Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘crestin’

,,Mulți creștini seamănă cu pomii de Crăciun, care nu au roade.

Sunt morți și au agățați pe ei numai podoabe.

Tot astfel și oamenii, în loc de roade, care sunt virtuțile, scot în evidență podoabe false ale unei evlavii prefăcute.

Însă Hristos nu vrea ca ucenicii Săi să fie niște pomi morți de Crăciun, ci pomi roditori. Roada duhului este dragostea, îndelunga-răbdare, credința, blândețea, înfrânarea. Numai atunci când face (mai mult…)

Read Full Post »

Cât de minunată este dragostea lui Dumnezeu pentru toți oamenii, dar mai ales pentru cei mai păcătoși, cum a zis Sfântul Pavel, dintre care cel dintăi…sunt eu.

Cît de mare este dragostea păstorului nostru pentru toate oile Sale, dar mai ales pentru cea mai rătăcită, care am fost noi, fiecare (Luca 14, 4-7).

Cât de mare este dragostea unui părinte pentru toți copiii săi, dar mai ales pentru cei din urmă!

O mamă a fost întrebată odată: (mai mult…)

Read Full Post »

Un creștin se ruga tot timpul ca pe lumea celaltă să ajungă în rai, la un loc cu soția și copii săi.

Părintele Ilarion i-a spus odată:

-Mi-a spus cerșetorul din fața bisericii că ieri ați venit pe rând (mai mult…)

Read Full Post »

Odată, un creștin a vrut să-i încerce pe cei patru fii ai săi. I-a chemat dimineaţa la el şi i-a dat fiecăruia câte o piersică. A plecat apoi la câmp, lăsându-i să-şi vadă de treburi şi să-şi împartă ziua cum cred ei de cuviinţă. Seara însă, când s-a întors, i-a chemat pe toţi patru în tindă şi l-a întrebat pe cel mai mare: (mai mult…)

Read Full Post »

Cugetele în stările psihice bolnăvicioase.

Frate nu încerca să discerni cugetele care vin la tine, pentru că nu ai ajuns la o asemenea măsură!

Foarte important. Frate, nu te strădui să discerni cugetele tale, pentru că nu ai ajuns la măsura să le poți discerne!

În stadiul acesta nu știu dacă există vreun creștin care să nu cadă. Mai mult sau mai puțin toți devenim sfetnicii sinelui nostru și credem că suntem în măsură să înțelegem cugetele care ne năpădesc, de ce vin acestea și cum să le înțelegem. Dacă se întâmplă ca cineva să aibă stări bolnăvicioase, situație în care cugetele sunt și mai multe și mai ciudate, omul devine victima lor, o ia razna. Soluția este simplă. Să nu creadă că este la măsura (mai mult…)

Read Full Post »

(Col.1, 12-18; Lc.14, 16-24)

,,Mulți chemați, puțini aleși”. Chemați sunt toți creștinii, iar aleși, aceia dintre creștini care au atât credință, cât și viață creștinească. În primele timpuri ale creștinismului, la credință oamenii erau chemați prin propovăduire; noi suntem chemați prin însăși nașterea noastră și prin creșterea primită între creștini. Și slavă lui Dumnezeu! O jumătate din drum, adică intrarea în creștinism și înrădăcinarea temeiurilor  acestuia în inima noastră, ce are loc încă din copilărie, o străbatem fără osteneală. Credința noastră, ne-am simți îndemnați să credem, ar trebui să fie cu atât mai puternică, iar viața cu atât mai vrednică de chemare.

Așa a și fost, însă de câtva timp lucrurile s-au schimbat la noi. În educația școlară sunt îngăduite principii necreștine, care îi strică pe tineri; în societate au pătruns obiceiuri necreștinești, care pervertesc pe aceștia în continuare, după ieșirea din școală, și nu e lucru de mirare dacă aleșii fiind dintotdeauna puțini, după cuvântul lui Dumnezeu, în vremea noastră ei sunt și mai puțini. Acesta este duhul veacului – anticreștinesc! Ce va fi mai departe? Dacă la noi nu se vor schimba mijloacele de educație și obiceiurile societății, adevăratul creștinism va slăbi din ce în ce mai mult, iar în cele din urmă se va stinge de tot; va rămâne doar numele  de creștin, însă duh creștinesc nu va mai fi.

Duhul lumesc umple toate.

Ce este de făcut? Să ne rugăm, să ne rugăm, să ne rugăm, să ne rugăm

Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an – Sf. Teofan Zăvorâtul. (Editura Sophia, Buc. 1999, colecția Părinți Ruși

Read Full Post »

Cei care practică sporturi pe stadioane, se  luptă să se să întreacă unul pe altul. În viața duhovnicească nu există competiție. Cel mult, dacă este cu putință, îl luăm pe aproapele nostru de braț ca să mergem împreună. El poate merge chiar înaintea noastră. Nu ne deranjează. Sunt două duhuri diferite. De aceea și spunem: pun început. Nu spunem: corectez, sau completez, sau adaug, ci pun început. Adică, în fiecare clipă să ne redefinim atitudinea  față de Dumnezeu.

Omul vrea să scape ușor. Vrea să-și salveze puțin egoul său, dar să-și salveze puțin și virtutea lui. De aceea Domnul nostru lămurește lucrurile, spunând: „Când veți face toate cele poruncite vouă, să ziceți: Suntem slugi netrebnice, pentru că am făcut ceea ce eram datori să facem!”

Oare, cum va face aceasta omul care are duhul de astăzi? Nu va putea, îi va fi de neînțeles.Cineva care este inițiat în adevăatul duh creștin consideră că cel mai firesc este să spună că este slugă netrebnică. Și în clipa când spune că este slugă netrebnică sufletul i se umple de rai, i se umple de realitatea cerească, de harul lui Dumnezeu chiar în clipa în care simte că este netrebnic și mărturisește aceasta.

„SUFLETUL MEU, TEMNIȚA MEA” – Arh. simeon Kraiopolous, Ed. Bizantină – 2009

Read Full Post »

Read Full Post »

Profa comunista!

Profa comunista!

Noua profesoară de ştiinţe sociale la clasa a cincea se prezintă clasei, după care afirmă că e este atee, şi întreabă clasa dacă mai este vreun ateu printre copii. Copiii nu prea ştiu ce înseamnă „ateu” dar pentru a fi pe plac profesoarei, ridică toţi mâna, cu excepţia unui băiat.
„Tu eşti diferit de restul clasei? întrebă profesoara. „Nu eşti ateu?”
„Nu, eu nu sunt ateu!” răspunse cu emfază băiatul.
„Dar atunci, ce eşti?” întrebă profesoara.
„Eu sunt creştin!” răspunse băiatul. „Eu cred în Dumnezeu şi iubesc pe Domnul Iisus, deci sunt creştin! Mama este creştină, tata este creştin, deci şi eu sunt creştin!”
„Aha!” răspunse profesoara. „Părinţii tăi sunt creştinil, deci şi tu eşti creştin! Dar dacă mama ta ar fi o idioată, şi tatăl tău un idiot, atunci tu ce ai fi?” întrebă profesoara cu un zâmbet ironic de şmecher pe faţă.
„Atunci aş fi un ateu!” declară băiatul

Read Full Post »

Creștinul pe marea vieții

Creștinul pe marea vieții

Creștinul pe marea vieții.

Vaporul când pleacă peste mări și ocane, plutește cu siguranță pe drumul său, ca și cum ar merge pe șine de cale ferată, deși nu vede țărmul timp îndelungat. Cine-l conduce cu atâta precizie, încât ajunge la țintă fără greșeală? Siguranța drumului i-o dă fie harta, fie busola fie radarul, fie radioul sau toate la un loc.

La fel se întâmplă și cu creștinul cel adevărat. El nu vede cu ochii ținta călătoriei lui, dar este încredințat că va ajunge la ținta dorită cu corabia vieții sale. Cine-l conduce cu atâta precizie, ca să ajungă în împărăția lui Dumnezeu? Are și el harta, busola și radarul său: acestea sunt : Sfânta Scriptură, Credința, faptele bune și Harul lui Dumnezeu.

”Credința fără fapte este moartă”

 

Read Full Post »

N-am Timp!!!

N-am Timp!!!


Era un creștin, ca mulți alții, care ori de câte ori preotul îi făcea o aluzie sau chemare, el răspundea la fel: ,,N-am timp, părinte!”
De pildă, când preotul îi zicea: ,,Vino măcar de Paști, de Crăciun, la hramul Bisericii de ziua dumitale, spovedește-te măcar o dată, de două ori pe an și împărtășește-te!”, el răspundea la fel, că nu are timp.
Avea însă omul nostru nostru timp pentru plimbare, petreceri, cleveteală și câte altele nefolositoare.
După câțiva ani se întâlni cu preotul și îi zise: ,,Toți m-au părăsit, părinte și mă simt fără nici un rost și nenorocit.” Preotul îi răspunse cu blândețe și dragoste: ,,De fiule, eu te-am chemat la cele bune și ai zis că pentru ele nu ai timp. Cele pentru care tu ai avut timp te-au părăsit; nu mai au ele timp pentru tine. Să știi însă că Acela pentu care tu nu ai avut timp niciodată, te așteaptă încă să vii…” ,,Cine este părinte, și unde îl găsesc?!” ,,Este Iisus Hristos Mântuitorul lumii, și Se află întotdeauna în Biserica Lui.”
Și de atunci omul acela a avut timp și pentru Dumnezeu, trăind mulțumit și fericit, pentru că L-a aflat și i-a urmat poruncile Sale.

,,Dumnezeu iubește milostivirea cu privire la cei ce se pocăiesc, dar iubește totodată și judecata cu privire la cei ce nu vor să-și plece cerbicia.”

Read Full Post »

Dumnezeu

Dumnezeu

Un pustnic de lângă cetatea Emesei, din Siria, avea mare dar si lumea avea mare evlavie la el. Însă el se gândea asa: „Doamne, prea bun esti Tu, că văd că la cei răi le merge bine, iar cei buni au necazuri si scârbe. Cum, Doamne, de îngădui Tu asa cu bunătatea Ta cea fără de margini?” (mai mult…)

Read Full Post »