„De asemenea voința noastră, dorințele, hotărârile bune sau rele, tot înlăuntrul inimii se nasc și de acolo se ridică și ajung trăiri, lucrări și fapte”.
Orice se lucrează în inima noastră, fie gânduri, fie afecte, fie voință, înainte de a ajunge faptă, trebuie să treacă prin toate fibrele inimii, ,,ca să ia mai întâi toate cele trebuincioase din toate locașurile inimii, primind însușirile necesare și apoi să ia viață și formă.”
Astfel un gând bun trebuie să se unească cu o simțire bună și cu o voire de asemenea bună, pentru a fi desăvârșit.
,,Mai mult, un sentiment frumos nu este de ajuns pentru a deveni o faptă bună. E nevoie și de gânduri ajutătoare, și de o voință bună. Aceleași lucruri se pot spune despre dorințe și despre ceea ce privește voința omului”.
Toate cele ce vin din inima noastră trebuie să fie drepte, curate și bune (Proverbe 15, 30). Dacă vor fi rele, strâmbe sau incomplete, ne spune Părintele Spiridonos Logothetis, vom fi niște oameni bolnăvicioși, precum genul sentimental, bolnăvicios cu tot dezechilibrul lui, oameni a căror viață este dirijată numai de sentimente” (Proverbe 19, 3).
Omul este un întreg, un tot unitar și în inima lui se află, rațiune, sentimente și voință. Pentru nici un motiv nu trebuie să se împartă, să se dezbine întru sine. Pentru că omul care are inima dezbinată ,,este nestatornic în toate căile sale” (Iacov 1,8), precum spune Sfânta Scriptură; sau are, după cum o numesc psihologii, o personalitate dedublată.
Este de neconceput pentru credința ortodoxă ca mintea, rațiunea să creadă în Dumnezeu, iar voința să dorească păcatul. Nu că aceasta nu se întâmplă, se întâmplă cu noi toți. Dar aceasta o considerăm o greșeală. Sfântul Apostol Pavel inspirat de Duhul Sfânt spune:
,,Fiindcă știu că-n mine, adică-n trupul meu nu locuiește ce e bun, că a vrea binele se află-n mine, dar pe a face nu-l aflu; Căci nu fac binele pe care-l vreau, ci răul pe care nu-l vreau, pe acela îl săvârșesc”(Romani 7, 18-20).
Scopul este ca toate funcțiunile inimii să se găsească într-o unitate neântreruptă, ca inima să fie una și finalitatea tuturor funcțiilor inimii una: Dumnezeu (Proverbe 16, 1).
De aceea Sfântul Maxim Mărturisitorul spune:
,,Rostul rațiunii este să aibă cunoașterea lui Dumnezeu, rostul afectelor este de a-L dori și a-L iubi pe Dumnezeu, iar scopul voinței de a se ține de voia lui Dumnezeu”.
Dar, ne spune Sfântul Grigore Palama, păcatul sparge această unitate a inimii, abatându-ne mintea spre făpturi și o îndeletnicește cu ,,cele trupești și pământești”.
Răsucește apoi sentimentele și dorințele spre desfătări, spre desfrânări și sminteli, spre felurite pofte, spre slava deșartă. Răsucește voința către patimile care o și înrobesc. Astfel se frânge inima, se dezbină și de multe ori trăim noi înșine sau îi vedem pe alții în această sfâșiere: voința se întoarce spre Dumnezeu, dar nu iese mintea din necredință; se întoarce mintea către Dumnezeu, dar nu poate voința, fiind robită de patimi ș.a.md.
,,Puterile inimii trebuie să fie unite și împreună-lucrătoare cu harul dumnezeiesc, pe care-l primim prin Sfintele Taine, iar inima să fie una”. Iar tu ridică inima ta în sus către ceruri, ca astfel să se îndrepte precum zice Fericitul Augustin: ,,atunci când se ridică omul spre cele de sus, atunci se îndreaptă și inima omului”. Sau după cum spune Sfântul Apostol Pavel: ,,Așadar, dacă ați înviat împreună cu Hristos, pe cele de sus căutațile, acolo unde este Hristos șezând de-a dreapta lui Dumnezeu” (Coloseni 3. 1).
GÂNDURILE BUNE ÎN VIAȚA CREȘTINULUI ORTODOX
VIAȚA CA O PRĂZNUIRE DUHOVNICEASCĂ – Editura Panaghia 2005
Doamne ajuta! Deci ca sa se uneasca puterile inimii, trebuie sa ridicam inima catre ceruri? Cum facem aceasta? Prin rugaciune?
Va urma continuarea in zile urmatoare!
Cu siguranta rugaciunea este mama faptelor bune.
Din pacate noi mai mult citim decat ne rugam si de aici pleaca necazul. Noi trebuie sa stim ca prin rugaciune trebuie sa dobandim niste energii duhovnicesti pe care le vom folosi in lupta cu patimile. Trebuie sa privim din acest unghi viata noastra duhovniceasca. Altfel totul devine mecanic, doar ceva pur ritualic. Numai ca pentru aceasta avem nevoie de povatuitor!
Rugaciunea bine facuta si dobandirea unei „inimi bune” ne va aduce trezvia mintii – aceea care nu ne lasa sa savrsim pacatul chiar daca suntem ispititi si atrasi de el. Omul vechi isi cere mereu drepturile.
diavolul este hranit de noi si in masura in care-l hranim (cu pacatele noastre) el este mare sau slab si astfel noi il invingem sau ne invinge.
Este o lucrare destul de complexa – lucrarea duhovniceasca – deoarece trebuie pornita pe mai multe fronturi cu mult discernamant dar inainte de toate trebuie sa cugetam la sfanta simplitate ptr ca aceasta ne va ajuta sa nu mai fim dependenti de toate „margelele si maruntisurile” lumii acesteia trecatoare. Cand vom gusta sfanta simplitate vom reusi sa nu mai fugim dupa coaja lucrurilor. De cele mai multe ori ptr lucruri mici si neinsemnate lepadam pe cele mari si importante.
Ce poate fi mai important decat vesnicia?
Daca am privi lucrurile asa – cu siguranta am incepe sa ne schimbam viata si ducem lupta cu succese!
Doamne miluieste-ma!
Cristian Stavriu
Foarte frumos spus…e o incantare sa-ti citesc postarile !!!!!!!
Cornelia!
Multumesc ptr vizitele icognito! Chiar mi-era dor de tine. Sunt foarte prins cu timpul si ma lupt cu el.
Am vazut pe facebook faptul ca mereu intri si citesti si marchezi cu like articolele.
Sper sa-ti placa ce gasesti pe aici, desi multora le pare o pierdere de timp. Depinde din ce prizma vezi lucrurile.
Cata gramada de timp a trecut de cand nu ne-am vazut? Cam 25 de anisori.
Intre timp unii ne-am maturizat, altii mai putin. Revazand multi dintre fostii colegi mi-am dat seama cat de mult si-a pus amprenta timpul si imprejurarile vietii fata de cum eram cand gustam din adolescenta.
Ma bucr sa-ti placa ceea ce gasesti pe aici si te mai astept!
Cristian Stavriu
Foarte frumos si mai ales raspunsul pt. Mihaela.
Doamne ajuta.
Doamne ajuta! Nicusor!
Daca-ti place raspunsul catre Mihaela inseamna ca si-a facut loc in „sufletul tau” ceea ce ai citit si incuviintezi.
Sa ne ajute Dumnezeu sa fim in armonie.
Cand vorbim despre Dumnezeu, despre Credinta, despre Ortodoxie le putem cuprinde intr-un singur cuvant – ARMONIE.
Fara Armonie nimic din toate acestea nu sunt adevarate si reale.
Tot ceea ce a facut Dumnezeu – este in armonie, numai ca omul prin tot ceea ce face, strica aceasta randuiala perfecta si de aici vine raul in lume.
Doamne miluieste-ma!
Cristian Stavriu
Doamne ajuta Cristian
Fii binecuvantat.