Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘egoismul’

Irod este întruchiparea iubirii de sine întărâtate de zguduirea pe care o pricinuiesc conștiinței mustrările dreptății și se așteaptă să scape prin silnicie de această neplăcere. Ioan Înaintemergătorul este întruchiparea dreptății prigonite de iubirea de sine, atunci când iubirii de sine îi stă în puterea să o facă.

Oricât ai îndulci dreptatea prin pogorământ și prin cuvintele dibace pe care le poate afla gingășia dragostei, ce nu vrea să rănească inima celuilalt, chipul dreptății stă înaintea ochilor conștiinței și acolo, înlăuntru, stârnește furtuna mustrării (mai mult…)

Read Full Post »

Iertarea aproapelui este o cheie de boltă necesară mântuirii sufletului. Se știe că dintr-o boltă dacă se scoate o cărămidă celelalte nu mai pot sta. Așa și faptele nostre bune nu pot sta în boltă fără această cheie a iertării aproapelui.

“Domnul a incheiat pilda celor doi datornici prin cuvintele: “Tot asa si Tatal Meu Cel Ceresc va va face voua, daca nu veti ierta – fiecare fratelui sau- din inimile voastre”.

Pare un lucru foarte usor: iarta si vei fi iertat; daca esti iertat, esti si primit in mila, esti partas la toate visteriile milei. Asta ar trebui sa insemne (mai mult…)

Read Full Post »

Felurile  ispitelor!

Având ca punct de plecare cuvintele inspirate de Duhul Sfânt ale Sfintei Scripturi, spiritualitatea ortodoxă vorbește despre mai multe feluri de ispite: interioare, exterioare și de la lume, iar dușmanii cei mai înverșunați ai creștinului sunt trupul, lumea și diavolul. Trupul poate ispiti prin ,,tot complexul de înclinări  păcătoase, pervertite, existente în firea umană și în trup și în suflet, datorită păcătului strămoșesc. Datorită acestui păcat, forțele psiho-fizice nu sunt înclinate să funcționeze după firea lor inițială, ci sunt înclinate în mod dezordonat, nenatural, pervertindu-se”. (Nicolae Mladin, Prelegeri de mistică ortodoxă, p.181)

Sfântul Apostol Ioan ne spune că (mai mult…)

Read Full Post »

Are foarte mare importanță dispoziția interioară a omului!

Există egoism determinat de sentimentul de inferioritate, dar există și egoismul detrminat de sentimentul de superioritate.

Cine are sentimente de inferioritate nici nu-i trece prin minte că este egoist.

S-ar întreba: ,,Ce egoism să am?” Să mă smeresc și mai mult decât sunt acum?

Nu înțelege că sentimentul de inferioritate îl chinuiește, tocmai pentru că reacționează în mod egoist. Cultivă egoismul și clădește un zgârie-nori cu acest egoism, fără să (mai mult…)

Read Full Post »

Dacă murim complexați, cu sentimente de inferioritate, rămânem așa veșnic?

Nu știu dacă putem aprofunda această temă, cât să rămânem aproape de adevăr. Voi răspunde cu multă reținere.

Complexele și stările urâte se creează în zona de conlucrare a trupului cu suflet.

Când omul moare (mai mult…)

Read Full Post »

O femeie nu vroia să aibă copii. La spovedanie nu îi spunea duhovnicului că lua pilule contraceptive. După câțiva ani, însă, preotul a întrebat-o:

-Ce e cu voi de nu aveți copii? Aveți probleme cu sănătatea?

-Nu, părinte.

Soțul femeii era de față:

-Nu, părinte, suntem sănătoși. Dar dacă nu pot să o conving… Duhovnicul meu m-a oprit de la împărtășanie pentru asta, dar dacă sfinția voastră îi îngăduiți (mai mult…)

Read Full Post »

Unii părinți – ceilalți poate că nu dau atâta importanță văzând copilul, când este în leagăn și când se mărește, că se manifestă cu îndârjire, cu împotrivire, agresiv– consem- nează existența unui egoism feroce și se năpustesc asupra lui. Fac însă o foarte gravă greșeală. Sigur, aceste manifestări ale copilului sunt amestecate cu egoism, cu alte patimi, dar acest atac frontal pe care-l declanșăm împotriva copilului nu va face nimic altceva decât să stimuleze egoismul acestuia. Este ca și când ar pune cineva gaz pe un foc pe care vrea să-l stingă. Se stinge focul cu gaz? Dacă aruncăm apă pe foc există șansa să-l stingem, dar cu gaz în nici un caz.

Se năpustesc peste el și pentru că copilul este neputincios, pentru că este mic și nu are posibilitatea să reacționeze pe măsură, este strivit pur și simplu, mai ales, psihic, de atacul, uneori sălbatic, al părinților, al dascălilor. Cum am spus mai sus, copilul nu poate să lase să-i desființeze existența și de aceea va lua atitudine, va reacționa încât, în cele din urmă să-și salveze existența. În felul acesta copilul poate ajunge la o atitudine slugarnică, în care este inclusă o stare de inferioritate înfricoșătoare, un grav complex de inferioritate. Pot uneori să-i spună: ,,Așa! Pentru  ca să se micșoreze egoismul tău,, pentru a lovi egoismul tău, pentru a fi smerit…!

Copilul crește într-un astfel de context, devine adolescent, adult, își face propria familie, are copii și când, merge la duhovnic și-i mărturisește păcatele și, între altele, spune că se află într-un impas și nu știe ce se întâmplă cu el și va auzi de la duhovnic recomandarea: ,,Tebuie să te smerești! Trebuie să cultivi smerenia!”, răspunde: ,,Părinte, mai mult să mă smeresc?”

Nutrește conștiința și simțământul că are atâta smerenie încât nu mai încape, deși nu există nici urmă de adevărată smerenie într-o astfel de atitudine și stare. Este vorba de un egoism bombardat frontal care se manifestă acum într-un fel foarte diferit. Se manifestă slugarnic, se manifestă drept complex de inferioritate și încearcă, în felul acesta, să atragă atenția celorlalți, să atragă simpatia și mila celorlalți.

În astfel de situații nu există nici urmă de smerenie adevărată. Respectivul nu poate însă  înțelege acest lucru. De ce? Pentru că din pruncie a fost învățat că așa este strivit egoismul și că atunci când se adună și se închide în sine, când se anulează pe sine, acest lucru este considerat smerenie. A fost lovit în felul acesta, a trăit și s-a făcut mare așa, iar acum trăiește având în suflet nu smerenia adevărată, ci starea complet contrară, care este egoismul.

La alții, acest egoism se manifestă cu sentimente de inferioritate, de timiditate și cu neatenție și neglijență în viață.

La alții se manifestă prin agresivitate, ca și când toți oamenii sunt împotriva lor și abia așteaptă să-i facă rău, ca și când toți oamenii nu au altă treabă decât să fie împotriva lor. Și sunt pregătiți pentru o astfel de confruntare. Să nu cumva să-i spuneți un cuvânt, să nu cumva să ne surprindă vreo privire. Este oricând gata să atace, crezând că are în față dușmani care-i vor răul.

„Părinți și Copii–Despre Educația Copiilor” – Arh. Simeon Kraiopoulos – Ed. Bizantină 2005

Read Full Post »

Older Posts »