Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘constiinta’

Părintele Vichentie Mălău unul din duhovnicii părintelui Cleopa Ilie – a scris cu mâna sfinției sale câteva cugetări de mare înțelepciune și sensibilitate ce stau si astăzi mărturie pe strănile din paraclisul „Adormirii Maicii Domnului!:

Omul rău e cu desăvârșire rău, când se preface că este bun!

O conștiință (mai mult…)

Reclame

Read Full Post »

Într-o mare localitate se zidise o biserică frumoasă, dar pentru terminarea ei și a anexelor mai trebuiau vreo 10.000 de arginti.

Cei din consiliul bisericii stăteau într-una din zile sub turla bisericii şi se sfătuiau și se tot întrebau de unde să ia banii necesari finalizării lucrărilor.

Se gândeau la oamenii cei mai înstăriți din oraş, care ar putea să ajute biserica, se tânguiau de zgârcenia acestora si de necredința lor.

Dar stând ei aşa de vorbă, deodată căzu exact între ei o grindă mare de lemn, care scăpase de sus dulgherilor, (mai mult…)

Read Full Post »

Gadarenii au văzut străina minune săvârșită de Domnul prin izgonirea legiunii de demoni și, totuși, au ieșit – toată cetateași L-au rugat pe Domnul ,,să plece din hotarele lor”. Nu se vede să se fi purtat față de El cu dușmănie, dar nici de credință n-au dat dovadă.

I-a cuprins o frică nelămurită, care-i făcea să dorească doar atât : ,,Pleacă unde știi, doar lasă-ne în pace”.

Acesta este chipul oamenilor care trăiescc liniștiți în avutul lor.

În jurul lor (mai mult…)

Read Full Post »

Înăbușirea  conștinței morale, îl dezumanizează pe om.

Așadar din perspectivă psihologică copii au unele experiențe urâte care creează sentimente de vinovăție, nu le pot suporta, le înăbușă, rămân stări interiorizate și lucrează de acolo. Din perspectivă duhovnicească oamenii fie simt sentimente de vinovăție pe care le înăbușă fie spun, așa cum foarte mulți o fac: ,,Nu-mi pasă!” Nu-i interesează dacă ceva este păcat sau nu este păcat, nu-i interesează dacă au regrete sau nu, nu-i interesează dacă fac bine sau nu. Au o astfel de abordare. Nu acceptă și nu cunosc noțiunea de păcat. De unde până unde păcat!? Adică, toate sunt îngăduite, este de-ajuns să vrea, este de-ajuns să dorească ceva. Noțiunea de păcat nu există, noțiunea încălcării legii lui Dumnezeu nu mai există, poruncile lui Dumnezeu nu mai există și, prin urmare, nici teama că vor da socoteală în fața lui Dumnezeu nu mai există. Acești oameni nu au nici măcar sentimente de vinovăție. Acești oameni se pierd. În cazul lor este vorba tot despre o înăbușire a trăirilor, dar de alt tip, mult mai gravă.

Cel care simte că a păcătuit și are sentimente de vinovăție, are regrete, se așează, oarecum într-o relație corectă față de Dumnezeu. Prin faptul că are sentimente de vinovăție, prin faptul că este conștient că a făcut ceva rău, că a călcat voia lui Dumnezeu, conștiința lui morală se salvează oarecum, este păzită, nu este anihilată, nu se distruge. Cel care săvârșește păcatul cu mare ușurință nu simte că păcătuiește, nu simte că încalcă legea, nu are regrete, nici sentimente de vinovăție.

Dar omul este din firea lui o ființă aflată în relația cu Dumnezeu. Este așa din firea lui, fie că vrea fie că nu. Așa a fost creat.

Așadar atunci când anulează relația cu Dumnezeu omul se dezumanizează. În acest caz însăși conștiința morală se înăbușă. Nu mai are conștiință morală.

Așa cum copilul înăbușă în adâncul sufletului sentimentul de vinovăție, trăirea dureroasă pe care a avut-o, ca și când ea n-ar exista, tot așa cel care săvârșește fapte prin care calcă voia lui Dumnezeu și nu are sentimentul că a greșit, șterge din lăuntrul său sau, mai bine-zis, înăbușă conștiința morală pe care o  alungă în străfundul sufletului. Astfel, poate făptui nederanjat păcatele și nu are nici regrete, nici sentimente de vinovăție, nici temeri. Situația aceasta este  foarte gravă și foarte periculoasă.

Repet, există oarecare speranță și este într-o stare mai bună cel care se simte vinovat, fie și într-un mod bolnăvicios. Are unele elemente bune în el, doar că nu funcționează bine.

Celălalt face cele mai rele lucruri și nu are nici cel mai mic regret.

La cei care înăbușă conștiința morală, poate că în ceasul morții această realitate va ieși la suprafață și însăși conștiința lor îi va osândi. Numai că atunci va fi prea târziu. Nu va mai fi vreme de pocăință.

„SUFLETUL MEU, TEMNIȚA MEA” – Arh. simeon Kraiopolous, Ed. Bizantină – 2009

Read Full Post »

Constiinta!
Constiinta!

Cel dintâi mijloc de învatatura pentru fiecare om este constiinta sau cugetul sau. (Nicodim Patriarhul României)
Constiinta este îngerul lui Dumnezeu care îl pazeste pe om. (…) Constiinta pomeneste pacatele noastre si, pomenindu-le, ne smereste. (pr. Paisie Olaru)
Numai constiinta lui Dumnezeu poate întemeia iubirea fata de om si numai constiinta omului poate întemeia vointa de vesnicie a omului si de înaintare în lumina infinita si eterna a lui Dumnezeu. Numai un Dumnezeu constient poate pretui pe om si numai un om constient poate pretui pe Dumnezeu. (pr. Dumitru Staniloae)
Cerceteaza inima ta, ispiteste-ti constiinta si, daca vei afla ceva de care sa-ti para rau – si negresit vei afla – suspina atunci întru marturisirea pacatelor, plânge întru rugaciune si îngrijeste-te de moartea cea adevarata, adica de osânda sufletului; caieste-te de pacatele tale (…) pentru vindecare. (Sfântul Ioan Gura de Aur)
Constiinta nu-i mai judeca pe cei care au ajuns în culmea virtutii sau în culmea viciului. (Talasie Libianul)
Gândul curat înalta sufletul, cel murdar îl coboara. (Talasie Libianul)
În constiinta încarcata, mai mult te sperie pierderea cerului decât chinul iadului. (Sfântul Ioan Gura de Aur)
Sa-ti fie constiinta oglinda supunerii tale si-ti va fi de ajuns. (Sfântul Ioan Scararul)
Constiinta este ochiul lui Dumnezeu în sufletele noastre. (Sfântul Cadoc)

Read Full Post »