Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Parintii Bisericii’ Category

Ce este ecumenismul?

La începutul secolului al XX-lea a luat ființă așa-zisă mișcare ecumenică (grecește oikoumene-lumea), adică mișcarea pentru crearea unei singure Biserici, mondiale. Mulți zic: ,,Dar ce este rău în asta? Doar Domnul ne-a spus: ,,Ca toți să fie una!” (Ioan 17, 21)”.

Da, Domnul îi cheamă pe toți, dar sub oblăduirea Sa, în casa Domnului, care este Biserica. Ecumeniștii îndeamnă altfel la unitate: prin amestecul tuturor confesiunilor creștine și păgâne și nu neapărat către unirea în Hristos. Ecumenismul propovăduiește (mai mult…)

Read Full Post »

*Mulţi preoţi, monahi şi mireni din Grecia (şi nu numai) socotesc această omilie drept cea mai izbutită scriere ortodoxă în privinţa căsătoriei. Arhimandritul Emilian Simonopetritul, din Sfântul Munte, este unul din marii părinţi duhovniceşti contemporani, care au revigorat viaţa duhovnicească a ultimelor decenii. Textul de faţă (pp 111-125) face parte dintr-o culegere mai cuprinzătoare a cuvintelor Stareţului Emilian, reunite în greacă sub numele Biserica în rugăciune – Tainica liturghie a inimii (Sfânta Mănăstire a Buneivestiri – Ormilia, Grecia, 2005).

Postez acest articol deoarece si mie mi-a părut foarte complex, atinge foarte multe subiecte legate de casatorie, nunta, miri, socri, parinti, copii, taina nuntii samd. Desi este destul de lungă aceasta omilie cred ca este bine sa o printati si sa o cititi in liniste acasa impreuna cu familia sau prietenii in vederea constientizarii aceste sfinte taine in Hristos si in Biserica.

Predică ţinută în biserica Sfântului Nicolae din Trikala, Grecia, la 17 Ianuarie 1971, de Arhimandritul Emilian Simonopetritul* – Muntele Athos

Nimeni nu va tăgădui că cea mai însemnată zi din viaţa unui om, după naştere şi botez, este cea a nunţii. De aceea, nu este surprinzător faptul că mişcările contemporane lumeşti şi instituţionale au ca scop anume nimicirea preacinstitei şi sfintei taine a cununiei. Pentru mulţi, căsătoria este doar un prilej de plăceri şi distracţii. Viaţa, însă, este un lucru serios. E o luptă (mai mult…)

Read Full Post »

Revenirea părintelui Calistrat Chifan, cu predici si cuvinte de invățătură după o lungă perioadă de „retragere” este pentru mine o mare bucurie. M-am adăpat între anii 1997-2003 din plin cu sute de predici ziditoare și pline de duh de viață duhovnicească!

Suntem în plina viata duhovniceasca si, în acelasi timp, întâmpinam slavitul post al Nasterii Mântuitorului Iisus Hristos, post al bucuriei si întâlnirii cu Hristos în pestera Betleemului din inima noastra. Postul, ca arma a ascultarii de Dumnezeu, este de o vechime cu Adam în Rai, cum spunea Sfântul Ioan Gura de Aur. Tocmai de aceea nenumarati sfinti asceti au enumerat foloasele postului aratând esenta spirituala a poruncii înca din

(mai mult…)

Read Full Post »

Toți oamenii până la unul vor învia în trup – și morții, și viii.

Sufletele se vor uni cu trupurile, vor fi luate în văzduh, iar pământul va arde. În univers va apărea semnul Crucii Domnului. Acest semn va fi mai strălucitor ca soarele. Drepții se vor lumina, iar păcătoșii vor deveni negri. Îngerii vor cânta: ,,Iată, Mirele vine!” la (mai mult…)

Read Full Post »

Dacă există Dumnezeu, atunci de ce nu ne îndeplinește cererile?

Atunci când omul își pune propriul ,,eu” pe primul plan, în locul lui Dumnezeu, începe să spere că Dumnezeu îi va împlini toate dorințele. Dacă se întâmplă acest lucru, omul spune că El nu există. Pentru un astfel de om Dumnezeu nu există deoarece sufletul lui este necurat, întinat de păcate și într-un asemenea suflet El nu poate trăi.

Doar oamenii în care trăiește Dumnezeu spun că Acesta există.

Cum poți să-L Vezi pe Dumnezeu (mai mult…)

Read Full Post »

Va mai exista oare viață pe pământ după cea de-a Doua Venire?

În Sfânta Scriptură se spune că pământul nostru va arde în ziua Înfricoșătoarei Judecăți, soarele se va întuneca, luna nu va mai reflecta lumina acestuia, iar stelele vor cădea (Matei 24, 29). Domnul va crea un pământ nou și un cer nou, iar omul va avea (mai mult…)

Read Full Post »

Omul este compus din trup, suflet și duh. Ce este trupul este clar, dar care este diferența dintre suflet și duh?

Să luăm o lumânare drept exemplu. Aceasta are un trup – ceara;  fitilul, care  ar fi sufletul, iar atunci când arde e ca și cum ar prinde duh, viață. Dacă nu arde, lumânarea nu are nici un preț. Numai dacă este aprinsă, aduce lumină și căldură. Este aprinsă înaintea  Domnului și acesta este scopul ei.

Astfel, omul este din trup (mai mult…)

Read Full Post »

Când plecăm de la biserică, de ce se întâmplă uneori ca harul să ne părăsească?

Poate pentru că i-am deschis ușa să plece, așa cum se întâmplă cu căldura din casă. Părinții spun că doar dacă te uiți rău la fratele tău te părăsește harul.

Noi însă nu numai că ne uităm urât, ci ,,tăiem în carne vie” cu limba noastră.

Și după aceasta vrem să păstrăm harul? Despre ce har mai poate fi vorba?

Nu  trebuie să ne mai (mai mult…)

Read Full Post »

Cunosc o femeie care merge la biserică, se roagă, ține post și cu toate acestea este foarte greu să vorbești cu ea, fiindcă se enervează. De ce au unii oameni o astfel de stare?

De obicei, aceasta este starea omului gol în interior, care nu e pătruns de duhul lui Hristos, ci de duhul cel rău și de aceeea vedem că se întâmplă cele menționate de dumneavoastră.

Atunci când în om sălășuiește Duhul Sfânt, acesta se comportă altfel: este echilibrat, nu vorbește pe nimeni de rău, nu se supără și face bucurii tuturor.

Femeia care se roagă și se supără (mai mult…)

Read Full Post »

Se spune că omul este un univers întreg. Cum să înțelegem asta?

Trupul nostru este luat din pământ.

Dacă este descompus în elemente chimice și comparat cu componentele pământului, vei afla că sunt una și aceeași.

Dumnezeu l-a creat pe om din pământ, iar apoi ,,a suflat în fața lui suflare de viață(Facerea 2, 7).

Sufletul nostru este respirația lui Dumnezeu. Gândiți-vă numai că omul este (mai mult…)

Read Full Post »

Într-o carte este descris următorul episod:

,,Odată, s-au adunat oamenii, au ieșit în câmp și l-au provocat pe Dumnezeu:

-Dacă exiști, Dumnezeule, atunci de ce domnește răul în lume, de ce sunt atâtea războaie, omoruri, viloență și hoții?

Dumnezeu i-a întrebat:

-Vouă vă place asta?

-Sigur că nu.

-V-am dat voință liberă, atunci de ce vă războiți, violați și furați?”

Dumnezeu nu creează răul. Oamenii fac acest lucru. Moliile ,,se nasc” în haine și apoi le mănâncă.

Fierul ,,naște” rugina, care îl mănâncă apoi. Răul ca atare nu există.

Omul dă naștere (mai mult…)

Read Full Post »

Ni s-a spus că omul provine din maimuță. Și chiar că semănăm cu ele!…

Cum poți transforma o societate într-o cireadă?

Foarte simplu: trebuie să declari că nu există Dumnezeu.

Și atunci când va gândi că Dumnezeu nu există  și că el poate face orice, omul va începe să înjure, să bea, să desfrâneze; harul lui Dumnezeu se îndepărtează de la acest om și se aseamănă cu un animal, coboară la nivelul cel mai jos cu putință și, dacă începe să gândească și să întrebe: ,,De unde provine omul, totuși?”, tot el hotărăște: ,,Din maimuță. Munca l-a creat pe om”.

Iată cât de simplu este! Câți ani muncește un catâr și tot nu devine mai deștept! Pe cât de încăpățânat (mai mult…)

Read Full Post »

Dar unde a dispărut? Dumnezeu a existat mii de ani și dintr-o dată a dispărut? Să-L fi ,,preschimbat” ateii, numindu-l ,,natura”?

Am întrebat odată niște copii de clasa a patra:
-Copii, ce este natura?
O fetiță din prima bancă a ridicat mâna și a zis:
-Natura este tot ce ne înconjoară.
-Bine, haideți să vedem atunci ce ne înconjoară!
Prin natură înțelegem soarele, luna, planetele, stelele, aerul, pământul și tot ce este pe acesta, apa și totul din ea. Dar spuneți-mi: soarele, luna, plantele… sunt însuflețite?
Copiii au răspuns:
-Nu, deoarece sunt obiecte.
-Dar conștiință au?
-Sigur că (mai mult…)

Read Full Post »

O poziție lămuritoare, argumente demne de învățătura creștină autentică! În România domnește cu succes dezbinarea, polemica, luptele între frați, diversiunea si haosul.
Cum să facem să dobândim unitatea Duhului întru legătura păcii, întru dreaptă socoteală și cu bună rânduială – ne-o spune părintele protosinghel Arsenie Muscalu unul dintre marii duhovnici ai neamului!
Aici este postat (mai mult…)

Read Full Post »

Gândiți-vă la machiaj din punct de vedere teologic. Omul, fiind chipul slavei lui Dumnezeu, orice adaos sau scădere din el duce la o demonetizare a lui, ca persoană. Se pierde prosopon-ul (gr. Chipul), persoana, ceva din indentitate.

Mă gândesc la o imagine pe care o am de când eram mic, la Brașov, când deasupra scenei de la teatrul de păpuși erau două măști: una care râde, alta care plânge (mai mult…)

Read Full Post »

Într-o altă zi, l-am întrebat pe Bătrânul cum trebuie să fie iubirea noastră față de Dumnezeu și el mi-a răspuns:

-Copilul, meu iubirea noastră pentru Dumnezeu trebuie să fie foarte mare, nerisipită în alte lucruri. Să-ți dau un exemplu. Omul parcă are înlăuntrul său o baterie încărcată cu o anumită energie. Când irosește această energie în alte lucruri străine de iubirea față de Dumnezeu, ce mai rămâne pentru El e foarte puțin, ba adesea aproape (mai mult…)

Read Full Post »

Când ai dispoziție să faci metanii, te împinge și diavolul să faci peste puterea ta – și dacă puterile tale sunt limitate, îți creează o stare nervoasă, pentru că nu-ți poți face ale tale, și în continuare îți creează neliniște cu o deznădejde ușoară la început, după care urmează… (mai mult…)

Read Full Post »

-Părinte, unii mireni ce trăiesc duhovnicește se îngreuiază seara, când se întorc obosiți de la lucru, să mai facă Pavecernița – și se mâhnesc…

-Când se întorc seara tărziu de la munca și sunt obosiți, niciodată să nu se silească pe ei înșiși cu neliniște, ci totdeauna să își spună cu mărime de suflet: ,,Dacă nu poți citi toată Pavercenița, citește o jumătate, sau o treime din ea”, și să încerce altădată să nu se mai obosească atât de mult în timpul zilei (mai mult…)

Read Full Post »

Bogăția nu-i un păcat, sărăcia nu-i o virtute…

Nu-i bogăția un păcat, dacă e făcută prin mijloace cinstite și din ea se înfruptă multă lume, cum nu-i sărăcia o virtute dacă omul nu și-a ales drumul renunțării la toate cele lumești, alegând (mai mult…)

Read Full Post »

Trebuie să păstrăm Ortodoxia noastră cu precizie duhovnicească, pentru a avea cu noi harul Sfântului Duh. Să nu ne lăsăm târâți de diferite doctine și să nu ne clătinăm de anumite întâmplări.

Biserica Ortodoxă este ascetică, este preafrumoasă, are toată podoaba harului lui Dumnezeu… Biserica Ortodoxă are smerenia și pocăința. Dacă nu ne smerim, nu mergem pe calea strâmtă și nu trecem prin poarta îngustă. Ci pe calea strâmtă și pe poarta îgustă vor intra câți or să primească (mai mult…)

Read Full Post »

Creștinul ,,de dumincă” merge grăbit la biserică, aprinde o lumânare, iese afară, aprinde o țigară, apoi merge în stradă, la o nuntă, la o cumetrie, la crâșmă. Așa e și politiceanul care își face poze cu călugărul cutare, cu preotul cutare, într-o biserică renumită (mai mult…)

Read Full Post »

Doar Dumnezeu există, restul tot nu-i decât ipoteză.

Ce înseamnă credinţa? Încrederea în Domnul deşi lumea e rea, în ciuda nedreptăţii, în pofida josniciei, cu toate că de pretutindeni nu vin decât semnale negative.

Mai ameţitoare vorbe nu s-au rostit niciodată, afară de: Cred, Doamne, ajută necredinţei mele. Despre care îmi spun că dacă din toată Biblia n-ar rămâne decât ele, ar fi de ajuns pentru a dovedi esenţa divină a creştinismului.

Să nu judecăm pe alţii (mai mult…)

Read Full Post »

-Noi toți să-i miluim pe semenii noștri și îndeosebi pe cei care sunt îndepărtați de Dumnezeu

Nimic în lume nu poate sta în fața valorii și mântuirii unui suflet.

Să ne străduim să-i miluim pe oamenii care sunt săraci la suflet, și răsplata noastră va fi foarte mare înaintea lui Dumnezeu. Să-l ajutăm pe aproapele nostru cât putem, pe plan material și duhovnicesc (mai mult…)

Read Full Post »

-Milostenia se răsplătește în această lume, iar în cealălaltă ni se dă înapoi însutită. Să ne îngrijim mereu de săraci și să-i ajutăm, căci ei mijlocesc pentru noi la Dumnezeu. Milostenia are mare putere. Suntem datori să facem mai întăi milostenie sufletească, să arătăm iubire către oameni, și apoi, cu sinceritate, dragoste și deiscernământ, să-i ajutăm -pe ei.

-Oamenii lui Dumnezeu trebuie să aibă dragoste (mai mult…)

Read Full Post »

-Sfântul apostol Ioan, ucenicul iubit al lui Hristos, a luat dragostea lui Hristos și a vorbit despre dragoste. A împărțit dragostea, a răspândit-o în lume s-a îmbogățit prin cunoașterea iubirii lui Dumnezeu. Ne spune: ,,Iubiților, să ne iubim unii pe alții, pentru că dragostea este de la Dumnezeu și oricine iubește este născut de Dumnezeu și cunoaște pe Dumnezeu.Cel ce nu iubește (mai mult…)

Read Full Post »

Apocalipsa a fost scrisă în insula-paradis.

Insula grecească Patmos, din Marea Egee, locul în care Sfântul Ioan a scris Apocalipsa, pare o bijuterie lucrată în filigran.Case pătrățoase, de un alb strălucitor, agățate pe câte un colț de stâncă, de zici că acum se vor prăbuși în mare, cactuși imenși (mai mult…)

Read Full Post »

Ispitele sunt ca furtunile de pe mare; în vremea furtunii lemnele și murdările din mare sunt aruncate afară; marea se curățește și devine liniștită. Prin ispite se face curățirea, apropierea de Dumnezeu, înfierea duhovnicească; la urmă omul devine un mic dumnezeu după har.

Dar să-L rugăm pe Domnul să scăpăm  (mai mult…)

Read Full Post »

Postul Paștilor (numit și postul Mare, al Păresimilor, al prorocilor sau al Patruzecimii, pentru că durează patruzeci de zile, atât cât a postit Mântuitorul Hristos când s-a retras în pustie) este o cale bună de nevoință, de smerenie de pocăință și împăcare cu Dumnezeu. Cuvântul post  vine din grecescul (mai mult…)

Read Full Post »

Cea dintâi datorie și cea mai mare grijă a credinciosului în viață este grija pentru mântuirea sufletului său.

Nimic pe lume nu e mai de preț pentru el ca mântuirea sufletului, după cuvântul Mântuitorului care zice: ,,Ce va folosi omului de ar dobândi lumea toată, dacă își va pierde sufletul său? Sau ce va da omul, în schimb, pentru sufletul său?” (Marcu 8, 36-37).

Mântuirea este eliberarea din robia păcatului și a morții și dobândirea vieții de veci, în Hristos. Ea ne-a fost făcută cu putință de întruparea, jertfa, învierea și înălțarea Domnului nostru Iisus Hristos la cer, și ne-o însușim prin harul dumnezeiesc, cu care trebuie să conlucrăm prin credință și fapte bune. De mîntuire  (mai mult…)

Read Full Post »

„Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în  viciul său.

Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către  păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar  instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca  mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră  încît ne umple sufletul de (mai mult…)

Read Full Post »

Te îndoiești, cumva?

Insist și aș dori să luăm aminte cu toții ca să putem găsi și soluția la dificultățile pe care le întâmpină mulți părinți și mulți dascăli. Deși nu sunt puțini părinți aceia care vor să-și educe bine copii, care vor să-i așeze copiii lor pe un drum creștin, în cele din urmă nu fac mai nimic decât să se vaiete. Și nu numai că se plâng, dar mai mult decât atât, în mintea lor începe să se nască o îndoială, un fel de necredință. ,,Sunt corecte, oare, acestea sau …. citeste mai departe pe : educatia tinerilor si copiilor

Read Full Post »

Apoi iti voi spune in mod direct ca machiajul este o revolta la adresa lui Dumnezeu, pe Care, poate, il mai accepti ca pe Creatorul vietii tale. Nu iti place chipul pe care ti l-a daruit; consideri ca stii ceva mai mult decat El si incepi sa retusezi. Dar in mod artificial, caci omul nu poate schimba in mod natural creatia lui Dumnezeu. Si o donare o face tot din ceea ce exista deja, dintr-un dat pe care oricum nu si-l poate explica.

Maicii Domnului nu a consultat niciun catalog de „frumusete”, nu a folosit machiaje mult prea costisitoare si mult prea false, nu si-a dezgolit nici macar parul inaintea oamenilor, dar a ramas cea mai frumoasa femeie din lume, cea mai cunoscuta frumusete a neamului omenesc. Daca sufletul tau nu este curat si frumos, atunci, oricat ai incerca, nici trupul tau nu va fi frumos. Cel mult va fi atractiv, sexy, dorit de cei ce nu mai vad decat trupuri si nu mai doresc decat trupuri. Ma gandesc si la un exemplu strict omenesc: actritele anilor ’40 aveau ceva aparte, care lipseste celor de azi… Aveau o frumusete aparte, o lumina in toata fiinta lor. Fara a se dezgoli si fara a provoca, iti „furau” atentia si simteai ca intr-adevar sunt deosebite.
Acest „ceva” lipseste astazi nu doar de pe ecrane, ci mai de peste tot! Goliciunea nu ne mai arata femeia, ci doar trupul ei. Nu ne mai pasa de lumina ochilor ei, de frumusetea chipului, ci dorim orbeste doar vederea sau posedarea trupului ei, goliciunea ei, care in zadar va incerca sa umple goliciunea trupului si a sufletului nostru. Dar ce facem daca femeia vrea ca toate acestea sa se intample? Ce facem daca ea isi doreste sa fie redusa la abjectul stadiu animalic? Ce facem daca pana si machiajul „netezeste” acest drum al atragerii barbatului in cursa mizera in care el sa doreasca trupul ei?
Sa ne gandim iar la Maica Domnului… imi vei replica ca altele erau vremurile si alta a fost cultura acelor vremuri… Va trebui sa intelegi ca nici eu nu iti propun sa umbli in pelerine kilometrice, acoperita cu valuri mult prea negre. Te invit la decenta, la modestie si la demnitate. Te invit sa nu te cobori la stadiul de „momeala” publica; stiu ca iti doresti recunoasterea frumusetii si a supletei corporale. Dar daca Cineva ti-a daruit un astfel de corp, atunci nu-l darui tuturor, oriunde si oricand.

Un mare sfant egiptean, Moise Arapul, s-a luptat zeci de ani cu o mare, cu o enorma ispita. In adolescenta lui, pe cand inca mai era la casa parintilor lui, inainte de a se retrage in pustiul Saharei, a vazut o fata. Erau impreuna la arat. Era o fata extrem de frumoasa, bine facuta, care, pentru ca era foarte cald, lasase cam mult la vedere. insa nu s-a intamplat absolut nimic intre ei. Poate ca a si uitat-o in scurt timp. Dupa ce s-a calugarit, deja fiind la o varsta inaintata, au inceput niste ispite groaznice, la prima vedere incredibile. In fiecare zi i se arata diavolul sub chipul acelei fete, i se aseza in brate si incepea sa-l mangaie, sa-l cheme la pacat, la desfrau.
Iar Sfantul Moise, cu lacrimi in ochi, se ruga lui Dumnezeu sa ridice de la el aceasta ispita, pentru ca de multe ori era la marginea disperarii. Doisprezece ani s-a luptat zi de zi cu aceasta vedenie demonica, cu aceasta invitatie la desfrau. El nu trebuia decat sa accepte in inima sa acest pacat si era de ajuns, pentru ca pacatul trupesc nu ar fi putut avea loc. Doisprezece ani a asteptat ca o simpla privire si un simplu gand pacatos sa-l paraseasca si sa nu-i mai chinuie trupul imbatranit.
Tu de cate ori te-ai pus in rolul acelei fete nepasatoare sau te-ai gandit la urmarile unei simple fapte tineresti?

De cate ori nu ai iesit pe strada sau aiurea mai mult dezbracata decat imbracata, poate chiar dorindu-ti sa atragi cat mai multe priviri si sa fii „mangaiata” de cat mai multi reprezentanti ai sexului opus? Nu te-ai gandit nici-o clipa ca exista si un desfrau al imaginatiei, poate la fel de murdar ca si cel trupesc? De cate ori nu ne expunem desfraului intelectual si moral al celorlalti, al privitorilor, al unor oameni pe care oricum nu-i cunoastem? Iti reamintesc ca Hristos a stat gol pe Cruce, dar nu putem sa-L reprezentam asa pentru ca mintea si inima fiecaruia dintre noi sunt prea imbolnavite de pacat, prea mult obisnuite cu dezgolirea celuilalt, cu folosirea celuilalt pentru placerea proprie.
Ochii nostri au uitat sa priveasca ca si ochii unui copil: acesta va umbla gol fara nicio problema si nu-si va imagina nimic pacatos in sufletul lui ce sta mereu asezat in bratele unui inger.
Daca inima ta este curata, atunci si imbracamintea ta va fi demna, netransformandu-se intr-un obiect al patimilor acestei lumi.

“Rugaciuni catre tineri”- Monahul Paulin –  Ed. Egumenita, 2008

Read Full Post »

Voi incerca sa atentionez asupra a ceea ce ne lipseste, asupra acelei „cumintenii” pe care nu o vom avea, oricate haine am pune pe noi, oricat de modern sau de in pas cu moda am dori sa fim.
Omul este singura fiinta care isi poate intelege frumusetea si care poate dori in mod constient sa fie si mai frumos. De fapt, fiinta aceasta numita „om” este singura cu adevarat frumoasa. Nimic nu ii lipseste si nimic nu ii mai trebuie adaugat. Orice schimbare, fie ea cat de mica, il transforma, il ridica sau il coboara intr-o ordine care nu ii mai apartine.
Frumusetea nu se cumpara, nu se negociaza: pur si simplu o ai sau nu. Orice incercare de a o imita incepe sa semene cu o simpla caricatura pe care o aduci propriului tau chip. A-ti modifica chipul incepe sa semene cu acel bal mascat la care iti pui o masca de circumstanta, cu care iesi in lume fara a fi tu insuti, fara a vrea sa fii tu insuti. Caci a te ascunde in spatele unei masti asezate dimineata de dimineata pe chipul tau, obligatoriu te va invata sa folosesti si acea dubla personalitate care caracterizeaza pe prea multi dintre noi. Fardul este un nou chip cu care vrei sa te prezinti in fata lumii; este o incercare de a fi „altfel”, de a schimba raportul tau cu ceilalti. Adica o stare de minciuna…
Mereu cautam sa placem celorlalti, mereu simtim nevoia sa iesim in evidenta. Nu are importanta cu ce risc. Trebuie ca mereu sa vedem ochii celorlalti atintiti asupra noastra, sa ne vedem mereu poftiti si invidiati chiar de ceilalti. Nu mai avem puterea sa ne cautam si sa ne judecam fiecare pe sine insusi, ci ochiul celuilalt a devenit masura vietii mele. Acelasi etalon josnic al celor multi, care obliga la o anumita talie, la o anumita inaltime, la o anumita lipsa a hainelor, care sa ascunda mai mult decat minimul necesar bunului simt. Poate ca nici macar atat.
De cum face primii pasi in viata, omul trebuie sa imite. Incepe cu papusa Barbie, care, pe an ce trece, este tot mai dezbracata si tot mai senzuala. Deci, primul etalon, primul model pentru fete; cat despre baieti, ei sunt ajutati sa isi dezvolte gustul pentru placere, pentru fetite cu fitze! Si nefericita sa fie fetita care are „blestemul” de a fi un pic mai plina, un pic mai bine facuta. Dar calvarul ei abia a inceput!
Cataloage tot mai pretentioase o invata cum sa se imbrace pentru a fi, de fapt, tot mai dezbracata. O invata ca haina nu trebuie sa ne faca, in ultima instanta, mai frumosi, ci trebuie sa „strige” dupa privirile celorlalti. Ceea ce trebuie sa se vada este corpul, trupul omenesc, care are enorma nevoie de placere. Iar haina este un adjuvant, un ajutor nepretuit. „Turma” impune copiilor nostri niste reguli prin tot felul de cataloage de moda; iar ei se supun mai mult inconstient, fiind chiar fericiti sa li se dicteze cum sa se imbrace… pentru a fi pe gustul lumii.
Vara este anotimpul in care moda scoate „carnea” pe piata; fiecare scoate la „taraba” ceea ce are mai bun, însa cine refuza acest joc risca sa fie scos din catalogul placerilor acestei lumi.
Am devenit nu oameni frumosi, ci picioare frumoase, sexy, care iti taie respiratia si demnitatea. Am devenit abdomene umblatoare, talii cu miscari provocatoare, care pur si simplu cheama pe cei doritori la placere. De mult timp fetele noastre au uitat ca ceea ce are omul unic si de neinlocuit este chipul si nicidecum picioarele. Am uitat sa privim ochii celuilalt si sa vedem chipul lui Dumnezeu in fiecare dintre noi. Dar vedem un chip care spune tot, un chip cu niste ochi din care de multa vreme a disparut Lumina lui Dumnezeu. Din nefericire ne-a intrat in reflex sa privim pe celalalt incepand cu mijlocul lui, cu talia lui.
Daca o fata a picat acest examen, nu mai are nici-o sansa in randul prea modernei noastre lumi. Ne dezbracam inainte de a fi „nevoie” sa fim dezbracati. Ne aruncam inconstienti in valtoarea unor patimi rusinoase, fara a calcula consecintele acestui fapt. Ne lasam pradati de privirile celorlalti, fara a gandi ca pacatul incepe mai intai de toate cu gandul, este facut mai intai de toate in inima. Nu intelegem ca majoritatea zdrobitoare a celorlalti nu va putea sa vada eul nostru, ceea ce suntem noi de fapt, privind goliciunea noastra, ci ne va transforma in simple obiecte de placere, in „actori” ale visurilor si ale imaginatiei lor bolnave, murdare si obscene.
Dar, din pacate, majoritatea tinerelor asta doresc de fapt. Isi doresc sa fie dorite.
In acest caz nu mai putem vorbi nici macar de acea superioritate pe care ar mai avea-o omul in fata unui animal. Atata timp cat iti transformi trupul in „poligon de tragere” prin patimi de tot felul, nu va trebui sa astepti decat clipa mortii. O clipa in care acest trup va sfarsi in mod jalnic, deplorabil, intr-o frumusete apreciata doar de viermi si de un pamant care ne niveleaza pe toti, fara diferentiere. (va urma…)

“Rugaciuni catre tineri”- Monahul Paulin –  Ed. Egumenita, 2008

Read Full Post »

Părintele Arsenie Muscalu, despre semnificația postului:

,,Postul, în sine, ca esență,este foarte vechi, semnificația lui fiind legată de izgonirea din Rai. Porunca dată lui Adam este o imagine a poruncii postului. Abținându-ne de la lucruri care nu sunt păcătoase, ne exprimăm dragostea față de Dumnezeu..

Ne întoarcem în Rai, ne desprindem de plăcerile care vin din simțuri, din viața pământească. Apoi, deși nu sună prea bine, postul vrea să mai exprime ceva; respectiv că hrana trupească nu este susținătoarea  vieții biologice în mod absolut.

Este un fel de a ne reaminti că Dumnezeu ne hrănește și ne ține în viață. Desigur, postul nu înseamnă doar abținere de la mâncare. Trebuie să avem un anumit comportament, să ne rugăm, să mergem la biserică, să ne spovedim, să ne împărtășim, să ne îngrijim de cele duhovnicești.

Un om care postește în adevărul sens al cuvântului este milostiv, unit cu fapta bună, iubitor cu aproapele.”

Read Full Post »