Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘inferioritate’

Zilele acestea cineva mi-a scris o scrisoare.

Deși are motive serioase să-și vadă păcatele, să simtă că are păcate și să plângă pentru ele, nu le vede.

Nu le vede, nu le simte ca și cum păcatele n-ar constitui o problemă pentru el. Are, însă unele stări concrete pe care, vrând- nevrând, le vede.

Să ne gândim că (mai mult…)

Read Full Post »

Să acceptăm starea noastră!

În cazul sentimentelor de inferioritate, problema nu este ce acceptă ceilalți și ce nu acceptă.

Problema este ca noi să înțelegem despre ce este vorba și să acceptăm starea în care ne aflăm noi.

Să nu dăm vina pe (mai mult…)

Read Full Post »

Ca exemplu, mă voi referi la sfânta Isidora. Ce femeie iluminată a fost sfânta Isidora! Era considerată de cei din jur o făptură care poate fi exploatată după bunul plac. Ca și cum n-ar fi fost în toate mințile, ca și când ar fi fost un animal domestic.

Sfânta Isidora se afla la o mănăstire cu multe monahii, cam patru sute, și ajută la bucătărie. În bucătărie se purtau urât cu ea deoarece se prefăcea a fi nebună și toți o considerau ieșită din minți. Și ce pățea, sărmana! Cât era de batjocorită! O exploatau toate. Nici câinele pe care-l aveau la mănăstire nu era atât (mai mult…)

Read Full Post »

Are foarte mare importanță dispoziția interioară a omului!

Există egoism determinat de sentimentul de inferioritate, dar există și egoismul detrminat de sentimentul de superioritate.

Cine are sentimente de inferioritate nici nu-i trece prin minte că este egoist.

S-ar întreba: ,,Ce egoism să am?” Să mă smeresc și mai mult decât sunt acum?

Nu înțelege că sentimentul de inferioritate îl chinuiește, tocmai pentru că reacționează în mod egoist. Cultivă egoismul și clădește un zgârie-nori cu acest egoism, fără să (mai mult…)

Read Full Post »

Fiecare trebuie să se cunoască bine pe sine din punct de vedere psihic.

Pentru că este entuziast din punct de vedere psihic.

 Pentru că este entuziast să nu creadă că merge bine; sau pentru că este mereu deprimat, să nu creadă că (mai mult…)

Read Full Post »

Un fenomen ciudat!

Sentimentul de inferioritate care lucrează neîncetat, accentuează calitățile pe care le are omul. Nu poate simți echilibru, nu poate avea siguranță dacă nu se simte că este superior, dacă nu simte că nimeni nu este ca el.

Omul este un mister. Însă nu știu cum a iconomisit Dumnezeu lucrurile, dar aceste stări misterioase din om nu pot fi ascunse și le putem vedea.

Lăuntrul omului este asemenea unui ghem încurcat.

Luați un ghem de ață încurcat (mai mult…)

Read Full Post »

Vreau să înțelegeți câteva lucruri. Una este egoismul pe care-l are fiecare om din cauza păcatului și alta este egoismul bolnăvicios. În general omul are un sentiment de inferioritate. Una este inferioritatea normală și alta este sentimentul bolnăvicios de inferioritate.

Dacă nu înțelegem diferența dintre ele ne vom încurca, vom confunda lucrurile și în loc să ne folosim, ne vom vătăma, în loc să dezlegăm problemele vieții noastre, le vom încurca și mai mult. Este nevoie de atenție.

Ce se întâmplă atunci (mai mult…)

Read Full Post »

Sentimentul de inferioritate este egoism.

Cel care se smerește nu va simți niciodată sentimentul de inferioritate ca pe un complex.

Va simți că este cel mai mare păcătos, va simți că este cel mai rău om. Una este smerenia și alta este sentimentul de inferioritate.

Să ne întoarcem la exemplul cu masa (mai mult…)

Read Full Post »

Într-un spațiu închis sunt mulți oameni. Toți stau în picioare, cu câte un pahar în mână. Beau, râd, discută, se bucură relaxați, normali. Undeva într-un colț există o masă. Masa aceasta este grea, greu de ridicat. Doar o macara ar putea-o ridica. Cineva se  află sub masă. Trăsăturile lui, alcătuirea lui psihică sunt ca și cum s-ar afla sub o masă, adică sub greutate mare. Există, deja, structura setimentului de inferioritate. Conștientizează că toți ceilalți sunt în picioare și se bucură, numai el nu este în picioare și nu se bucură. Nu este în picioare (mai mult…)

Read Full Post »

Cum funcționează sufletul care are predispoziție pentru sentimente de inferioritate!

Copilul se naște, crește și această predispoziție lucrează în el negativ. Copilul nu are cunoștință, nu înțelege ce i se întâmplă, are doar trăiri corespunzătoare.

Adică, se stresează, se necăjește, îi este greu, dar cum să spună că este în urmă celorlalți copii, că ceilalți copii îl necăjesc?

Problema nu constă doar în poziția pe care o au ceilalți copii față de el. Problema este ce se întâmplă în sufletul lui când se joacă? Cum trăiește toate acestea în adâncul sufletului său? Are o stare care îl face să nu fie ca ceilalți copii, fără să o conștientizeze, fără să o poată explica logic, sau are sentimentul că (mai mult…)

Read Full Post »

Cred că în cele mai multe cazuri sentimentul de inferioritate nu intervine după nașterea omului. Se poate ca pe parcursul vieții, din anumite motive, să se nască sentimente de inferioritate, sau la unii să crească.

După părerea mea, sentimentul de inferioritate începe din însăși ființa omului. Fiecare om care vine pe lume păstrează trăsăturile strămoșilor săi. Este o mare taină cum se moștenesc aceste trăsături. Se poate ca acești părinți să aibă un copil fără trăsături urâte sau alcătuire psihică anormală, iar un altul să moștenească trăsături bolnăvicioase. Se poate ca de la bunici, de la străbunici și chiar mai din vechime să se moștenească unele trăsături, și un copil chiar de la naștere să aibă elemente bolnăvicioase, iar un altul să nu le aibă.

Eu nu sunt doctor. Nu știu să spun lucrurile mai concret. Le spun în mod practic (mai mult…)

Read Full Post »

Orice făptură care vine pe lume, chiar și bebelușii care sunt în fașă, spune Alder, vor să aibă siguranță.

Alder absolutizează un pic lucrurile, dar acesta este un adevăr.

Omul trebuie să simtă că stă pe picioarele lui și totodată că este recunoscut de ceilalți.

Aceasta este durerea și truda omului.

Dacă nu reușește ceea ce dorește, sau crede că nu reușește, se naște sentimentul de inferioritate. Sentimentul de inferioritate nu este doar un sentiment exterior (mai mult…)

Read Full Post »

Unii părinți – ceilalți poate că nu dau atâta importanță văzând copilul, când este în leagăn și când se mărește, că se manifestă cu îndârjire, cu împotrivire, agresiv– consem- nează existența unui egoism feroce și se năpustesc asupra lui. Fac însă o foarte gravă greșeală. Sigur, aceste manifestări ale copilului sunt amestecate cu egoism, cu alte patimi, dar acest atac frontal pe care-l declanșăm împotriva copilului nu va face nimic altceva decât să stimuleze egoismul acestuia. Este ca și când ar pune cineva gaz pe un foc pe care vrea să-l stingă. Se stinge focul cu gaz? Dacă aruncăm apă pe foc există șansa să-l stingem, dar cu gaz în nici un caz.

Se năpustesc peste el și pentru că copilul este neputincios, pentru că este mic și nu are posibilitatea să reacționeze pe măsură, este strivit pur și simplu, mai ales, psihic, de atacul, uneori sălbatic, al părinților, al dascălilor. Cum am spus mai sus, copilul nu poate să lase să-i desființeze existența și de aceea va lua atitudine, va reacționa încât, în cele din urmă să-și salveze existența. În felul acesta copilul poate ajunge la o atitudine slugarnică, în care este inclusă o stare de inferioritate înfricoșătoare, un grav complex de inferioritate. Pot uneori să-i spună: ,,Așa! Pentru  ca să se micșoreze egoismul tău,, pentru a lovi egoismul tău, pentru a fi smerit…!

Copilul crește într-un astfel de context, devine adolescent, adult, își face propria familie, are copii și când, merge la duhovnic și-i mărturisește păcatele și, între altele, spune că se află într-un impas și nu știe ce se întâmplă cu el și va auzi de la duhovnic recomandarea: ,,Tebuie să te smerești! Trebuie să cultivi smerenia!”, răspunde: ,,Părinte, mai mult să mă smeresc?”

Nutrește conștiința și simțământul că are atâta smerenie încât nu mai încape, deși nu există nici urmă de adevărată smerenie într-o astfel de atitudine și stare. Este vorba de un egoism bombardat frontal care se manifestă acum într-un fel foarte diferit. Se manifestă slugarnic, se manifestă drept complex de inferioritate și încearcă, în felul acesta, să atragă atenția celorlalți, să atragă simpatia și mila celorlalți.

În astfel de situații nu există nici urmă de smerenie adevărată. Respectivul nu poate însă  înțelege acest lucru. De ce? Pentru că din pruncie a fost învățat că așa este strivit egoismul și că atunci când se adună și se închide în sine, când se anulează pe sine, acest lucru este considerat smerenie. A fost lovit în felul acesta, a trăit și s-a făcut mare așa, iar acum trăiește având în suflet nu smerenia adevărată, ci starea complet contrară, care este egoismul.

La alții, acest egoism se manifestă cu sentimente de inferioritate, de timiditate și cu neatenție și neglijență în viață.

La alții se manifestă prin agresivitate, ca și când toți oamenii sunt împotriva lor și abia așteaptă să-i facă rău, ca și când toți oamenii nu au altă treabă decât să fie împotriva lor. Și sunt pregătiți pentru o astfel de confruntare. Să nu cumva să-i spuneți un cuvânt, să nu cumva să ne surprindă vreo privire. Este oricând gata să atace, crezând că are în față dușmani care-i vor răul.

„Părinți și Copii–Despre Educația Copiilor” – Arh. Simeon Kraiopoulos – Ed. Bizantină 2005

Read Full Post »

O cursă a sinelui nostru!

Oricine are un defect, îl ascunde. Defectul creează sentimentul de inferioritate, care-l face să se ascundă. Ascunzând defectul, ascunde și sentimentul de inferioritate. Un copil, în această situație, crește și nici nu-și dă seama că are sentimente de inferioritate. Dacă are și unele calități, se agață de acestea ca o contrapondere, ca o contrabalansare astfel încât este prins într-o cursă.

Să spunem că cineva este egoist, foarte egoist. Este atăt de egoist, încât crede că de faptul acesta atârnă toată existența lui. I se întâmplă aceasta, tocmai pentru că, în străfunduri, are un sentiment de inferioritate de care nu se poate scăpa. Sentimentul de inferioritate este adânc înrădăcinat în el. Își scoate capul afară și simte că există și că trăiește, sprijinit pe unele calități pe care le are, își proiectează acolo sinele și, (mai mult…)

Read Full Post »

Trăirile înăbușite din pivnița sufletului

Alții însă, și nu puțini, nu funcționează corect, dar nu doar datorită necunoașterii, nu doar datorită atitudinii incorecte, ci și datorită constituției lor psihice. Fiecare om vine pe lume cu o zestre anume. Unul este gras, altul este slab, un altul înalt, altul scund, altul inteligent, altul retardat mintal, etc. Astfel, unii oameni vin pe lume cu o întreagă zestre psihică, structurală, dar slăbiciunile lor, neputințele lor le permit să fie normali, să-și trăiască viața frumos sau să aibă dificultăți ale căror trăiri să fie asimilate, fără să le creeze probleme.

Alții, însă, și datorită alcătuirii psihice  nu suportă trăirile de orice fel. Fie că au fost batjocoriți, fie că le-a fost frică, fie că au fost stresați, fie că au fost supărați nu suportă aceste trăiri. Întreaga funcționare a sufletului lor se aseamănă femeii care a aruncat gunoaiele în subsolul casei. Nu le-a dus afară pentru că ceva nu a lăsat-o să facă așa. Credea că se va face de râs în fața celorlalte femei și nu vroia să lase să se vadă că este țărancă. Adică totul a pornit de la un sentiment de inferioritate, de la complexul că era țărancă. O femeie care gândește normal, chiar dacă s-ar face de râs, n-ar fi deranjată. Țăranca nu a putut face așa. Avea în ea, dinainte, complexul inferiorității și nu voia să se vadă că este țărancă. Orice s-ar întâmpla să nu se vadă gunoaiele.

Prin urmare, din anumite motive, sunt oameni care funcționează astfel încât asimilează trăirile pe care le au, indiferent de natura lor, și sunt oameni care aruncă totul în subsolul sufletului lor, în subconțtient și inconștient, unde pot rămâne un an, pot rămâne doi, zece, treizeci de ani. La un moment dat vor ieși cu siguranță la suprafață.

„SUFLETUL MEU, TEMNIȚA MEA” – Arh. simeon Kraiopolous, Ed. Bizantină – 2009

Read Full Post »