ca atare nu există.

Omul dă naștere (mai mult…)

Read Full Post »

A căzut leprosul înaintea Domnului, rugându-se: ,,Doamne! Dacă voiești, poți să mă curățești”.

Domnul a zis: ,,Voiesc, fii curățat. Și îndată s-a dus lepra de pe el”.

Așișderea și lepra duhovnicească, de orice fel ar fi ea, piere îndată ce omul cade la Domnul cu credință, pocăință și mărturisire – cu adevărat piere și își pierde orice putere asupra lui.  

Dar de ce lepra se întoarce câteodată? Din aceleași pricini pentru care se întorc și bolile trupești.

Celui care s-a însănătoșit după o astfel de boală i se spune: ,,Asta să nu mănânci, asta să nu bei, acolo să nu mergi”.

De nu ascultă, boala (mai mult…)

Read Full Post »

Mântuitorul a ales Crucea, fiindca astfel se moare cu mâinile întinse. El S-a sfârsit îmbratisându-ne. (Sfântul Atanasie cel Mare)
Crucea este poarta tainelor. (Sfântul Isaac Sirul)
Crucea are multe întelesuri (…) trebuie sa numim latime divina emanatia infinit de larga a lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor, lungime puterea care se întinde peste toate, iar adâncime, taina nepatrunsa de nimic din cele existente. (Sfântul Dionisie Areopagitul)
Prin linia verticala, Crucea Îl arata pe Dumnezeu, (…) iar prin linia orizontala se arata toata zidirea în atârnare desavârsita de Dumnezeu, neavând alt suport al existentei sau alta baza afara de Dumnezeu. (Sfântul Maxim Marturisitorul)
Pe Cruce, s-au unit Dumnezeirea cu omenirea. (pr.Nicolae Steinhardt)
Crucea, (…) mijlocirea catre Dumnezeu a celor muritori. (Acatistul Sfintei Cruci)
Orice fapta buna este (mai mult…)

Read Full Post »

Inima este centrul ființei omenești!

Sfântul Nicodim Aghioritul ne spune:

,,Trebuie să știi mai întâi că precum centrul se găsește în mijlocul cercului  și cicumferința este construită prin proiecția razelor ce pleacă din centru, care se și unesc în centru, la fel și inima se găsește în om ca centru în care sunt unite simțirile, toate puterile trupului și toate puterile sufletului”.

,,Trebuie să știm că (mai mult…)

Read Full Post »

O a doua etapă este părerea celorlalți, care nu este ușor de acceptat deoarece părerea lor este adevărată, oricât ar fi de neplăcut.

Cei mai mulți oameni se complexează astăzi, tocmai pentru că viața are un caracter competițional.

Oamenii sunt nemiloși, nu au îndurare.

Acest lucru îl vedem chiar (mai mult…)

Read Full Post »

„De asemenea voința noastră, dorințele, hotărârile bune sau rele, tot înlăuntrul inimii se nasc și de acolo se ridică și ajung trăiri, lucrări și fapte”.

Orice se lucrează în inima noastră, fie gânduri, fie afecte, fie voință, înainte de a ajunge faptă, trebuie să treacă prin toate fibrele inimii, ,,ca să ia mai întâi toate cele trebuincioase din toate locașurile inimii, primind însușirile necesare și apoi să ia viață și formă.”

Astfel un gând bun trebuie să se unească cu o simțire bună și cu o voire de asemenea bună, pentru a fi desăvârșit.

,,Mai mult, un sentiment frumos nu este de ajuns (mai mult…)

Read Full Post »

Așa spunea un ascet român aghiorit.

Trăiește încă în Sfântul Munte. S-a dus la o mănăstire să ceară măncare. Unii monahi din Sfântul Munte nu au deloc venituri și trăiesc din posmagii dați de alte mănăstiri. Era pustnic și mergea prin tot Athosul. Așadar, odată se afla la poarta unei mănăstiri și zicea: ,,Eu câine, câine. Îi dai cîinelui mâncare, o ia și o mănâncă. Poți să-i dai și una…, e un câine!”

O asemenea părere avea despre sine. Fiți atenți, nu spunea și nu făcea așa pentru că nu era în toate mințile. Nu. Știa și ce face, știa și ce spune. Dar era atât de smerit și avea o asemenea părere despre sine, încât nu-l interesa ce-i făceau ceilalți, dacă-i dădeau de mîncare sau (mai mult…)

Read Full Post »

Despre starea lumii de astazi in 4 părti cu IPS Bartolomeu Anania.
Prima parte:

Partea a doua: (mai mult…)

Read Full Post »

Despre simplitatea credintei si iubirea aproapelui cu IPS Bartolomeu Anania!

Read Full Post »

Un bogătan ajunse în rai.

Primul lucru pe care îl făcu fu un tur de piață unde cu uimire văzu că mărfurile erau vândute cu prețuri foarte scăzute.

De îndată puse mâna pe portofel și începu să comande cele mai frumoase lucruri pe care îi cădeau ochii.

Când trebui să plătească, întinse îngerului care vindea la tejghea un teanc mare de bacnote.

Îngerul zâmbi și spuse:

-Îmi pare rău, dar acești bani aici nu au nici un fel de valoare (mai mult…)

Read Full Post »

Să acceptăm starea noastră!

În cazul sentimentelor de inferioritate, problema nu este ce acceptă ceilalți și ce nu acceptă.

Problema este ca noi să înțelegem despre ce este vorba și să acceptăm starea în care ne aflăm noi.

Să nu dăm vina pe (mai mult…)

Read Full Post »

O teribilă furtună se abătu asupra mării. Vântul sufla înghețat, brăzdând apa și înălțând-o în valuri uriașe care se repezeau spre mal lovindu-l cu putere și producând curenți care pătrundeau în adânc ca plugurile de oțel și smulgeau din loc viețuitoarele marine, crustaceele și moluștele, purtându-le la zeci de metri de țărm.

Atunci când furtuna se potoli, la fel de repede precum se și pornise, apa se domoli și se retrase. Acum plaja era o imensă întindere de noroi unde se zvârcoleau în agonie mii și mii de stele marine. Erau atât de multe încât plaja părea că devenise rozalie. Acest lucru făcu să vină multă lume pe acea parte a coastei. Sosiră acolo și echipe de la diverse televiziuni pentru a filma straniul fenomen. Stelele marine erau aproape nemișcate. Trăgeau să moară.

În mulțime, ținut de mână de tatăl său, era și un copil care (mai mult…)

Read Full Post »

Așa trebuie să gândească fiecare creștin.

Să fie gata să accepte ceea ce îngăduie Dumnezeu. Dumnezeu va îngădui fiecăruia după măsura lui. Dar toți trebuie să avem aceeași smerenie. Dacă ai smerenie, nici complexe nu poți avea, nici altceva. Sfânta Isidora nu a avut complexe de inferioritate. Ea venise să se nevoiască.

Să nu-mi spuneți: ,,Ei, părinte, putem face noi cum a făcut sfânta Isidora?”

Nu faceți, dar fiecare om trebuie să (mai mult…)

Read Full Post »

Un interviu (in 4 părți) realizat de părintele Mihail Stanciu cu părintele Arsenie Papacioc despre lucrurile care frământa creștinătatea la aceste vremuri.
Un interviu realizat pe 31.08.2010! Mai jos toate cele 4 părți ale interviului!


Partea a-II a aici: (mai mult…)

Read Full Post »

Ni s-a spus că omul provine din maimuță. Și chiar că semănăm cu ele!…

Cum poți transforma o societate într-o cireadă?

Foarte simplu: trebuie să declari că nu există Dumnezeu.

Și atunci când va gândi că Dumnezeu nu există  și că el poate face orice, omul va începe să înjure, să bea, să desfrâneze; harul lui Dumnezeu se îndepărtează de la acest om și se aseamănă cu un animal, coboară la nivelul cel mai jos cu putință și, dacă începe să gândească și să întrebe: ,,De unde provine omul, totuși?”, tot el hotărăște: ,,Din maimuță. Munca l-a creat pe om”.

Iată cât de simplu este! Câți ani muncește un catâr și tot nu devine mai deștept! Pe cât de încăpățânat (mai mult…)

Read Full Post »

Ca exemplu, mă voi referi la sfânta Isidora. Ce femeie iluminată a fost sfânta Isidora! Era considerată de cei din jur o făptură care poate fi exploatată după bunul plac. Ca și cum n-ar fi fost în toate mințile, ca și când ar fi fost un animal domestic.

Sfânta Isidora se afla la o mănăstire cu multe monahii, cam patru sute, și ajută la bucătărie. În bucătărie se purtau urât cu ea deoarece se prefăcea a fi nebună și toți o considerau ieșită din minți. Și ce pățea, sărmana! Cât era de batjocorită! O exploatau toate. Nici câinele pe care-l aveau la mănăstire nu era atât (mai mult…)

Read Full Post »

Nu te rușina să Îl mărturisești pe Domnul Iisus Hristos drept Fiul lui Dumnezeu Care S-a întrupat și a răscumpărat prin moartea Sa pe cruce – prin învierea și înălțarea Sa – intrarea noastră în Împărăția Cerurilor.

Dacă te rușinezi și el se va rușina de tine ,,când va veni întru slava Sa și a Tatălui, împreună cu sfinții îngeri”.

Acum , în societate a ieșit moda să nu se vorbească nicidecum despre Domnul și de mântuire, în vreme ce cândva numai despre aceste lucruri scumpe era vorba.

E mai ușor de vorbit despre lucrurile la care (mai mult…)

Read Full Post »

Interpretarea superba a unui cor de copii cu cantecul Ruga (Vali Sterian) pe versurile – Corneliu Coposu.

Read Full Post »

Dar unde a dispărut? Dumnezeu a existat mii de ani și dintr-o dată a dispărut? Să-L fi ,,preschimbat” ateii, numindu-l ,,natura”?

Am întrebat odată niște copii de clasa a patra:
-Copii, ce este natura?
O fetiță din prima bancă a ridicat mâna și a zis:
-Natura este tot ce ne înconjoară.
-Bine, haideți să vedem atunci ce ne înconjoară!
Prin natură înțelegem soarele, luna, planetele, stelele, aerul, pământul și tot ce este pe acesta, apa și totul din ea. Dar spuneți-mi: soarele, luna, plantele… sunt însuflețite?
Copiii au răspuns:
-Nu, deoarece sunt obiecte.
-Dar conștiință au?
-Sigur că (mai mult…)

Read Full Post »

Un om si un caine mergeau pe un drum. Omul se bucura de frumusetea zilei, cand, deodata, isi dadu seama ca, de fapt, murise.  Isi aducea acum clar aminte ca murise, iar cainele, care mergea langa el, murise chiar cu mai multi ani in urma…  Se intreba: ” Oare unde duce drumul asta?”…

Dupa o vreme, ajunsera amandoi in dreptul unui gard inalt de piatra. 

Privindu-l mai indeaproape, vazu ca era facut dintr-o marmura foarte fina. 

Mai sus, pe colina, gardul era intrerupt de o arcada care stralucea in soare. 

Ajunsera acolo si vazu ca era (mai mult…)

Read Full Post »

De fiecare dată când constatăm că suntem departe de adevăr sau din ce în ce mai departe de adevăr să ne problema- tizăm, să ne frământăm.

De regulă omul nu vrea nici să vadă, nici să comenteze realitatea, ci se chinuiește să echilibreze (mai mult…)

Read Full Post »

1.Pocăieşte-te, şi fii întărit de puterea harului din Sfintele Taine, păşeşte pe calea poruncilor dumnezeieşti, sub îndrumarea pe care Sfânta Biserică ţi-o dă .

2. Pocăieşte-te şi întoarce-te către Domnul, recunoaşte-ţi păcatele, plângi pentru ele, cu strângere de inimă, şi mărturiseşte-le în faţa părintelui duhovnicesc. Jură-te cu vorba şi cu inima înaintea feţei Domnului să nu îl mai superi de acum înainte cu păcatele tale.

3. Apoi, statornicind cu Dumnezeu în minte şi în inimă, năzuieşte să împlineşti în trup îndatoririle şi treburile pe care (mai mult…)

Read Full Post »