Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Iisus Hristos’

Un om bogat, pasionat de artă, avea în colecția lui  opere ale tuturor marilor maeștri, renascentiști, clasici și moderni, din toate școlile și curentele. Deseori stătea împreună cu unicul său fiu, admirând minunatele piese din colecția lor.

Dar a izbucnit războiul și fiul a fost înrolat și  trimis la luptă. El a dat dovadă de mult curaj și a murit la datorie, în timp ce salva viața unui camarad. Cînd a primit anunțul, tatăl a fost profund îndurerat de pierderea unicului său fiu.

O lună mai târziu, a auzit bătăi la ușă. În prag stătea un tânar cu un pachet mare în brațe…El a spus:

– Domnule (mai mult…)

Read Full Post »

La cina cea de taina, in camera de sus,
Inconjurat de-apostoli, S-a asezat Iisus.
Se revarsa din sfesnic o galbena lumina
Pe azimile calde, pe mielul fara vina.
Era placut prilejul. Si toate pregatite.
Dar, vai, uitase gazda o sluga a trimite:
Un rob sau o copila, ca dup-a vremii lege
Cureaua de pe glezne pe rand sa le-o dezlege,
Sa le aline talpa de colbul de pe drum.
Si-acum cei doisprezece, sfielnic oarecum,
Se intrebau in cuget: (mai mult…)

Read Full Post »

Mișcarea firească a trenului este să meargă pe șine. Dacă iese de pe șine, se va zdrobi. Starea firească a omului este să meargă spre Dumnezeu,, să nu gândească la sine. Numai așa simte că există, că este fericit și îl are în el pe Dumnezeu. Acest parcurs, această mișcare trebuie să o facă el.

Din păcate omul s-a întors către sinele său, s-a îndumnezeit pe sine, iar înlăuntrul său s-a creat o stare confuză. După cum spun specialiștii psihologi, o mică parte din sufletul său poate fi cunoscută și controlată, și aceasta este conștientul, dar subconștientul și inconștientul nu pot fi controlate. Cel care se încredințează pe sine lui Dumnezeu, va trăi fiecare zi ca pe o nouă realitate.  În fiecare zi o parte din ce în ce mai mare a sufletului său o va încredința lui Dumnezeu. Va veni ziua cînd se va simți cu totul încredințat lui Dumnezeu, chiar și subconștientul său. Astfel, va deveni un om simplu, un om al lui Dumnezeu.

Cineva m-a întrebat într-o zi la spovedanie: „ Spuneți-mi părinte, în faptă cum este?”. În faptă înseamnă că eu m-am încredințat ieri lui Dumnezeu, o fac și astăzi, o fac și mâine și o fac în fiecare zi? Ce înseamnă „ mă încredințez pe mine lui Dumnezeu, pun început”? Înseamnă nu doar ceva teoretic, ci înseamnă să am credința că nu se poate fără Dumnezeu. Când pleacă Harul omul simte că a fugit de la fața lui Dumnezeu. Adică, ceea ce s-a întâmplat cu Eva, se întâmplă cu fiecare dintre noi. Eva nu aluat, pur și simplu, fructul interzis și l-a mâncat, ci a încetat să mai stea cu fața spre Dumnezeu, a încetat să mai aibă respect față de Dumnezeu, a încetat să mai aibă iubire față de Dumnezeu, a încetat să se încreadă în Dumnezeu. A început să bănuiască, a început să viclenească nu cumva ceea cei-a spus diavolul este drept? Din păcate a crezut în acel lucru și a căzut.

Trebuie ca omul si izgonească toate acestea din mintea lui, să creadă în Hristos, să se încreadă în El, să-L iubească pe Hristos și să se încredințeze că și sufletul lui poate trăi cele trăite de Sfinți.

„SUFLETUL MEU, TEMNIȚA MEA” – Arh. simeon Kraiopolous, Ed. Bizantină – 2009

Read Full Post »

Sufletul meu, Temnita mea!
Sufletul meu, Temnita mea!

Să vă relatez o întâmplare din anii copilăriei mele. Acasă aveam o cățea căreia i-a venit ceasul să nască. A născut undeva, departe de casă și eu m-am dus să văd unde a născut. M-am luat după ea și când am ajuns într-o pădurice am pierdut-o. Căutând-o, fără să-mi dau seama, m-am așezat în fața micuței grote în care născuse. Imediat ce a observat că sunt lângă cățelușii ei, m-a atacat. N-a mai știut că sunt stăpânul ei. Când s-a repezit să mă muște, am reușit să țip, mi-a recunoscut vocea și s-a dat înapoi. În clipa aceea critică, câinele nu se mai îngrijea doar de el, ci și de cățelușii lui. Așa se întâmplă și în noi. Vai de cel care are ca lucrare să scoată șarpele din gura lui. Vai de cel căruia Dumnezeu i-a încredințat o asemenea lucrare, să spargă fortăreața numită ego. Va fi sfâșiat. Va fi mușcat și sfâșiat, fiindcă fortăreața nu se predă ușor. În funcție de cunoștințele și însușirile pe care le are cineva, va aduce argumente pentru a se convinge  pe sine și pentru a se amăgi pe sine, firește, chiar și spre pierirea lui, spre nimicirea lui.

Așadar, când sosește acest ceas critic, oricâtă dispoziție ar avea cineva să asculte, nu va asculta. Puțini sunt aceia care, cu simplitate și cu lipsă de viclenie, pot spune: „ Așa să fie, așa să fie ” și înaintează spre sfințenie. Mulți suferă și îi fac și pe alții să sufere. Dar cum a spus apostolul Pavel:  „ Mulțumesc lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos”.

Dar, prin Iisus Hristos, în cele din urmă, toate se vor rezolva, toate se vor rândui.

„Sufletul meu, Temnița mea” – Arh. simeon Kraiopolous, Ed. Bizantină – 2009

Read Full Post »

Iisus Hristos
Iisus Hristos

Dumnezeu S-a făcut om, ca omul să poată deveni Dumnezeu. (Sfântul Irineu)

Pentru aceea a venit Hristos în lume, ca să cunoască şi să înţeleagă omul cât de mult îl iubeşte Dumnezeu. (Fericitul Augustin)

Misterul Întrupării Cuvântului poartă în sine semnificaţia întregii creaţii sensibile şi inteligibile. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Cuvântul lui Dumnezeu S-a făcut om, pentru ca tu să înveţi de la un om cum poate omul deveni dumnezeu. (Sfântul Clement Alexandrinul)

Sfânta Treime nu este prezentă doar în învăţătura lui Hristos, ci e lucrătoare în tot ce face El. (pr. Dumitru Stăniloae)

În Hristos locuieşte după fiinţă toată plinătatea Dumnezeirii. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

De Tatăl ne apropiem prin Fiul. (Sfântul Atanasie cel Mare)

Iisus Se face ascultător Tatălui, vindecând propria noastră neascultare (…) şi devine pentru noi modelul unei ascultări fără de care nu există mântuire. (Sfântul Ioan Damaschin)

Iisus ne-a împăcat, prin Sine, cu Tatăl şi între noi. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

În Hristos, Dumnezeu devine părtaş la condiţia omului, pentru că acesta să aibă posibilitatea trecerii spre El. (pr. Ion Bria)

Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat şi, prin aceasta, a început recapitularea noastră în Sine. (Sfântul Irineu)

N-ar fi fost mântuiţi toţi oamenii de Hristos, dacă nu i-ar fi luat pe toţi asupra sa. (Origen)

La Iisus poţi privi, fără să încetezi să-i priveşti şi pe ceilalţi. (Cresbron)

Ceea ce şi-a asumat Hristos, aceea a şi vindecat. (firea umană – n.n.) (Dicton patristic)

Făcâdu-Se om, Cuvântul lui Dumnezeu a umplut de cunoaştere firea umană golită. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Iisus Hristos, Templul Cuvântului. (Sfântul Ioan Damaschin)

Iisus este Dumnezeu pe pământ şi om în cer.  (Sfântul Ioan Gură de Aur) (mai mult…)

Read Full Post »