Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘bunatate’

”Numai inteligența și bunul simț sunt limitate. Prostia și nesimțirea nu au limite,deci cu greu te poți apăra de ele.”

,,Cea mai înaltă bunătate pentru cine caută Împărăția lui Dumnezeu va fi simțământul statornic al apropierii de Dumnezeu, puterea neâncetată a lui Iisus Hristos în inimă.”

,,Dumnezeu iubește milostivirea cu (mai mult…)

Read Full Post »

– Îmi tot vorbeşti despre un Dumnezeu bun şi iertător – zicea un om oarecare, către un creştin practicant – dar uită-te în lume, zicea el, că nu ne mai slăbesc loviturile şi bătăile lui Dumnezeu.

Creştinul nostru îl ascultă înţelegător şi cu multă blândeţe îi zise:

– Când o oaie iese din turmă şi îşi face de cap, ce face păstorul?

Fluieră după ea şi o strigă pe nume, dar oaia nu ascultă.

O ameninţă cu băţul, dar ea n-are nici-o (mai mult…)

Read Full Post »

-Părinte, se poate ca unul să trăiască în nepăsare, iar când va trebui, să mărturiască cu curaj?

-Ca cineva să facă asta, trebuie ca inima lui să aibă bunătate, duh de jertfă. De aceea am spus să cultive noblețea, duhul jertfei. Unul să se jertfească pentru celălalt. Vezi pe Sfântul Bonifatie și pe Sfânta Aglaida. Aveau acea viață vrednică de plâns în Roma…citeste mai departe pe: portal crestin ortodox catehetica.ro

Read Full Post »

1.Iubiți adevărul; nu puneți în scenă ca ceva real un fapt, atunci când adevărul e altul; iubiți adevărul că el e lumină și frumusețe, e Dumnezeu.

2.Greșeala să nu o acoperiți, ci să o ispășiți; se știe că mărturisită e jumătate iertată.

3.Fiți buni cu oamenii, dar apropierea de ei să o faceți cu înțelepciune; să nu faceți ca ei decât atunci când aveți încrederea că cugetul și fapta lor sunt bune.

4.Să nu acordați intimitate oricui (mai mult…)

Read Full Post »

Prăpastia generațiilor!

Copii cei mici adorm la miezul nopții, deși ar trebui să adoarmă odată cu apusul soarelui.

Sunt închiși în blocuri, în betoane și intră în programul celor mari. Ce să facă copiii, ce să facă și părinții? Vin copiii și-mi spun: ,,Nu ne înțeleg părinții”. Vin și părinții și-mi spun: ,,Copiii noștri nu ne înțeleg”. S-a creat o prăpastie între părinți și copii.

Ca să se șteargă trebuie ca părinții (mai mult…)

Read Full Post »

Dispozitia inimii da valoarea darului. Ea singura da pretul celor oferite. (Sfântul Ambrozie)
A da cu placere valoreaza mai mult decât ceea ce dai. (Fericitul Augustin)
Prin multimea bunatatilor Sale, Dumnezeu a….citeste in continuare articolul aici: pe portalul crestin ortodox Catehetica.ro, Despre Bunatate!-cugetari ortodoxe

Read Full Post »

Dispozitia inimii da valoarea darului. Ea singura da pretul celor oferite. (Sfântul Ambrozie)
A da cu placere valoreaza mai mult decât ceea ce dai. (Fericitul Augustin)
Prin multimea bunatatilor Sale, Dumnezeu a binevoit sa faca ceva care sa-I primeasca binefacerile si sa se împartaseasca din bunatatea Lui : aduce de la nefiinta la fiinta, creeaza Universul, atât pe cele vazute, cât si pe cele nevazute si pe om. (Sfântul Ioan Damaschin)
Când un strain bate, caritatea îi deschide usa ospitalitatii; odata intrat, îl întâmpina bucuria; odata primit, îl gazduieste omenia; pe cel flamând, îl hraneste bunatatea; pe cel deznadajduit, îl calauzeste credinta, iar pe cel tulburat, dragostea. (Sfântul Ambrozie)
Sa-I dam lui Dumnezeu de bunavoie, ceea ce oricum trebuie sa-I dam. (Sfântul Ioan Gura de Aur)

Read Full Post »

Sf. Teofan Zăvorâtul

Sf. Teofan Zăvorâtul

( Efes. 1, 7-17; Mc. 8, 1-10). Săturând patru mii de oameni cu șapte pâini, Domnul ,, intrând îndată în corabie cu ucenicii Săi, a venit în părțile Dalmanutei”, ca și cum nu ar fi făcut vreun lucru deosebit. Aceasta este adevărata facere de bine: să făptuiești și iar să făptuiești, fără să iei aminte la faptele tale și să tinzi înainte, uitând mereu cele lăsate în urmă. La oamenii plini de bunătate, acest lucru vine firesc. Așa cum voinicul ridică greutăți mari fără să bage de seamă, iar cel plăpând nu poate să uite nici când a ridicat o greutate mică, cel puternic în bunătate săvârșește tot binele fără să se sforțeze, ca din întâmplare, iar cel sărac în bunătate fără sforțare nu poate să se descurce; își amintește de ea mereu o are în fața ochilor. Inima bună însetează să facă bine și nu este mulțumită până nu face bine pe săturate, așa cum omul nu se satură până ce nu mănâncî îndestul. Când simte omul foamea, își amintește de prânz, iar după ce foamea este astâmpărată, uită de mâncare: cel cu adevărat bun își amintește de fapta bună până ce n-a făcut-o, iar după ce a făcut-o, uită de ea îndată.

Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an – Sf. Teofan Zăvorâtul. (editura Sophia, Buc. 1999, colecția Părinți Ruși)

Read Full Post »

Cele doua vasle!

Cele doua vasle!

Demult, trăia un batrân, om cu frica lui Dumnezeu, ce-şi câştiga traiul trecând călătorii, cu barca sa, de pe un mal pe celălalt al unui râu. Într-o zi, în timp ce moşul îl trecea cu barca pe un tânăr, acesta observă că pe fiecare vâslă este ceva scris şi întrebă:
– De ce ai scris pe o vâslă “credinţă” şi pe cealaltă “fapte bune” ?
– Fiindcă acestea două mă conduc în viaţă, răspunse bătrânul.
– Nu cred că omul are nevoie de amândouă, spuse cu îndrăzneală tânărul. Este de ajuns doar una după care să îţi călăuzeşti viaţa: dacă faci “fapte bune”, eşti de folos celorlalţi, dacă ai “credinţă”, îţi eşti ţie însuţi de folos.
Bătrânul nu a spus nimic, dar a început să vâslească cu o singură vâslă. Barca nu a mai avansat nici un pic, învârtindu-se în loc. În felul acesta a înţeles tânărul ce-a vrut să spună omul: că acela cu suflet curat, adică luminat de credinţă, va avea şi o viaţă curată, adică încărcată de roadele bunătăţii şi milei creştineşti. Cum este sufletul omului, tot aşa îi este şi viaţa.
Credinţa fără bunătate nu este decât ipocrizie.
Cel cu adevărat credincios Îl iubeşte pe Dumnezeu, iubindu-i pe oameni. Faptele bune şi credinţa sunt cele două aripi cu ajutorul cărora sufletul nostru se înalţă spre Dumnezeu. Cu o singură aripă nu poţi zbura!

“În fapte se arată credinţa. Credinţa fără fapte nu există.” (Sfântul Simeon Noul Teolog)

Read Full Post »