Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘diavolul’

Diavolul este artist. Dacă, de pildă, îi aduce unui om duhovnicesc un gând rușinos în timpul Sfintei Liturghi, acela îl va pricepe, se va trezi și îl va alunga. De aceea îi aduce un gând duhovnicesc. ,,În cartea cutare – îi spune – scrie aceasta despre Sfânta Liturghie”. După aceea îi va atrage atenția, de pildă, la polileu. Se va întreba cine oare l-a făcut. Sau îi va aduce aminte de vreun bolnav pe care trebuie să meargă să-l vadă. ,,A! Ce inspirație – își spune – în timpul Sfintei Liturghii”, însă este diavolul care se strecoară înăuntru și omul intră în discuție cu gândul său. Când aude pe preot spunând (mai mult…)

Anunțuri

Read Full Post »

-Părinte, voința se cultivă?

-N-am spus că toate se cultivă? Voința există la toți oamenii, la unii mai puțină, la alții mai multă.

Când omul are dispoziție să se nevoiască, se roagă și cere de la Dumnezeu să-i mărească voința și Dumnezeu îl ajută.

Când omul nu sporește, atunci să știe că sau nu pune voința deloc, sau puțină, și aceea slabă, lucru care iarăși nu ajută.

Să presupunem că (mai mult…)

Read Full Post »

Se spune că Sfânta Cruce ar fi închinare la idoli și că Hristos nu S-ar fi închinat cu semnul crucii!

Este adevărat că Hristos nu S-ar fi închinat cu semnul crucii, dar Sfântul Evanghelist Luca ne relatează că Domnul S-a înălțat la cer, binecuvântundu-i pe ucenici (Luca 24, 50-51). Apoi, și la Cina cea de Taină, îi binecuvântase, atunci când a frânt pâinea și le-a dat-o (Marcu 14, 22). Și cum să înțelegem această binecuvântare decât în semnul crucii?

Cea mai puternică armă pe care ne-a dat-o Domnul împotriva puterilor întunericului este Sf. Cruce. Încă din Vechiul Testament întâlnim preânchipuirea crucii. Atunci când poporul lui Israel mergea prin pustie și era în pericol de moarte din cauza șerpilor, Moise a construit un semn salvator – o cruce -, pe care a atărnat un șarpe. Însuși Hristos a spus: (mai mult…)

Read Full Post »

Lumea se influențează repede și spre bine, și spre rău.

Spre rău se influențează mai ușor, pentru că acolo ajută și diavolul.

Spune, de pildă, unuia să lase  fumatul că îl vatămă. De îndată ce se va hotărâ să-l lase, diavolul va merge și-i va spune: ,,Țigara cealaltă are mai puțină otravă, cealaltă are filtru și curăță… Fumează de acelea, că nu te vor vătăma”.

Îi va afla o îndreptățire, ca să nu-l lase (mai mult…)

Read Full Post »

Diavolul se apropie de Dumnezeul-Om ca să Îl ispitească – care om este liber de asta? Cel ce umblă după voia celui viclean; acesta nu cunoaște bântuiri, ci este doar mânat din rău în mai rău; însă îndată ce își vine în sine și cugetă să înceapă o viață nouă, după voia lui Dumnezeu, îndată se pune în mișcare întregul tărâm satanicesc: toți slujitorii întunericului se grăbesc, care cum pot, să risipească gândurile și punerile la cale cele bune ale celui care se pocăiește.

Dacă nu reușeșc să-l abată din hotărârea sa (mai mult…)

Read Full Post »

,,Diavolul, ne arată Sfântul Ioan Scărarul, ne sapă trei gropi, adică trei ispite: prin cea dintâi încearcă să ne împiedice să lucrăm binele. Prin a doua, chiar dacă facem binele, să nu-l facem pentru Dumnezeu, ci spre mândria noastră. Iar dacă nu a reușit prin aceste două curse, ne dă o îndrăzneală nejustificată în săvârșirea lui, pentru a ne duce pe culmile mândriei. Sufletul nostru are împotriva acestor trei ispite, trei arme specifice; pentru cea dintâisârguința și gândul la moarte; pentru cea de-a douasupunerea și ocara; iar pentru cea din urmă- defăimarea de sine”.(Sfântul Ioan Scărarul).

Diavolul declanșează asupra minții în scopul atrageii noastre la păcat două mecanisme: cel al închipuirii sau (mai mult…)

Read Full Post »

Într-o bună zi, Satana descoperi un nou mod de a se distra. Inventă astfel o oglindă magică a cărei caracteristică era aceea de a face să se vadă meschin și zbârcit tot ceea ce era bun și frumos, în vreme ce făcea să se vadă mai mare și mai clar tot ceea ce era rău și urât.

Diavolul își ducea îngrozitoarea oglindă peste tot unde mergea. Și toți cei care se uitau în ea se cutremurau: orice lucru apărea deformat și monstruos. Cel viclean se distra pe cinste cu oglinda aceea a sa: cu cât erau lucrurile mai respingătoare, cu atât îi plăceau lui mai tare.

Într-o zi, oglinda îi arată niște lucruri atât de plăcute vederii sale încât el izbucni într-un râs dezlănțuit; oglinda îi scăpă din mâini și se sparse în mii și mii de cioburi. Un vânt puternic și rău făcu să zboare cioburile acelei oglinzi în lumea largă. Unele dintre acestea, cele care erau mai mărunte încă decât firele de nisip, intrară în ochii multor oameni.

Aceștia începură să le vadă toate pe dos (mai mult…)

Read Full Post »

Older Posts »