Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘iubirea de sine’

Numai în Duhul Sfânt poate fi obşte unită.

Duhurile au magnetism, cei ce se aseamănă se adună.

Scopul creştinului este dobândirea Duhului Sfânt.

Trebuie să stai în prezenţa chipului Domnului Hristos din tine, şi în mod sigur aveţi ceva foarte bun în voi.

Daţi ajutor acestui element în care existăm, trăim şi suntem.

Dacă nu iubeşti, urăşti, critici, tragi sforile.

Satana luptă continuu (mai mult…)

Anunțuri

Read Full Post »

Într-o noapte stand la rugăciune un bătrân monah a avut o descoperire de la înger. A văzut un drum lung, un drum care pornea de pe pământ și se ridica în aer, până se pierdea în nori și de acolo se îndrepta spre cer.

Dar nu era un drum ușor, ba chiar că era o cale plină de piedici, presărată cu cuie ruginite, pietre tăioase și ascuțite, cioburi de sticlă.

Oamenii mergeau pe acel drum desculți. Cuiele se înfingeau în tălpi, picioarele multora erau însângerate. Dar oamenii nu renunțau: doreau să ajungă în cer (mai mult…)

Read Full Post »

Se spune că a existat odată un arbore bătrân şi maiestuos, cu ramurile întinse spre cer. Când înflorea, fluturi de toate formele şi culorile veneau de pretutindeni şi dansau în jurul lui. Când făcea fructe, păsări din ţări îndepărtate veneau să guste din ele. Ramurile sale arătau ca nişte braţe vânjoase. Era minunat.

Un băieţel obişnuia să vină şi să se joace sub el în fiecare zi, iar copacul s-a obişnuit cu el şi a început să-l iubească. Ceea ce este mare şi bătrân se poate îndrăgosti de ceea ce este mic şi tânăr, cu condiţia să nu fie ataşat de ideea că el este mare, iar celălalt mic. Copacul nu avea această idee, aşa că s-a îndrăgostit de băiat. Egoul încearcă întotdeauna să iubească ceea ce este mai mare decât el. Pentru adevărata iubire, nimic nu este însă mare sau mic. Ea îi îmbrăţişează pe toţi cei de care se apropie. Aşadar (mai mult…)

Read Full Post »

Această poveste este a unui soldat , care, în sfârşit se întorcea acasă, după ce luptase în Vietnam.

El îşi sună părinţii din San Francisco: 

– Mamă, Tată, mă întorc acasă, dar înainte vreau să vă rog o favoare.  Am un prieten foarte bun pe care mi-ar face plăcere să-l aduc cu mine.
– Sigur, au răspuns. Ne-ar încânta să-l cunoaştem. 
Există ceva ce ar trebui să ştiţi dinainte. El a fost rănit îngrozitor în luptă. A călcat pe o mină şi a pierdut un braţ şi un picior. Şi în afară de asta nu are nici-un loc unde să locuiască.

-Ce suferinţă!!! (mai mult…)

Read Full Post »

Irod este întruchiparea iubirii de sine întărâtate de zguduirea pe care o pricinuiesc conștiinței mustrările dreptății și se așteaptă să scape prin silnicie de această neplăcere. Ioan Înaintemergătorul este întruchiparea dreptății prigonite de iubirea de sine, atunci când iubirii de sine îi stă în puterea să o facă.

Oricât ai îndulci dreptatea prin pogorământ și prin cuvintele dibace pe care le poate afla gingășia dragostei, ce nu vrea să rănească inima celuilalt, chipul dreptății stă înaintea ochilor conștiinței și acolo, înlăuntru, stârnește furtuna mustrării (mai mult…)

Read Full Post »

Minunea se face atunci când participă cineva la durerea celuilalt. Toată problema este să-l simți pe celălalt ca pe fratele  și să te doară pentru el.

Durerea aceasta Îl mișcă pe Dumnezeu și face minunea. Pentru că nu există nimic altceva care să miște pe Dumnezeu, ca noblețea, adică jertfa.

Dar în vremea noastră este rară noblețea, pentru că a intrat iubirea de sine, interesul.

Rar se află un om să spună: ,,Să dau rândul meu celuilalt și lasă să mă întârzii eu”. Puține sunt sufletele acestea binecuvântate care se gândesc la celălalt.

Chiar și la oamenii duhovnicești există un duh potrivnic, duhul nepăsării.

Binele este bine, dar numai atunci când (mai mult…)

Read Full Post »

Cei mai mulți tineri au fost influențați de duhul lumesc și s-au vătămat.

Au învățat să se intereseze numai de ei înșiși ; nu se gândesc deloc la semenul lor, ci numai la ei  înșiși. Și cu cât îi ajuți mai mult, cu atât cad în mai multă lenevie.

Există azi niște copii parcă fierți în apă. Judecă una, se plictisesc de alta, deși inima nu se obosește, nici nu îmbătrănește vreodată. Să se facă monahi, li se pare greu. Să se căsătorească, se tem. Gogemite flăcăi vin (mai mult…)

Read Full Post »

Older Posts »