Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘gandurile’

Pe călugări îi bagă în iad nimicurile.

De câte ori încetezi lucrarea cea bună a sufletului, seamănă a lene.

Ascultarea care mi se dă, aceasta este voia mea.

Rugăciunea e alimentată de citirea Sfintei Scripturi şi învăţătura de credinţă.

Omul necurăţat de patimi nu poate să priceapă adevărurile de credinţă (mai mult…)

Reclame

Read Full Post »

Înseamnă că, după ce ai primit adevărul în inimă, să-ți păstrezi gândurile și simțirile așa cum o cere adevărul.

De pildă, faptul că Dumnezeu pretutindenea este și vede toate este un adevăr: cel care va primi acest adevăr în inimă și se va purta, atât la vedere cât și lăuntric, ca și cum dinaintea lui ar fi Dumnezeu Însuși și ar vedea totul înăuntrul lui, acela va și umbla întru acest adevăr.

Faptul că (mai mult…)

Read Full Post »

Curățirea inimii!

,,Paza”, ,,curățirea”, ,,zdrobirea” sau ,,străpungerea” inimii este o lucrare continuă, în care inima, străjuită de minte, se curăță de sentimentele și trăirile necurate și se unește cu mintea, reflectând armonia primordială a puterilor spirituale ale omului. Unificată în sine, ea caută să refacă legătura de iubire față de Dumnezeu, pe Care Îl caută în tot și în toate.

Părinții copiilor, învățătorii elevilor și duhovnicii își învață ucenicii mai mult în ceea ce privește (mai mult…)

Read Full Post »

Read Full Post »

 

Ce este inima?

,,Inima este simțirea, inima este voința omului, inima este mintea omului. Inima este acestea trei la un loc, toate într-o unire nedespărțită. În Sfânta Scriptură însă, precum și-n textele Părinților găsim cele trei cuvinte având același înțeles. De multe ori și cuvântul ,,suflet” are înțelesul de ,,inimă”.

,,Când avem un simțământ intens înăuntru nostru, cu siguranță este manifestarea inimii noastre. O dorință puternică, bună sau rea, o tristețe, o dezamăgire, un murmur tainic, o dispoziție bună sau rea. O participare afectivă, o mare bucurie sau o mare tristețe, lucruri cu imediată rezonanță și în inima noastră trupească care o pot face să sufere grave vătămări din pricina intensității lor. Când facem ceva cu pasiune lăuntrică, când suferim înăuntru nostru din acastă cauză, atunci suferă și inima. Aceasta se întâmplă, de exemplu, când ne rugăm lui Dumnezeu, cerându-i ceva cu multă ardoare. De asemenea, se întâmplă acelora care iubesc intens fie pe Dumnezeu, fie vreun om. Suferă inima sau se bucură inima. Se mâhnește inima. Se înseninează și nădăjduiește. În toate aceste situații avem participarea celor trei puteri amintite mai sus: și a simțirii, și a voinței, și a gândirii. Poate însă să obiecteze cineva zicând că mintea nu poate fi și inimă, de vreme ce atunci când zicem minte obișnuim să înțelegem creierul.

Însă după Sfinții Părinți ,,mintea noastră se află cu ființa în inima noastră și întrebuințează creierul ca organ al exprimării ei.”Aceasta au susținut-o Părinții neptici ai pustiei, precum Sfântul Grigore Palama, și ,,această învățătură a fost întărită de autoritatea hotărârilor sinodale ale Bisericii din Constantinopol”.

,,Gândurile, deci sunt născute cu adevărat de minte, de puterea rațională, care însă nu se găsește în creier, ci în minte, care se află cu ființa ei în inimă, de unde ies, vin și sunt prelucrate în creier”.

Inima de carne nu poate gândi. Gândurile sunt produse de minte, care este o putere a sufletului omenesc. Când Domnul nostru Iisus Hristos spune că ,,…din inimă ies: gândurile rele,…” (Matei 15, 19) se referă la mintea care se află cu ființa în inimă și produce gândurile.

Părintele arhim. Spiridonos Logothetis, dă în continuare un exemplu pentru înțelegerea celor spuse: ,,petrolul este creat în adâncul pământului, în niște rezervoare naturale subterane. Ceva asemănător se petrece și cu gândurile. Se nasc în adâncul inimii (Proverbe 19, 21), acolo unde se află mintea ca un zăcământ izvorâtor de gânduri, ca și petrolul din zăcămintele naturale. Pe urmă, din minte, gîndurile sunt prelucrate de creier, ca într-o rafinărie care le prelucrează. La fel cu petrolul care, odată ieșit la suprafață, este depozitat în tancuri, este prelucrat în rafinării și preluat mai apoi de noi spre folosință.

În adâncul pământului există și alte lucruri în afara zăcămintelor naturale de petrol, există straturi de roci, pământ, magnă, apă, ș.a. Așa și în adâncul inimii există și altele în afara gândurilor. Există sentimentele, dorințele, hotărârile, există multe alte puteri ale sufletului”.

,,Nu este mintea, strict vorbind, inimă, nici inima nu este doar minte. Mintea este conținută în inimă, care este mai cuprinzătoare decăt mintea, ce naște de fapt gândurile.”

,,Din profunzimiile inimii (Mintea 15, 19; Facerea 6, 5), din mintea care are ființa în inimă, răsar gândurile bune sau rele. Și atunci când spunem că trebuie să fim atenți la gândurile noastre, înțelegem că trebuie să le întâmpinăm acolo unde se nasc, în inimă. Și dacă sunt bune, să le lăsăm să iasă, să le urmăm spre depozitele și laboratoarele creierului. Și dimpotrivă, dacă sunt rele, să le omorâm în locul în care s-au născut: în inimă, în partea inimii care se numește minte”.

Afectele și sentimentele bune sau rele, se nasc în inimă și de acolo tind să iasă la suprafață, în viața noastră. (va urma…)

GÂNDURILE BUNE ÎN VIAȚA CREȘTINULUI ORTODOX
VIAȚA CA O PRĂZNUIRE DUHOVNICEASCĂ – Editura Panaghia 2005

Read Full Post »

Din ,,paza minții” (Trezvia Minții) trebuie să ne supraveghem mintea și să îndepărtăm cât mai repede cu putință orice gând rău. Toți avem putere să facem această nevoință, adică să ne smerim și să înlocuim gânul cel rău cu gândul cel bun. Însă trebuie să dorim acest lucru.

Datorită firii căzute și a ispitelor diavolești, în mintea noastră, care se află cu ființa ei în inima noastră, pot intra și gânduri diavolești. Însă nu  trebuie să le lăsăm să-și facă cuib, ci să le îndepărtăm prin rugăciune și să le schimbăm și să le schimbăm în gânduri bune.

Pentru că mântuirea creștinului ortodox înseamnă curățire de păcate și de patimi și sfințire a trupului și a sufletului,trebuie ca mintea să se adune cu gândurile sale din cap, în inimă, ca să-și vadă păcatele și asfel să se smerească și, cu ajutorul harului dumnezeiesc, să se curățească de ele. Așadar diavolul va căuta să risipească mintea noastră, prin gîndurile sale, în exterior ca să judece și să se împărtășească cu păcatele altora, pierzând astfel și vremea mântuirii.

Pentru ca diavolul să nu găsească mintea noastră goală și să-și semene răutățile sale, creștinul trebuie să aibă mintea ocupată tot timpul cu gânduri bune și să se roage. De aceea, căutați să vă recăpatați inima și simplitatea de copil și să priviți cu ochi buni și gânduri bune totul!

Dacă nu primim gânduri rele și noi înșine nu gândim rău, ci pentru orice ni s-ar spune și orice am vedea vom avea gânduri bune, atunci mintea și inima noastră se vor curăți și ne vom elibera de gândurile cele rele. Vor mai exista gânduri rele semănate de diavoli, însă ele nu se vor mai lip

Sfântul Isaac Sirul ne învață că întristarea minții (pentru neputințele noastre) și smerenia ridică pe cel neputincios la nivelul faptei bune.

Dacă ne smerim și avem gânduri bune, ne vom mântui prin rugăciunile sfinților și ale oamenilor virtuoși.

Deci să facem cu toții o fabrică de gânduri bune în mintea noastră, având ca temelie credința în Dumnezeu și smerenia. În acest fel, darul Duhului Sfânt se va pogorî în inima noastră, în familia noastră, la locul de muncă și în țara și viața noastră va fi o prăznuire duhovnicească.

Altfel, prin gîndurile noastre rele, vom permite diavolilor să intre în noi și să lucreze prin noi, iar viața noastră va fi un iad pământesc plin de necazuri și de păcate.

Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne spune:

,,Omul bun din visteria cea bună a inimii sale scoate ce este bun; iar omul rău, din visteria cea rea a inimii lui scoate ce este rău. Că din prisosul inimii îi grăieșt gura” (Luca 6, 45).

Putem să asemănăm viața  aceasta pământească cu un câmp cu flori felurite și foarte frumoase, pe care  oamenii și diavolii au semănat necurățiile lor. Dacă avem inimă bună și curată, vom fi ca albina și ne vom hrăni cu nectatul duhovnicesc. Iar dacă vom fi pătimași și răi la inimă, ne vom hrăni ca musca, cu răutățile din lada de gunoi.

Scopul acestor rânduri sunt din rațiuni duhovnicești. Cu atăt mai mult cu cât științele medicale contemporane au ajuns la concluzia că multe din suferințele și bolile omului de azi pornesc din psihicul labil, din sufletul său răvășit și împrăștiat, din gândurile sale, nu întotdeauna bune și curate.

Gândurile sunt rădăcinile sau temelia vorbelor și faptelor și după modul în care gândim, trăim și acționăm cel mai adesea.

Scopul este de a ne deprinde să gândim bine, pentru a trăi o viață curată și mântuitoare. (va urma…)

GÂNDURILE BUNE ÎN VIAȚA CREȘTINULUI ORTODOX
VIAȚA CA O PRĂZNUIRE DUHOVNICEASCĂ – Editura Panaghia 2005

Read Full Post »

Studiind istoria neamului omenesc, vom vedea că ceea ce s-a făcut fără smerenie și fără binecuvântare lui Dumnezeu s-a construit greu, cu mari jertfe umane și materiale și a dispărut, cu îngăduința lui Dumnezeu, repede.
Unde este astăzi marele imperiu sovietic, unde este marele Imperiu Roman, unde este al III-lea Reich german, Imperiu Austro-Ungar, unde sunt industria și agicultura comunistă…? Praf și cenușă!
Dar Sfânta Scriptură ne spune că ,,Pomenirea drepților e cu laude dar numele necredincioșilor se stinge” (Proverbe 10, 8). Bisericile construite de voievozii noștri, victoriile dobândite cu ajutorul lui Dumnezeu împotriva dușmanilor sunt pomenite din neam în neam. Pentru că tot ceea ce se face cu smerenie și binecuvântarea harului dumnezeiesc are veșnicie.
Motivul principal pentru care mulți români nu au verticalitate și nu sporesc nici duhovnicește, nici material este că nu gândesc creștinește și că au mintea întunecată și plină de gânduri rele, omenești și diavolești.
Dumnezeu vrea, însă, mai înainte de toate , schimbarea minții noastre, dintr-o minte mândră, întunecată și pină de gânduri rele, într-o minte smerită, luminată de darul Duhului Sfânt și plină de gânduri bune.
Dumnezeu vrea ca noi să avem ,,inimă curată” (Psalm 50, 10). Iar inima este curată atunci când nu îngăduim să treacă prin mintea noastră gândurile rele.
Când gândim rău, permitem diavolului să intre în noi și să lucreze prin noi. Pentru că diavolul, vrăjmașul mântuirii noastre, mai întâi îl bombardează pe creștin cu gândurile cele rele, apoi îl atacă și-l robește cu păcatele. Dar dacă ne vom apăra cu gândul cel bun și cu rugăciunea, diavolul nu va mai putea să ne strice mintea și să ne robească în păcate.
Din calitatea gândurilor pe care le avem, putem să vedem starea noastră duhovnicească, deoarece noi judecăm lucrurile după curăția noastră sufletească. Iar dacă nu avem curăție lăuntrică, vom trage concluzii greșite și-l vom nedreptăți pe semenul nostru.
Prin gândurile pe care le avem față de aproapele împiedicăm venirea harului  dumnezeiesc și lăsăm pe diavol să lucreze liber asupra noastră. Pentru că din minte, gândurile rele se pogoară în inimă și-l fac pe om fiară.
Nu ajunge numai rugăciunea pentru a ne curăța mintea. Nu ne vom folosi duhovnicește dacă ne rugăm zile întregi, iar în minte avem gânduri rele față de semenul nostru. Pentru că după cum puțin oțet strică tot vinul tot așa și un gând rău va strica starea noastră duhovnicească. Deci curăția sufletească trebuie să pornească de la găndurile noastre bune.
Cuviosul Paisie Aghioritul spune că: ,,Cea mai bună lucrare a creștinului este să-și facă o fabrică de gânduri bune”.
În această fabrică din mintea sa, creștinul trebuie să fabrice gânduri bune și să transforme gândurile rele în gânduri bune, având ca temelie smerita cugetare.(va urma…)

GÂNDURILE BUNE ÎN VIAȚA CREȘTINULUI ORTODOX
VIAȚA CA O PRĂZNUIRE DUHOVNICEASCĂ – Editura Panaghia 2005

Read Full Post »

Older Posts »