Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘grija’

„Care este mai mare între voi să fie slujitorul vostru”. Măreția se măsoară, după cuvântul Domnului nu după neam, nici după putere, nici după înzestrare ci după știința de a face bine celorlalți.

Cel ce lucreză mai neobosit și mai mult în această privință, acela este cel mai mare.

Așa cum într-o familie capul își ia asupră-și grijile întregii familii, iar cinstirea și întâietatea lui stau în ai odihni pe toți și a face în așa fel ca tuturor să le fie bine, și în obștea creștină cel ce voiește a fi cap trebuie să ia asupră-și, pe de-a-ntregul, grija ca toți să aibă mulțumire în Hristos în locul din obște pe care se află și în lucrarea pe care și-a ales-o.

Cel mai bine însă este așa:

(mai mult…)

Reclame

Read Full Post »

Un bătrân care agonisise în viață destul de multă avere, ce s-a gândit? S-o împartă copiilor săi cât mai trăiește, contând bineânțeles pe dragostea lor de fii, că vor avea grijă de el până la moarte. I-a promis. După ce s-au văzut însă în stăpânirea tuturor bunurilor, l-au luat pe bătrân, l-au închis în cea mai întunecoasă, cea mai proastă, în cea mai urât mirositoare cameră, dându-i din când în când câte un blid de mâncare.

Ce s-a gândit atunci bătrânul? (mai mult…)

Read Full Post »

Un pustnic văzu odată într-o pădure un șoim.

Pasărea ducea spre cuibul său o bucată de carne: sfâșie carnea în multe bucățele și începu să hrănească cu ea un pui de cioară rănit.

Pustincul se minună de faptul că un șoim hrănea un pui de cioară și se gândi:

,,Dumnezeu mi-a dat un semn. El nu uită nici măcar un pui de cioară rănit. Dumnezeu a făcut ca acel șoim înspăimântător să hrănească o pasăre lipsită (mai mult…)

Read Full Post »

Cu privire la viața viitoare, Domnul a spus că acolo nu se însoară, nici nu se mărită, adică acolo nu va fi loc pentru legăturile pământești; nu va fi loc, care va să zică, nici pentru rânduielile vieții pământești.

Nu vor fi nici științe, nici arte, nici cârmuiri și nimic asemănător. Dar ce va fi?

Va fi Dumnezeu totul în toate; și întrucât Dumnezeu e Duh, se unește cu duh și lucrează duhovnicește, întreaga viață va fi acolo o înșiruire necurmată de mișcări duhovnicești.

De aici reiese un lucru: (mai mult…)

Read Full Post »

(Rom.2, 28-3, 18, Mt.6, 31-34 7, 9-11)

,,Nu vă îngrijiți”. ,,Dar cum să trăim? Trebuie să mâncăm, să bem, să ne îmbrăcăm”.

Dar Mântuitorul nu spune: ,,Nu faceți nimic”, el spune: ,,nu vă îngrijiți”,adică ,,nu vă lăsați roși de grija aceea care macină omul ziua și noaptea, nedându-i tihnă nici o clipă”.

Acest fel de grijă este o boală a sufletului și un păcat.

Ea vădește faptul că omul s-a bizuit pe sine, iar nu pe Dumnezeu, că și-a pierdut nădejdea în Pronia Dumnezeiască, vrea ca prin propriile osteneli să-și rostuiască totul, să agonisească toate cele de trebuință, păstrând această agoniseală prin propriile mijloace; că s-a legat cu inima de avutul său și crede că se poate culca pe el ca pe o temelie sigură; că iubirea de agoniseală l-a (mai mult…)

Read Full Post »

În ziua de azi, oamenii sunt foarte zăpăciți, fiindcă nu trăiesc simplu. Deschid multe fronturi, și se pierd în grija cea multă. Eu pun în bună rânduială un lucru-două, și abia apoi mă gândesc la altele. Niciodată nu fac mai multe lucruri deodată. Acum mă gândesc să fac lucrul cutare. Îl termin, și abia după aceea mă gândesc să fac altceva – pentru că dacă încep altul  fără să îl fi teminat pe primul, nu am liniște. Când cineva are de făcut mai multe deodată, o ia razna (mai mult…)

Read Full Post »

Sf. Teofan Zavoratul
Sf. Teofan Zavoratul

(Filip. 4, 10-23; Lc. 7, 36-50)

Pentru ce Simon fariseul Îl cinstește pe Domnul și-L poftește la sine, însă văzându-L că o îngăduie cu bunăvoință pe păcătoasă, se smintește și începe să cugete: „Dacă ar fi prooroc…”? Grija lui era îndreptată spre primirea oaspeților și din pricina grijilor lumești părăsise dreapta cugetare asupra rânduielilor dumnezeiești. Aceste două tărâmuri – lumesc și duhovnicesc nu se potrivesc deloc ca însușiri și legi. Până, la urmă mintea noastră va începe să judece după legile aceluia dintre ele cu care se îndeletnicește mai mult. După rânduielile lumești, cu o păcătoasă învederată nu trebuie să ai de-a face; așa gândește și Simon, uitând că pocăința îi face pe toți curați și îi pune pe păcătoși deopotrivă cu drepții. El socotește că păcătoasei nu i se cuvinea să stea acolo, iar Mântuitorul nu o alungă pentru că nu știe cine e ea; acest gând a născut îndată un altul: „Dacă nu știe, atunci ce fel de prooroc este?” Nu a spus asta cu glas tare, ci numai a gândit-o; la arătare n-a apărut la el nici o schimbare, nici nu s-a întrevăzut în purtarea lui de bună gazdă, însă Domnul i-a citit inima și i-a dat o lecție pe măsură: i-a dat de înțeles că în jurul lui este loc și pentru păcătoși, și că păcătoasa, lipindu-se de El cu inima, I-a dat mai multă cinste decât Simon numai cu ospătarea.

Faptele din afară insuflă omului simțământul neplăcut lui Dumnezeu că este drept, iar luarea aminte la cele lăuntrice păstrează pururea în el simțământul netrebniciei sale înaintea Domnului, care știe toate.

Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an – Sf. Teofan Zăvorâtul. (Editura Sophia, Buc. 1999, colecția Părinți Ruși)

Read Full Post »