Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Educatia Copiilor’ Category

Cuviosul Porfirie


Dumnezeu vrea să-i călăuzim pe copii la smerenie. Este nevoie de luare aminte atunci când îi îmbărbătați pe copii. Copilului nu trebuie să-i spui: „Tu vei izbuti, tu ești important, ești tânăr, ești curajos, ești desăvârșit!…” Nu-l folosiți astfel pe copil. Puteți însă să spuneți să facă rugăciune. Să-i spuneți:
Cum sa invatam pe copii nostri sa se roage lui Dumnezeu?

Read Full Post »

 O emisiune de exceptie (un documentar video) realizat de Rafael Udriste ptr emisiunea SEMNE de pe TVR. Urmariti cu atentie si incercati sa difuzati cat mai mult aceasta informatie deosebit de bine realizata prin care se demonstreaza nocivitatea legiferarii substantelor etnobotanice. Este un act de agresiune impotriva Poporului Român, un genocid la adresa tinerilor si copiilor din partea legiuitorilor tarii acesteia, a celor care ne conduc și sunt puși sa fie garantii prosperitatii noastre si al generatiilor viitoare.

Iata textul articolului si filmuletul video: (mai mult…)

Read Full Post »

Sărut mâna, Măicuța mea

Sunt eu, cel din pântecele tău, care-ți șoptesc la ureche cât sunt de speriat, de trist și de îndurerat pentru că vrei să mă omori, crezând că-ți sunt o povară…Dar tu nu știi cât e de greu să nu-ți aud cântecul de leagăn, să nu mă bucur de mângâierile tale, să nu îți văd chipul tău, măicuță dragă.

Cît aș vrea să mă cuibăresc la pieptul tău izvorâtor de tihnă, liniște, pace și bogată dragoste!

Ce puternici am putea fi împreună și cum am învinge toate necazurile și mai ales ce frumoasă ar fi viața alături de tine!

Aș vrea și eu să mă pot bucura de (mai mult…)

Read Full Post »

Editura Cristimpuri - www.edituracristimpuri.ro

Un tânăr monah era tare mâhnit că niciodată nu i se arătase Domnul, în vis sau altfel, că niciodată nu vorbise măcar cu unul din Sfinţii lui Dumnezeu.

El auzise că Dumnezeu s-a arătat tuturor fraţilor şi că mulţi fraţi vorbeau zilnic cu sfinţii şi atunci hotărî să renunţe la călugărie.

A lepădat hainele călugăreşti, apoi în lume, într-o singură zi s-a îmbătat, a curvit,  a participat la jefuirea unui bogătaş beat apoi a cerut o slujbă unui cârciumar

Cârciumarul i-a dat (mai mult…)

Read Full Post »

Neputând să se adapteze la morala adulților, copiii creează o morală a stării bolnăvicioase. Cine se apleacă însă cu afecțiune și cu răbdare asupra acestor copii știu cât de mult își deschid inima și câtă recunoștință simt pentru puțina atenție și dreptate care li se acordă.

Aici este problema. Cum reușește cineva să se poarte cu copilul lui precum soarele cu păstorul. Desigur, știți istorioara, dar poate că nu toți. Soarele și vântul se certau: care are mai multă putere? Vântul spunea: ,,Eu am mai multă putere!” Soarele la rândul lui, spunea: ,,Eu am mai multă putere!” ,,Să arătăm, atunci, cine are mai multă putere!” Un păstor care păștea oile purta (mai mult…)

Read Full Post »

Poți să fii drept cu copilul tău? Nu are importanță dacă un tată își pedepsește copilul. Dar să-l pedepseacă în așa fel încât copilul să poată spune în sinea lui. ,,M-a pedpsit pe drept!”

Nu are importanță prea mare dacă vorbim cu asprime copilului la nevoie, dar să vorbim în așa fel încât copilul să poată spune în sinea lui: ,,Așa îmi trebuie!” Chiar dacă nu o spune cu glas tare, să o spună în sinea lui. Poate să nu aibă curajul să o spună cu glas tare, dar are mare importanță s-o spună în adâncul sufletului lui.

Să-mi permiteți să aduc în discuție (mai mult…)

Read Full Post »

Lucrarea pe care o faci poartă pecetea Sfântului Duh?

Mă tem că, deși am spus atât de multe lucruri, nu m-am făcut înțeles atât cât trebuia. Ceea ce am spus în seara aceasta se referă nu numai la datoria pe care o au părinții față de copii, față de familie și față de relațiile dintre părinți și copii, ci se referă la viața duhovnicească în general.

Dacă omul nu se leapădă de sine și nu hotărește să se apropie de Dumnezeu va rătăci,și nu va face nimic.

Ceea ce am spus mai sus, anume că un episcop nu trebuie să aibă proiectele sale, adevărul lui, ci să învețe cuvântul adevărului  și să fie un alt hristos, se poate aplica și la părinți (mai mult…)

Read Full Post »

Gândiți-vă la machiaj din punct de vedere teologic. Omul, fiind chipul slavei lui Dumnezeu, orice adaos sau scădere din el duce la o demonetizare a lui, ca persoană. Se pierde prosopon-ul (gr. Chipul), persoana, ceva din indentitate.

Mă gândesc la o imagine pe care o am de când eram mic, la Brașov, când deasupra scenei de la teatrul de păpuși erau două măști: una care râde, alta care plânge (mai mult…)

Read Full Post »

Cît privește familia, vreau să subliniez următorul lucru: fiecare tată și fiecare mamă să se întebe pe sine: ,,Ce caut, ce urmăresc? ” Uneori spunem: ,,Îmi propun niște obiective pe care le urmăresc și pe care vreau să le ating”. Problema  este dacă părintele, tata sau mama, au ajuns la o maturitate (mai mult…)

Read Full Post »

Cea mai importantă realitate pentru fiecare om este să-și certifice propria existență!

Orice om care vine în această lume, din clipa în care începe să existe ca entitate aparte, trebuie să fie respectat de toți ceilalți, ca o nouă existență (mai mult…)

Read Full Post »

Această nouă existență umană care spune ,,Sunt și eu”, care se străduiește să-și certifice propria existență, propriul ,,eu”, care va putea să dialogheze cu ,,tu” – fie că aceștia sunt ceilalți oameni, fie că este Dumnezeu Însuși – se manifestă (mai mult…)

Read Full Post »

Nu este suficent să se ostenească părinții!

Părinții –un tată sau o mamă – care sunt îndrumători cu mare responsa- bilitate, care sunt dascăli ai propriilor copii, care deschid drumul copiilor lor , este nevoie să învețe drept cuvântul adevărului.

Ca părinte iau o măsură sau alta, dar nu pot rămâne (mai mult…)

Read Full Post »

Când suntem în adevăr si când spunem adevărul?

La fiecare Sfântă Liturghie, după sfințirea daruruilor, la un anume moment, preotul slujitor spune: ,,Întâi pomenește Doamne pe Prea Sfințitul Episcopul nostru…, pe care dăruiește-l sfintelor Tale Biserici, în pace sănătos, cinstit, îndelungat în zile și drept învățând cuvântul adevărului Tău!”

,,Drept învățând cuvântul adevărului Tău!” are o foarte mare importanță. Vorbim despre Părinți și copii! Nu schimbăm tema, dar este nevoie să începem în seara aceasta de aici.

Oricine ar fi episcopul, oricât de virtuos ar fi acesta, dacă nu învață cu dreptate cuvântul adevărului, este de condamnat. Luați aminte (mai mult…)

Read Full Post »

De ce nu am reușit să fac cu copiii mei ceea ce mi-am dorit? Citeste mai departe aici:

Cum voi reusi sa fac ceva din copii mei?

Read Full Post »

Acesta este motivul pentru care data trecută am subliniat și un al treilea aspect, acela că și părinții, înainte de a se naște copilul, și mai mult după ce se naște, trebuie să-l vadă pe acesta ca pe o persoană aparte, cu trupul și cu sufletul său. Trebuie să știe că au devenit împreună-creatori cu Dumnezeu ca să apară acest om (mai mult…)

Read Full Post »

După Sfânta Scriptură și după duhul Sfinților Părinți, căderile se întâmplă deoarece omul a făcut ce l-a tăiat capul și s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu.

Deși tot ce se întâmplă cu fiecare dintre noi și cu cei din jurul nostru este rău (mai mult…)

Read Full Post »

S-ar putea întreba cineva: ,,Dar Mântuitorul Hristos ce face? Ce face Biserica? Ce face Harul lui Dumnezeu?” Când cineva crede în Hristos, când credința lui este mare, așa cum de multe ori vorbește Evanghelia – ,,credința ta te-a mântuit” (Luca7, 50; 8, 48; 17, 19; 18, 42;) – înlăuntrul lui se înfăptuiește o adevărată renaștere, o atât de mare transformare încât se curâțește și (mai mult…)

Read Full Post »

De foarte multe ori considerăm greșelile copilului jigniri la adresa noastră. Atunci când spun minciuni, credem că o face pentru că este împotriva noastră. Credem că face nebunii pentru a ne supăra. Orice face negativ, considerăm că sunt lezări ale autorității noastre, ale personalității noastre. Acest lucru este mai mult  decât evident. Este suficent să observăm că (mai mult…)

Read Full Post »

Copilul nu poate intra în lumea noastră. Noi trebuie să intrăm în lumea lui. Copilul vine într-o lume care îi este necunos- cută. Noi gândim cu mintea noastră și credem că și copilul știe lucrurile și le înțelege ca noi. Pentru copil totul este diferit. Este ca un astronaut. În cazul astronautului toate sunt calculate până la cel mai mic amănunt. Când merge prima dată pe lună, face un pas și cei de pe pământ îi spun: ,,încă un pas, să vedem ce se întâmplă!” Așa înaintează și copilul în viață. Pretutindeni întâmpină greutăți și chiar poticniri.

Când părinții nu-l ajută să se acomodeze (mai mult…)

Read Full Post »

Unii părinți – ceilalți poate că nu dau atâta importanță văzând copilul, când este în leagăn și când se mărește, că se manifestă cu îndârjire, cu împotrivire, agresiv– consem- nează existența unui egoism feroce și se năpustesc asupra lui. Fac însă o foarte gravă greșeală. Sigur, aceste manifestări ale copilului sunt amestecate cu egoism, cu alte patimi, dar acest atac frontal pe care-l declanșăm împotriva copilului nu va face nimic altceva decât să stimuleze egoismul acestuia. Este ca și când ar pune cineva gaz pe un foc pe care vrea să-l stingă. Se stinge focul cu gaz? Dacă aruncăm apă pe foc există șansa să-l stingem, dar cu gaz în nici un caz.

Se năpustesc peste el și pentru că copilul este neputincios, pentru că este mic și nu are posibilitatea să reacționeze pe măsură, este strivit pur și simplu, mai ales, psihic, de atacul, uneori sălbatic, al părinților, al dascălilor. Cum am spus mai sus, copilul nu poate să lase să-i desființeze existența și de aceea va lua atitudine, va reacționa încât, în cele din urmă să-și salveze existența. În felul acesta copilul poate ajunge la o atitudine slugarnică, în care este inclusă o stare de inferioritate înfricoșătoare, un grav complex de inferioritate. Pot uneori să-i spună: ,,Așa! Pentru  ca să se micșoreze egoismul tău,, pentru a lovi egoismul tău, pentru a fi smerit…!

Copilul crește într-un astfel de context, devine adolescent, adult, își face propria familie, are copii și când, merge la duhovnic și-i mărturisește păcatele și, între altele, spune că se află într-un impas și nu știe ce se întâmplă cu el și va auzi de la duhovnic recomandarea: ,,Tebuie să te smerești! Trebuie să cultivi smerenia!”, răspunde: ,,Părinte, mai mult să mă smeresc?”

Nutrește conștiința și simțământul că are atâta smerenie încât nu mai încape, deși nu există nici urmă de adevărată smerenie într-o astfel de atitudine și stare. Este vorba de un egoism bombardat frontal care se manifestă acum într-un fel foarte diferit. Se manifestă slugarnic, se manifestă drept complex de inferioritate și încearcă, în felul acesta, să atragă atenția celorlalți, să atragă simpatia și mila celorlalți.

În astfel de situații nu există nici urmă de smerenie adevărată. Respectivul nu poate însă  înțelege acest lucru. De ce? Pentru că din pruncie a fost învățat că așa este strivit egoismul și că atunci când se adună și se închide în sine, când se anulează pe sine, acest lucru este considerat smerenie. A fost lovit în felul acesta, a trăit și s-a făcut mare așa, iar acum trăiește având în suflet nu smerenia adevărată, ci starea complet contrară, care este egoismul.

La alții, acest egoism se manifestă cu sentimente de inferioritate, de timiditate și cu neatenție și neglijență în viață.

La alții se manifestă prin agresivitate, ca și când toți oamenii sunt împotriva lor și abia așteaptă să-i facă rău, ca și când toți oamenii nu au altă treabă decât să fie împotriva lor. Și sunt pregătiți pentru o astfel de confruntare. Să nu cumva să-i spuneți un cuvânt, să nu cumva să ne surprindă vreo privire. Este oricând gata să atace, crezând că are în față dușmani care-i vor răul.

„Părinți și Copii–Despre Educația Copiilor” – Arh. Simeon Kraiopoulos – Ed. Bizantină 2005

Read Full Post »

Astăzi o femeie m-a scos din sărite. Avea un copil pe care îl  bătea fără milă. De frică, tremura tot sărmanul. Nu putea vorbi, căci își zdruncinase nervii. ,,Are diavol”, i-au spus unii, iar ea îl lăsa flămând pe copil, chipurile să fugă diavolii. ,,Nu-i dau să mănânce, îmi spune, pentru a pleca diavolul din el”.

,,Bre, femeie, ești în toate mințile?” Îi spun. ,,Dă-i copilului să mănânce”.

„Caută să-ți izgonești diavolii din tine. Tu ești pricina schilodirii copilului. Copilul nu are diavoli, ci tremură pentru că se teme de tine că-l bați mereu.

„Îl împărtășești regulat?”. ,,Nu” îmi răspunde. Înțelege-te cu ea dacă poți.

-Părinte, oare nu din pricină că uneori copilul înjură spun că are diavol?

-Înjură? Când mama îl zorește pe copil până îl sufocă, atunci nu știe nici el ce mai face. Îndrăcită este mama lui, iar nu copilul.

Viața de Familie – Paisie Aghioritul – Ed. Evanghelismos

Read Full Post »

În localitatea Adana era o văduvă care avea un copil – Ioan îl chema- și pe care îl iubea foarte mult. Când a crescut puțin l-a dus la un cismar să învețe acel meșteșug. Copilul a stat la acel meșter o săptămână, după care a plecat acasă și i-a spus mamei sale: ,,Mamă, nu mai este nevoie să merg la cismărie, pentru că deja am învățat meșteșugul!” ,,Dar când l-ai învățat atât de epede?” L-a întrebat aceea. ,,Dacă vrei, îți pot arăta și ție cum se fac papucii, îi spune copilul. Iată, așa se taie talpa, așa se pune pielea, și călcâiul, așa se prind în cuișoare…”. Meșterul lui era foarte bun și a vrut să-l învețe pe Ioan meșteșugul cismăriei deoarece era orfan. Când a văzut că a trecut o săptămână (mai mult…)

Read Full Post »

Copilul are nevoie de multă dragoste și afecțiune, precum și de multă povățuire. Vrea să stai lângă el, să-ți spună problemele lui, să-l mângâi, să-l săruți. Atunci copilul cel mic este câteodată neliniștit și face zburdălnicii, dacă mama lui îl ia în brațe, îl mângâie și-l sărută, se liniștește. Dacă de mic copil se satură de dragoste și afecțiune, mai târziu va avea putere să înfrunte toate problemele vieții.

Astăzi însă, cei mai mulți copii îi văd pe părinții lor numai seara, pentru puțin timp, și astfel nu se satură de dragoste. De multe ori părinții care sunt învățători sau medici și se ocupă la serviciul lor cu copiii, atunci când se întorc acasă nu mai au afecțiune și pentru copiii lor. Sunt obosiți, căci li s-a terminat bateria. Pe de o parte, tatăl se întinde în fotoliu, ia ziarul ca să citească ceva și nu se ocupă deloc de copil, pe care, deși se apropie de el, îl alungă, în loc să-i vorbească și să-l mângâie. Iar pe de altă parte, mama se duce să pregătească ceva de mâncare, neavând nici ea timp să se ocupe de copii și astfel sărmanii copii cresc lipsiți de dragoste. Sau vezi unele cadre militare, care, fiind obișnuite să dea pedepse severe soldaților atunci când nu se supun, vor să impună și în familile disciplina militară și astfel se poartă aspru cu copiii lor sau chiar le dau și câte o palmă pentru lucruri neînsemnate. La fel și unii judecători nu arată dragoste și afecțiune față de copiii lor, ci atunci când aceștia fac vreo poznă deschid și acasă proces. De aceea acești copii vor avea mai târziu probleme psihologice.

Viața de Familie – Cuv. Paisie Aghioritul – Ed. Egumenita

Read Full Post »

Unii părinți îi constrâng peste măsură pe copiii lor și mai ales în fața străinilor. Se comportă de parcă ar avea un catâr, pe care îl bat cu varga ca să meargă drept înainte. Țin și frâiele în mână și îi spun: ,,Să meargă liber! Apoi acești copii ajung până acolo încât îi lovesc pe părinții lor. Astăzi  a venit o mamă cu copilul ei – un cogeamite flăcău –care era bolnav. ,,Părinte, ce să fac? mă întreabă. Copilul meu nu mănâncă și nici măcar nu vrea să ne mai vadă”. I-am spus ce să facă, dar aceea iarăși mă întreabă: ,,Părinte, ce să fac?”.

-Părinte, nu cumva nu a înțeles ce i-ați spus?

-Cum nu a înțeles? I-am spus așa: ,,Eu nici un ceas nu aș putea sta cu tine, cum dar să mai poată sta copilul tău? L-ai înnebunit! ,,Nu! Îmi spune. Eu îmi iubesc copilul”. ,,Cum îl iubești de vreme ce nu se odihnește lângă tine? Vrea să plece acasă, deoarece își dorește alt mediu. Când se află departe de voi, copilulse simte foarte bine. Faptul că nu vă vrea  arată că și voi sunteți de vină. Nu-l mai iritați. Îl nenorocești pe copil așa cum te porți cu el. Poartă-te cu el cu bunătate și răbdare”. După ce i-am spus toate acestea, mă întreabă din nou: ,,Ce să fac, Părinte, că nu ne vrea copilul?”. Cum să te poți înțelege cu ea? Copilul să fie sănătos, iar ea să-l considere nătâng. În cazul acesta mama suferă de vătămare de minte.

Read Full Post »

Să fi văzut o fetiță din Australia câtă noblețe avea! Eram în Camberra. Văzusem pe ultimii oameni care veniseră acolo și peste puțin trebuia să plecăm. Deodată văd că se oprește o mașină și din ea coboară o pereche cu fetița lor. ,,Părinte, bine că v-am prins!, îmi spun aceia. ,,Da, peste puțin timp voi pleca”. Părinte, îmi spune soțul, pe mine puteți să nu  mă primiți, ci doar puțin pe soția mea, să se ușureze, deoarece este sensibilă. Am mers puțin mai deoparte cu acea femeie, ca să-mi spună ce  dorea. Fetița a venit și ea în urma mamei ei. ,,Stai acolo, i-am spus, ca să vină mama ta.” ,,Tu ai mamă?” Mă întreabă fetița. ,,Nu am”, îi răspund. Și văd cum ochii ei se umplu de lacrimi. ,,Vrei să ți-o dau pe mama mea? Mă întreabă din nou. Atunci o întreb și eu: ,,Dar tu ai bunic?. ,,Nu” îmi răspunde. ,,Vrei un bunic?”. Vreau. Dar cum dorești? Să stai tu acasă la noi, sau să venim noi acasă la tine?” mă întreabă. Câtă noblețe! Copil mic și s-o jertfească pe mama ei! Și să vedeți cum i-a copiat pe părinții ei. Și tatăl ei avea multă noblețe. L-am îmbrățișat, l-am sărutat și l-am felicitat. Câte binecuvântări nu i-am dat.

Astfel de oameni mișcă și pe omul cel mai împietrit la inimă, cu cât mai mult pe Dumnezeu.

Viața de Familie – Paisie Aghioritul

Read Full Post »

Cuv. Porfirie
Cuv. Porfirie

Toate se fac prin rugăciune, tăcere și iubire. V-ați dat seama de roadele rugăciunii? Iubire în rugăciune, iubire în Hristos. Aceasta folosește într-adevăr. Cu cât veți iubi pe copii cu iubire omenească – și aceasta este adeseori patologică – cu atât se vor încurca mai mult, cu atât purtarea lor va fi mai rea. Însă, când iubirea dintre voi și către copii va fi creștină și sfântă, atunci nu veți întâmpina nici o greutate. Sfințenia părinților îi mântuiește pe copii. Pentru ca asta să se întâmple, trebuie ca harul Dumnezeiesc să lucreze în sufletele părinților. Nimeni nu se sfințește de unul singur. Același har dumnezeiesc va lumina, va încălzi și va da viață mai apoi sufletelor copiilor.

De multe ori telefonează și din străinătate și mă întreabă despre copii lor și despre alte lucruri.

Astăzi, de pildă, m-a sunat o mamă din Milano și m-a întrebat  cum să se poarte cu copiii ei. I-am spus:

„ Să te rogi, atunci când trebuie, să le vorbești copiilor cu iubire. Mai mult să te rogi, și mai puține cuvinte să le spui celorlalți.”  Să nu devenim stânjenitori ci să ne rugăm tainic și apoi să vorbim, iar Dumnezeu ne va încredința lăuntric dacă este primit de ceilalți cuvântul nostru. Dacă nu-i primit, nu mai vorbim. Ne vom ruga, numai în taină. Căci și prin a vorbi devenim stânjenitori și-i  facem pe ceilalți să se împotrivească, și câteodată să se răzvrătească. De aceea este  mai bine să le spună cineva în chip tainic, în inima celorlalți, prin rugăciune tainică, decât în urechile lor.

Ascultă-mă: să te rogi, și apoi să vorbești. Așa să faci copiilor tăi. Dacă le dai necontenit sfaturi, o să devii plictisitoare, și când vor crește, vor simți un fel de apăsare.

Să, preferi , deci, rugăciunea. Să le vorbești prin rugăciune. Să le spui pe toate lui Dumnezeu, iar Dumnezeu le va pune înlăuntrul lor. Adică, nu trebuie să-i sfătuiești pe copii tăi așa, cu glas  tare, pe care să-l audă cu urechile lor. Poți s-o  faci și pe asta, dar înainte de toate trebuie să-I vorbești de copii tăi lui Dumnezeu. Să spui: „ Doamne Iisuse Hristoase, luminează-mi copilașii. Eu Ție Ți-i încredințez. Tu mi i-ai dat, dar eu sunt neputincioasă, nu pot să-i pun pe cale. Pentru aceasta , Te rog, luminează-i”. Și Dumnezeu le va vorbi, iar ei vor spune: „ Oh, nu trebuia să o necăjesc pe mama cu ce-am făcut!” Și aceasta, cu harul lui Dumnezeu, va ieși dinlăuntrul lor.”

Acesta este lucrul desăvârșit. Mama să-I vorbească lui Dumnezeu, iar Dumnezeu să-i vorbească copilului. Dacă nu se face asta, atunci spui, spui, spui… totul „ în ureche”; la sfârșit devine un  soi de asuprire. Și, când copilul crește, începe să se împotrivească, adică să se răzbune într-un fel pe mama și pe tata, care l-au asuprit. În vreme ce unul este lucrul desăvârșit: să grăiască iubirea cea în Hristos și sfințenia tatălui și a  mamei. Iradierea  sfințeniei și nu cea a omeneștii  strădanii îi face bine pe copii.

Când copiii sunt răniți și traumatizați de vreun lucru grav, să nu vă mirați că se împotrivesc și vorbesc  urât. De fapt, nu vor asta, dar nu pot face altfel în clipele  grele. Apoi se pocăiesc.

Însă, dacă voi vă enervați și o să vă mâniați, deveniți una cu cel viclean, iar acela își bate joc de toți.

„Ne vorbește părintele Porfirie” – Editura Egumenița 2008

Read Full Post »