Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘dragoste’

Expresia Dragostei
Expresia Dragostei

Era o dimineata aglomerata la cabinet cand, in jurul orei 08:30, intra un domn batran cu un deget bandajat. Imi spune imediat ca este foarte grabit caci are o intalnire fixata pentru ora 09:00. L-am invitat sa se aseze stiind ca avea sa mai treaca cel putin o jumatate de ora pana sa apara medicul. Il observ cu cata nerabdare isi priveste ceasul la fiecare minut care trece. (mai mult…)

Read Full Post »

Sa fii bun si ascultator. Sa ai rabdare cu ceilalti, sa nu te necajesti, sa nu fii prea sensibil, sa fii destoinic in munca ta.

Sa nu vorbesti la serviciu prea mult despre lucruri religioase, daca nu esti intrebat.

Sa fii un exemplu demn de urmat, in drumul spre Hristos.

Sa mergi la (mai mult…)

Read Full Post »

Într-o noapte stand la rugăciune un bătrân monah a avut o descoperire de la înger. A văzut un drum lung, un drum care pornea de pe pământ și se ridica în aer, până se pierdea în nori și de acolo se îndrepta spre cer.

Dar nu era un drum ușor, ba chiar că era o cale plină de piedici, presărată cu cuie ruginite, pietre tăioase și ascuțite, cioburi de sticlă.

Oamenii mergeau pe acel drum desculți. Cuiele se înfingeau în tălpi, picioarele multora erau însângerate. Dar oamenii nu renunțau: doreau să ajungă în cer (mai mult…)

Read Full Post »

„Copiii sunt o problemă”, mi-a spus o femeie ce le avea pe toate. Se îngreuia să aibă copii. Atunci când o mamă găndește așa, gândirea ei este nepotrivită, pentru că de obicei mamele au dragoste.

Pe o fată înainte de a face familie, se poate ca mama ei s-o deștepte la ora 10 dimineața. Dar din clipa în care va deveni mamă și va trebui să-și alăpteze copilul, să-l spele, să-l curețe, nu doarme nici noaptea, pentru că pornește motorul.

Atunci când omul are duh de jertfă, nu murmură, nu se îngreuiază, ci se bucură. Acea femeie, dacă ar fi spus: (mai mult…)

Read Full Post »

Dedic acest articol pentru doua suflete pereche care au suferit si sufera foarte mult si pentru ca suferinta lor a devenit si suferinta noastra, am devenit ca o familie si ne impartasim de iubirea pe care Dumnezeu a sadit-o in noi.

Cineva care ține foarte mult la mine, mi-a spus acum ceva vreme că nu putem să-i rănim cu adevărat decât pe cei pe care-i iubim. Și, aș zice eu acum, se aplică și invers, adică nu pot să ne rănească cu adevărat decât cei pe care-i iubim.

Cum ar putea să te dezamăgească până la durere și până la lacrimi cineva care-ți este indiferent? (mai mult…)

Read Full Post »

Atunci când omul are doar elementul uman înlăuntrul lui, judecă omenește și face crime. Trebuie să se îndepărteze elementul uman, ca judecata să se facă dumnezeiască.

Judecata lumească este judecată greșită. Câte nedreptăți nu se fac! De câte ori nu păcătuiește omul!

De aceea totdeauna să aduceți în minte gândul cel bun, ca să vă puneți în siguranță sufletul vostru. Omul este o taină ; nu poți ști ce face (mai mult…)

Read Full Post »

-Părinte, simt judecata, rațiunea și dreptatea omenească ce le am ca pe niște piedici în sporirea duhovnicească.

-Desigur că unt piedici în sporirea duhovnicească, pentru că pleacă harul lui Dumezeu. După aceea omul rămâne fără ajutorul dumnezeiesc, și cade rănindu-și fața. Judecata și dreptatea omenească sunt nedrepte. Dreptatea lui Dumnezeu este dragoste, îndelungă răbdare, îngăduință. Microbul bolii tale duhovnicești este că examinezi lucrurile cu rațiunea omenească (mai mult…)

Read Full Post »

-Părinte, uneori vorbesc urât celor mai mari. Îmi dau seama că greșeșc și mă mărturisesc.

-Dacă îți dai seama și te mărturisești, încet-încet te vei scârbi de tine, te vei smeri și atunci va veni harul lui Dumnezeu și va pleca acest obicei rău.

-Părinte, spun câte o glumă și împung pe surori din dragoste, dar mă tem de îndrăzneală.

-Tu ești mică; nu ți se potrivește. Într-o familie de obicei cei mai mari se joacă cu cei mici și nu cei mici cu cei mari. În felul acesta se bucură (mai mult…)

Read Full Post »

Astăzi, din păcate, nu folosim libertatea spre bine, pentru sfințenie, ci pentru laicizare.

Mai demult oamenii lucrau toată săptămâna și aveau duminica odihnă. Acum nu lucrează nici sâmbăta.

Dar acum trăiesc duhovnicește mai mult, sau păcătuiesc mai mult?

Dacă și-ar fi valorificat timpul lor la cele duhovnicești ar fi fost altfel; oamenii ar fi fost mai (mai mult…)

Read Full Post »

Fericirea te pastrează suav,

Încercările te fac puternic,

Supărările te fac uman,

Greșelile te fac umil,

Succesul te face strălucitor,

Dar, Doar Dumnezeu te face sa continui!

Inteligența fără DRAGOSTE, te face pervers.

Diplomația fără DRAGOSTE, te face ipocrit.

Succesul fără DRAGOSTE, te face arogant.

Justiția fără DRAGOSTE, te face implacabil.

Autoritatea fără DRAGOSTE, te face (mai mult…)

Read Full Post »

Ce au izbutit oamenii astăzi…

Civilizația este bună, dar, ca să ajute, trebuie să se ,,civilizeze” și sufletul. Sfântul Cosma a spus: ,,De la cărturari va veni răul” (Pre- zicerea aceasta a Sf. Cosma Etolul se referă la cei învățați ce nu vor avea frica de Dumnezeu). Cu toate că știința a înaintat atât de mult și a făcut un progres atât de mare, chipurile ca să ajute lumea, fără să-și dea seama ea distruge lumea. Dumnezeu a lăsat pe om să-și facă de cap, pentru că nu Îl ascultă și astfel el își mănâncă sieși capul.

Omul se distruge singur prin cele (mai mult…)

Read Full Post »

Sărut mâna, Măicuța mea

Sunt eu, cel din pântecele tău, care-ți șoptesc la ureche cât sunt de speriat, de trist și de îndurerat pentru că vrei să mă omori, crezând că-ți sunt o povară…Dar tu nu știi cât e de greu să nu-ți aud cântecul de leagăn, să nu mă bucur de mângâierile tale, să nu îți văd chipul tău, măicuță dragă.

Cît aș vrea să mă cuibăresc la pieptul tău izvorâtor de tihnă, liniște, pace și bogată dragoste!

Ce puternici am putea fi împreună și cum am învinge toate necazurile și mai ales ce frumoasă ar fi viața alături de tine!

Aș vrea și eu să mă pot bucura de (mai mult…)

Read Full Post »

Cine caută găsește, dar cine zice: nu mai esteacela nu află nimic.

Cine caută săraci cu dorința de a le face bine din toată inima, acela totdeauna află, pentru că este scris: „pe săraci totdeauna îi aveți  cu voi” (Matei-26, 11)

Dar cine zice: nu mai sunt oameni săraci; acum toți au cele de trebuință – acela nici nu află pe nici unul.

Cine zice: o, ce mulți frați erau cândva prin locurile acestea… și se duce și-i caută, totdeauna află pe cei care au fost ieri sau pe care pot fi mâine.

Dar cine zice: în zadar, nu mai este nimeni; toți cei care erau cândva s-au lăsat ori s-au pierdut – acela nici nu va afla decât pustiu. Și acum, în veacul acesta, și în veacul viitor (mai mult…)

Read Full Post »

Astăzi cei mai mulți oameni nu au gustat bucuria jertfirii și nu iubesc osteneala.

Au intrat trândavia, căpătuiala, și multul confort. Lipsește mărimea de suflet, jetfirea.

Consideră izbândă atunci când reușesc ceva fără osteneală, când se căpătuiesc. Nu se bucură atunci când nu se căpătuiesc. În timp ce, de ar fi înfruntat lucrurile duhovnicește, ar fi trebuit atunci să se bucure, pentru că li se dă prilej de nevoință.

Acum toți, mici și mari, caută lucrul ușor.

Oamenii duhovnicești caută (mai mult…)

Read Full Post »

-Părinte, ați spus că nu ajungeți în stare de supra- tensiune. Cum se face asta?

-Da, nu ajung, pentru că lucrurile nu le rezolv cu mintea. Pe mine, dacă mă doare capul, mă doare sau din pricina răcelii, sau a tensiunii scăzute. Și am atâtea de rezolvat. În fiecare zi am pe cei ce vin cu problemele lor, cu durerea lor. Mă gândesc la cei ce au de (mai mult…)

Read Full Post »

Părinte ce loc are rațiunea în viața duhovnicească? –Care rațiune? Cea lumească? Această rațiune nu are nici un loc în viața duhovnicească. Intră prin fereastră îngerii, sfinții, îi vezi, vorbești cu ei, pleacă… Dacă încerci să le explici pe acestea cu rațiunea, nu reușești nimic.

În epoca noastră în care s-au înmulțit cunoștințele, încrederea numai în rațiune a zguduit, din nefericire, credința din temelii și a umplut sufletele de semne de întrebare și de îndoieli. De aceea suntem lipsiți de minuni, pentru că minunea se trăiește și nu se explică prin rațiune. Dimpotrivă, credința în Dumnezeu (mai mult…)

Read Full Post »

Dumnezeule veșnic și Făcătorule al tuturor lucrurilor, care în neajunsa Ta bunătate m-ai chemat din neființa la aceasta viața, care mi-ai dăruit harul botezului și noii nașteri de sus, care ai pus pecetea Sfântului Duh pe mădularele trupului meu în taina mirungerii și care mi-ai dat dorința de a te căuta, Tu, singurul Dumnzeu adevărat, auzi rugăciunea mea.

Eu n-am viața, lumina, bucurie, înțelepciune sau putere, decât numai în Tine, Dumnezeule; nu îndrăznesc să ridic ochii spre tine, din pricina nedrepților mele. Dar tu ai spus ucenicilor Tăi: ,,Tot ce veți cere cu credința în rugăciune veți primi” și încă ,,Tot ceea ce veți cere în numele Meu, voi face”, de aceea îndrăznesc (mai mult…)

Read Full Post »

Instruirea exterioară vatămă de cele mai multe ori, pentru că dezvoltă în om o mare idee despre el însuți.

După aceea această idee se face zid care împiedică harul lui Dumnezeu să se apropie de el. În vreme ce atunci când omul își leapădă ideea ce o are despre el însuși, idee falsă, atunci bunul și bogatul nostru Părinte, îl îmboldește cu ideile lui dumnezeiști luminoase. Când însă ticălosul om are o mare idee despre el însuși (mai mult…)

Read Full Post »

Prăpastia generațiilor!

Copii cei mici adorm la miezul nopții, deși ar trebui să adoarmă odată cu apusul soarelui.

Sunt închiși în blocuri, în betoane și intră în programul celor mari. Ce să facă copiii, ce să facă și părinții? Vin copiii și-mi spun: ,,Nu ne înțeleg părinții”. Vin și părinții și-mi spun: ,,Copiii noștri nu ne înțeleg”. S-a creat o prăpastie între părinți și copii.

Ca să se șteargă trebuie ca părinții (mai mult…)

Read Full Post »

Cuvântul spus din mintea proprie nu pricinuiește schimbare în suflete pentru că este trup. Cuvântul lui Dumnezeu, care se naște din Duhul Sfânt, are lucrare dumnezeiască și schimbă sufletele.

Duhul Sfânt nu coboară cu aparate: ca atare, telogia nu are nici o treabă cu duhul științific sec. Duhul Sfânt coboară singur, atunci când va afla condițiile duhovnicești în om.

Condiția duhovovnicească este ca omul să-și curețe (mai mult…)

Read Full Post »

(Col.4, 2-9; 49-56)

Cum ne purtăm cu necredincioșii ce nu-l mărturisesc pe Domnul? La fel cum S-a purtat Domnul cu satul care nu L-a primit. Râvna tinerească, dovedind multă înfierbântare, ar fi vrut să pogoare foc din cer asupra lor; Domnul însă o înfrânează: ,,Nu știți fiii cărui duh sunteți…” Domnul Mântuitorul, în a Cărui primire stă însăși mântuirea, nu le-a făcut nimic celor care nu L-au primit; însă trecând pe lângă ei, i-a lăsat în voia lor.

Așa se cuvine și acum: necredincioșii să meargă în calea lor, iar credincioșii așijderea.

Este Dumnezeu, Care va pune toate în rânduială la (mai mult…)

Read Full Post »

-Părinte, la ce vă referiți când spuneți: ,,Mâinile și picioarele să le dați la muncă, dar inima nu?”

-Vreau să spun că nu trebuie să vă dați inima lucrurilor materiale.

Sunt unii care se dăruiesc cu totul celor materiale (mai mult…)

Read Full Post »

Deoarece înlesnirile omenești au depășit limitele, ele au devenit greutăți. S-au înmulțit mașinile, s-a mărit și împrăștirea minții, l-au făcut și pe om mașină, și acum mașinile și fierul dau comandă omului.

De aceea și inimile oamenilor s-au făcut de fier.

Cu toate aceste mijloace, nu se cultivă (mai mult…)

Read Full Post »

Invidia, atunci când are și răutate, poate pricinui rele.

Acesta e deochiul. E o lucrare diavolească.

-Părinte, deochiul este primit de Biserică?

-Da, există și o rugăciune specială. Când cineva spune ceva cu invidie, atunci este ,,deochiat”.

-Părinte, mulți cer ,,talismanul” pentru prunci, ca să nu fie deochiați. E bine să poarte așa ceva?

-Nu, nu e bine. Să spuneți mamelor să le pună cruciulițe.

-Părinte, dacă cineva laudă un lucru frumos și cei care l-au făcut primesc lauda cu un gând de mândrie și se pricinuiește un rău, acesta este (mai mult…)

Read Full Post »

Binecuvântarea ce iese din inimă este binecuvântare dumnezeaiască!

Să vă dau și eu acum un „blestem”!

Dumnezeu să vă umple inima de bunătate, și de multa Sa dragoste până ce o să ,,înebuniți”, astfel ca să vă plece mintea de pe pământ și să vă aflați de pe acum lângă El, în cer.

Să înnebuniți cu nebunia cea dumnezeiască a dragostei lui Dumnezeu!

Să vă aprindă Dumnezeu inimile voastre (mai mult…)

Read Full Post »

Astăzi au venit vreo două-trei studente și mi-au spus: ,,Părinte, faceți rugăciune să trecem la examene”. Iar eu le-am spus: ,,Mă voi ruga să treceți la examenele curăției”. „Ăsta este lucrul de bază. Toate celelalte se rânduiesc după aceea”.

Nu le-am spus bine? Da, astăzi e mare lucru să vezi pe fețele tinerilor modestia, curăția! Lucru foarte mare!

Vin unele tinere, sărmanele, cu inimile rănite. Trăiesc în neorânduială cu diferiți tineri (mai mult…)

Read Full Post »

(I Ptr.2, 21-3, 9; Mc.12, 13-17)

Apostolul ne arată acum ,,omul cel tainic al inimii” ca țintă a celor mai osărduitoare griji ale noastre. Închipuindu-l pe acesta în noi înșine se cade nouă să ne împodobim. Dar cine este acesta, ,,omul cel tainic al inimii”? Este omul acela care ia chip în inimă atunci când în acesta se sălășuiesc toate simțirile și stările sufletești bune. Privește toate aceste  stări și simțăminte și vei vedea chipul ,,omului tainic al inimii”. Iată aceste stări sufletești: ,,Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit toate cele ce sunt spre viață și bună cucernicie”, scrie Sfântul Petru, iar ,,din partea voastră  puneți toată sârguința și adăugați la credința voastră fapta bună, (mai mult…)

Read Full Post »

Tinta iubirii este unirea cu ceea ce iubesti.
Doua iubiri au zidit doua cetati : iubirea de sine, mergând pâna la dispretul fata de Dumnezeu – cetate terestra, si iubirea de Dumnezeu, mergând pâna la dispretul de sine – cetate celesta. Una este glorificata în sine însusi, cealalta în Domnul Dumnezeu. (Fericitul Augustin)
Dragostea îl preface pe cel ce iubeste în chipul celui iubit : daca-L iubesti pe Dumnezeu, dumnezeu vei fi; daca-l iubesti pe diavol, diavol vei fi; daca-ti iubesti trupul, trup vei fi. Aceasta este cea dintâi lucrare a iubirii : de a uni pe cel ce iubeste cu cel iubit. (Fericitul Augustin)
Lumea este o tesatura de sentimente, puse în miscare (mai mult…)

Read Full Post »

Unde este iubire, acolo este Dumnezeu. (Fericitul Augustin)
Nu în unirea trupurilor sta necuratia, ci în cugetele si în intentia oamenilor. (Sfântul Ioan Gura de Aur)
Trebuie sa facem totul prin iubire si nimic prin forta. Trebuie sa iubim mai mult supunerea decât sa ne temem de nesupunere.
Pentru orice fapta de iubire pornita dintr-un suflet, acesta merita viata de veci.
Iubirea e tare pentru ca poate merge pâna la moarte. (pr.Dumitru Staniloae)
A-i iubi pe vrajmasi înseamna a-L imita pe Dumnezeu. (Sfântul Ioan Gura de Aur)
Dragostea schimba însasi natura lucrurilor. În mâna dragostei, (mai mult…)

Read Full Post »

Dumnezeu cel iubitor de oameni, iubiţilor, voieşte ca să unească pe oameni unii cu alţii. Pentru aceasta a pus în raporturile dintre oameni o lege atât de constrângătoare, încât fiecare om, pentru folosul lui propriu să aibă nevoie de ajutorul altuia. Agricultorul, de pildă, nu seamănă numai atât grâu cât îi este lui de ajuns, căci dacă ar face aşa şi-ar primejdui şi existenta sa şi pe a celorlalţi. De asemeni şi ostaşul nu se expune pericolelor războiului ca sa se salveze numai pe el şi pe ai lui, ci ca să dea siguranţă şi linişte şi tării sale.
La fel şi negustorul nu aduce numai atâta marfă cât îi este lui de ajuns, ci şi pentru mulţi alţii. Dacă n’ar fi pus Dumnezeu între oameni legea de a avea fiecare nevoie de ajutorul altuia, în adevăr oamenii n’ar urmări deloc folosul celor din jurul lor; dar pentru aceasta Dumnezeu a înlănţuit în aşa fel lucrurile ca nimeni să nu poată ajunge la folosul său până ce mai întâi n’a contribuit la folosul celorlalţi. Nici chiar să ne mântuim nu-i cu putinţă dacă nu avem această dragoste unii fată de alţii. Mai mult : chiar dacă ai ajunge la cea mai înaltă concepţie despre viată, dar dacă nu te-ai îngriji de cei pierduţi, nu vei dobândi nici o îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu.
„Chiar daca mi-asi împărţi averea mea şi mi-aşi da trupul meu să-l ardă, spune dumnezeescul Apostol, dar dragoste nu am, nici un folos nu am” (I Corinteni, XIII, 3).
Cu privire la bani, lăudăm pe cei cari nu au nici o datorie ; cu privire la dragoste, însă, pe aceia îi aplaudăm şi-i admirăm cari sânt necontenit datori. Să fim convinşi deci de aceste cuvinte şi să ne iubim unii pe alţii. Dacă cineva ar vrea să se despartă de tine, tu nu sfărâma legătura dragostei şi nici nu rosti acel cuvânt de ghiaţă : „Dacă mă iubeşte, îl iubesc şi eu!” Este la fel cu a zice: „Dacă nu mă iubeşte ochiul cel drept, îl scot!”
Dimpotrivă, când nu vrea să te iubească, atunci arată-i mai multa dragoste ca sa-1 atragi spre tine. Căci cu adevărat este mădular al tău. Când un mădular s-a rupt din trupul nostru din vreo nenorocire oarecare, facem tot ce se poate şi ne arătăm atunci mai mare grijă ca să-l punem la locul lui iarăşi. Aşa trebue să ne purtăm şi cu cei cari nu ne arată dragoste. Atunci este rasplata noastră mai mare, când vom atrage prin dragostea noastră, pe cel care nu vrea sa ne iubeasca. Dacă Domnul ne porunceşte să chemăm la cină sau la ospăţ pe cei cari nu pot să ne răsplătească spre a avea şi mai mare răsplată de la Dumnezeu, cu cât mai mult trebuie să facem aceasta când este vorba de dragoste.
Să nu fiţi nemulţumiţi de cuvintele pe care am să vi le spun ! Eu numesc prieten al meu nu numai pe cel care mă lauda, ci si pe cel care mă mustră pentru a-mi îndrepta greşalele mele. Mai cu seamă acesta din urmă mi se pare că este prieten al meu şi că mă iubeşte. Nu ţi-i deloc prieten, în adevăr, acela care laudă toate faptele tale fără deosebire şi pe cele bune şi pe cele rele.
Unul ca acesta nu ţi-i prieten, ci un înşelător şi un făţarnic.

Read Full Post »

Într-o zi, un tânar s-a oprit în centrul unui mare oras si a început sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din împrejurimi. Nu dupa multa vreme, în jurul lui s-a strâns o mare multime de oameni si toti îi admirau inima care era într-adevar perfecta. Nu vedeai pe inima lui nici un semn, nici o fisura. Da, toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata. Tânarul era foarte mândru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea.
Când deodata, de multime s-a apropiat un batrânel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine:
– Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele.
Oamenii din multimea strânsa în jurul tânarului au început sa-si întoarca privirile spre inima batrânelului. Pâna si tânarul a fost curios sa vada inima ce îndraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pâna departe. Dar era plina de cicatrice,locuri unde bucati din ea fusesera înlocuite cu altele care nu se potriveau chiar întru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batrânului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri.Ba mai mult, din loc în loc lipseau bucati întregi din inima concurenta, rani larg deschise, înca sângerânde.
„Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa”, îsi sopteau uimiti oamenii.
Tânarul, dupa ce examinase atent inima batrânelului, si-a ridicat privirea si i-a spus râzând:
– Cred ca glumesti, mosnege. Priveste la inima mea – este perfecta! Pe când a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere.
– Da, a spus blând batrânelul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu inima ta. Vezi tu,fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea – rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de lânga mine, care adesea îmi da în schimb o bucata din inima lui, ce se potriveste în locul ramas gol în inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, ramân margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult deoarece îmi amintesc de dragostea pe care am împartasit-o cu cel de lânga mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic în schimb, nici macar o bucatica din inima lor. Acestea sunt ranile deschise din inima mea, gaurile negre – a-i iubi pe cei din jurul tau implica întotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sângereaza înca si ma dor, ele îmi amintesc de dragostea pe care o am pâna si pentru acesti oameni; si, cine stie, s-ar putea ca într-o zi sa se întoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor. Întelegi acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? a încheiat cu glas domol si zâmbet cald batrânelul.
Tânarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat în lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batrânel, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a întins-o cu mâini tremurânde. Batrânul i-a primit bucata pe care a pus-o în inima lui. A rupt apoi o bucata din inima brazdata de cicatrice si a pus inima tânarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase.
Tânarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca în inima cândva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batrânelului. Cei doi s-au îmbratisat, si-au zâmbit si au pornit împreuna la drum.
Cât de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima întreaga în piept. O inima perfecta, dar lipsita de frumusete…
Inima ta cum este? O poti imparti cu altii?

Read Full Post »


E plin în jur de noi muzeul, Și pare-un templu minunat, În care mii de robi ai vieții  Vin să se spele de păcat.

Sunt călători din largul lumii, Ce-au pribegit pe ocean, Să-și scalde ochii în lumina  Din pânzele lui Tizian.

 Stau toți cu mintea-ngenuncheată  Și-i mut cucernicul popor, Eternitatea prinsă-n cadre  Își poartă sfântul ei fior.

Învins de taina mare-a clipei, Se-nchină sufletul supus  În fața veșnicei icoana  Cu răstignirea lui Iisus.

 Ce blând se uită Chinuitul  De sub cununa Lui de spini,  Lumina resemnării mute  E scrisă-n ochii lui senini.

Nu-l dor piroanele din carne,  Zâmbește pașnic, iertător,  El știe că de veci învie  Acei ce pentru alții mor.

 La poala crucii e Maria,  Și-n chipul ei, nespus de trist,  A zugrăvit un chin sălbatic  Penelul meșter de artist.

Ea-și frânge mâinile și geme,  În gândul ei a-ncremenit:  Nu Dumnezeul care-nvie;  Copilul ei, care-a murit.

 O văd și mă întreb, pe gânduri, De rostul nepătrunsei firi:  De ce și chinul unei mame  E-n prețul unei mântuiri?

O văd și simt în suflet patimi  Din traiul nostru măsurat,  Toți răstigniții mici ai sorții  Pe rând, în minte, mi s-abat….

 Și stau pierdut… În jur de mine  Se schimb-al oamenilor val…. …………………………….   Ce-o fi făcând acum o mamă

Acolo-n satul din Ardeal?….

Read Full Post »

Femei!!!

Femei!!!

O femeie poate ierta câteodată un bărbat care încearcă să o seducă, dar niciodată pe bărbatul care ratează o ocazie atunci când ea i se oferă.” (Charles Maurice de Talleyrand Perigord)
”Când o femeie iși conturează buzele, este ca și când un soldat își curăță mitraliera” În această postura femeia suge ca o sugativă atenția celor din jur! (Bob Hope)
Măsura valorii unei femei poate fi bărbatul pe care-l iubește.” (Vissarion Grigoyevich Belinski)
”Dacă femeia ar fi vrut să se arate frumoasă doar soțului ei, problema s-ar fi rezolvat ușor; însă faptul că vrea să se arate frumoasă întregii lumi trezește suspiciuni asupra ei.” (Hagop Baronian)
”Pe o femeie care-și subliniază contururile obscene nu o poți privi decât obscen. Deci femeia este cea care ne invită s-o privim așa cum vrea ea.” (Mircea Eliade)
”Există două feluri de a-ți dovedi dragostea pentru o femeie; căsătorindu-te cu ea dacă este liberă și respectându-o dacă nu este.” (Alexandre Dumas)
”Femeia frumoasă este o bijuterie. Femeia bună e o comoară întreagă.” (Napoleon Bonaparte)
”Nu poți să cunoști o femeie până nu o întâlnești la tribunal.” (Norman Mailer)
”Atenție la o femeie care gândește logic! Căci logica și femeia sunt atât de heterogene, încât este împotriva naturii când apar împreună” (Johan Friederich Cotta)
”Hoții îți cer banii sau viața; femeile le vor pe amândouă.” (Samuel Butler)
”Cărui bărbat nu-i plac femeile? În primul rând le iubești pentru farmecul lor și în al doilea rând pentru că fac oameni.” (Petre Țuțea)
”Marea întrebare, la care nu știu să răspund în ciuda a treizeci de ani de studiu despre femei, este următoarea: Ce vrea de fapt o femeie?” (Sigmund Freud)
”Fericirea cu o femeie este posibilă doar cu condiția unei comuniuni sufletești depline.” (Maxim Gorki)
”Bunul renume al unei femei se datorează uneori tăcerii mai multor bărbați.” (Maurice Chevalier)
”Vorbele veninoase ale unei femei, sunt mai otrăvitoare decât colții câinilor turbați.” (William Shakespeare)
”Un misogin este un bărbat care urăște femeile la fel de mult pe cât se urăsc ele între ele.” (Henry Louis Mencken)
”Tot ceea ce a fost scris de către bărbați despre femei trebuie considerat suspect, căci bărbații sunt deopotrivă parte și judecător.” (Poulain de la Barrf)

Read Full Post »