Cineva avea zece catâri. Când nu călărea, îi alinia pe toți în fața lui, îi număra 1, 2, 3, 4, … și erau zece. Însă când călărea, îi număra și ieșeau nouă. ,,Ce se întâmplă?”, spunea, ,,Ce se întâmplă? I-am numărat adineauri și erau zece, iar acum sunt nouă”?
Ce se întâmpla? Nu număra și catârul pe care-l călărea.
Noi oamenii suntem prinși în cursa sinelui nostru, blocați în sinele nostru, înrobiți de sinele nostru. Facem mari strădanii, însă acest punct slab nu-l observăm, nu-l atingem niciodată. Oricât de multe am înțelege, sinele nostru nu-l vom atinge nicicum, nu-l vom deranja. Vom număra doar cei nouă catâri.
Sunt persoane care cultivă o părere bună despre sine (mai mult…)
Cristian Stavriu's Ortodox Blog 