Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Sufletul meu, Temnita mea’ Category

 În adânc sufletul este o fortăreață de necucerit. Ajung până acolo haruri, tot felul de ajutoare, însă fortăreața rămâne necucerită, pentru că poarta se deschide doar pe dinăuntru. Și dacă nu se deschide pe dinăuntru, Harul lui Dumnezeu are delicatețea să nu forțeze. Altfel, n-ar mai fi Har! Ar fi altceva. Ar fi energie demonică. Harul are delicatețea, finețea să nu forțeze porți, ci să aștepte să facă prezența. Așteaptă ca poarta să se deschidă pe dinăuntru. Iar cheia o are cel care se află înăuntru (mai mult…)

Read Full Post »

Vorbind duhovnicește, când ne lăsăm în mâinile lui Dumnezeu, când Dumnezeu ne preia, un văl se ridică de pe fața noastră și vedem lucruri pe care altfel nu le putem vedea. Atunci se deschide în fața ochilor noștrii lume întreagă, o lume duhovnicească, o lume dumnezeiască.

Adevărul lui Dumnezeu se deschide în fața noastră, se descoperă ochilor noștri, se dezvăluie sufletului nostru, inimii noastre.

Omul doar trebuie să învețe să conlucreze cu Dumnezeu, să se lase în mâinile Lui, să se încreadă în El.

Când omul este iluminat de Dumnezeu înțelege (mai mult…)

Read Full Post »

Pot spune cu siguranță că în aceste stări, cum sunt complexele, au loc negreșit schimbări. Complexele și în general tulburările de natură psihologică, stările psihopatologice se manifestă în zona specială, unde sufletul conlucrează cu trupul. Prin moarte sufletul se desparte de trup, trupul se descompune în părțile din care a fost alcătuit, iar sufletul merge singur în locul care i s-a pregătit.

La înviere sufletul și trupul se vor uni din nou. După ce omul moare este imposibil ca aceste stări să dăinuie.

Depinde negreșit de (mai mult…)

Read Full Post »

Dacă vom muri complexați, vom rămâne pentru totdeauna așa?

Este foarte interesantă această întrebare! Dar, numai Dumnezeu știe aceasta. În nici un caz, dacă Dumnezeu ne va mântui, nu ne va lăsa complexați. În nici un caz. Ce fel de mântuire ar fi aceasta, să fii complexat și în viața de dincolo? Trebuie să spunem că (mai mult…)

Read Full Post »

Oricât s-ar vindeca o stare bolnăvicioasă, în cele din urmă ceva din ea tot rămâne, atât din perspectivă psihologică cât și duhovnicească.

Ce rămâne, însă, rămâne spre binele omului, spre binele sufletului.

Cel care a petrecut o viață în stări bolnăvicioase, în complexe de inferioritate este chinuit, este îndurerat, este stresat.

Dacă s-ar izbăvi definitiv, fără să-și dea seama, s-ar afla la cealaltă extremă care l-ar duce la pierzare.

Dumnezeu îngăduie chinul, pentru a-l smeri pe om și a nu (mai mult…)

Read Full Post »

Dacă cercetăm, vom afla că toate lucrurile negative din viața noastră sunt binecuvântări ale lui Dumnezeu.

Sentimentul de inferioritate, în sine, este rău.

Orice stare bolnăvicioasă, în sine, este rea. În iconomia lui Dumnezeu, însă, sunt binecuvântări.

Îi vom fi recunoscători pentru (mai mult…)

Read Full Post »

Zilele acestea cineva mi-a scris o scrisoare.

Deși are motive serioase să-și vadă păcatele, să simtă că are păcate și să plângă pentru ele, nu le vede.

Nu le vede, nu le simte ca și cum păcatele n-ar constitui o problemă pentru el. Are, însă unele stări concrete pe care, vrând- nevrând, le vede.

Să ne gândim că (mai mult…)

Read Full Post »

Older Posts »