Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘jertfa’

Jertfa Lumânării!


E ora rugăciunii.
M-aţi aprins şi vă uitaţi gânditori la mine… Parcă aţi vrea să vă spun ceva. Ce să vă spun ? Simţiţi bucurie în suflet ?

În mod sigur eu mă bucur, pentru că am un sens numai când ard. Nu sunt tristă, chiar dacă arzând devin mai mică. De fapt eu am doar două posibilităţi:

Prima, e să rămân (mai mult…)

Reclame

Read Full Post »

Minunea se face atunci când participă cineva la durerea celuilalt. Toată problema este să-l simți pe celălalt ca pe fratele  și să te doară pentru el.

Durerea aceasta Îl mișcă pe Dumnezeu și face minunea. Pentru că nu există nimic altceva care să miște pe Dumnezeu, ca noblețea, adică jertfa.

Dar în vremea noastră este rară noblețea, pentru că a intrat iubirea de sine, interesul.

Rar se află un om să spună: ,,Să dau rândul meu celuilalt și lasă să mă întârzii eu”. Puține sunt sufletele acestea binecuvântate care se gândesc la celălalt.

Chiar și la oamenii duhovnicești există un duh potrivnic, duhul nepăsării.

Binele este bine, dar numai atunci când (mai mult…)

Read Full Post »

„Copiii sunt o problemă”, mi-a spus o femeie ce le avea pe toate. Se îngreuia să aibă copii. Atunci când o mamă găndește așa, gândirea ei este nepotrivită, pentru că de obicei mamele au dragoste.

Pe o fată înainte de a face familie, se poate ca mama ei s-o deștepte la ora 10 dimineața. Dar din clipa în care va deveni mamă și va trebui să-și alăpteze copilul, să-l spele, să-l curețe, nu doarme nici noaptea, pentru că pornește motorul.

Atunci când omul are duh de jertfă, nu murmură, nu se îngreuiază, ci se bucură. Acea femeie, dacă ar fi spus: (mai mult…)

Read Full Post »

Într-un sat trăia un om foarte sărac ce avea mulți copii.

El a plecat să-și câștige pâinea în alt sat din apropiere.

După o săptămână de lucru, a primit drept plată pentru munca lui un sac de grâu.

S-a bucurat bietul om, căci șapte guri flămânde îl așteptau acasă. Cu sacul în spinare, pentru a nu cheltui nimic cu transportul lui, mergea săracul pe arșița dogoritoare, suflând din greu. Obosit, s-a oprit la marginea drumului, la umbra unui copac.

Deodată, a văzut (mai mult…)

Read Full Post »

„…toate le putem cunoaște, toate le putem învăța. Numai suferința nu.

Credem că știm ce e suferința, că nu mai putem avea surprize, că am mers până la capăt. Da de unde ! Suferința e veșnic nouă, mereu variabilă, orișicând proaspătă.

Însă cred că totul nu e să învingi, totul e să lupți până la capăt; aici e mângâierea, aici e cununa, aici e jertfa.

Să fii iubit de Dumnezeu și să iubești pe Dumnezeu înseamnă a suferi… „Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.“(Matei 5,4).
Hristos e cel mai intim cu noi, mai intim decât noi înșine. Eu nu mă cunosc la fel de bine cum mă cunoaște El și nu țin (mai mult…)

Read Full Post »

Cei mai mulți tineri au fost influențați de duhul lumesc și s-au vătămat.

Au învățat să se intereseze numai de ei înșiși ; nu se gândesc deloc la semenul lor, ci numai la ei  înșiși. Și cu cât îi ajuți mai mult, cu atât cad în mai multă lenevie.

Există azi niște copii parcă fierți în apă. Judecă una, se plictisesc de alta, deși inima nu se obosește, nici nu îmbătrănește vreodată. Să se facă monahi, li se pare greu. Să se căsătorească, se tem. Gogemite flăcăi vin (mai mult…)

Read Full Post »

(Evr.11, 17-23, 27-31; Mc.9, 42; 10, 1)

 ,,Fiecare va fi sărat cu foc, după cum orice jertfă va fi sărată cu sare”. Mai înainte de asta, Domnul a vorbit despre faptul că fiecare trebuie să fie gata la toate felurile de jertfe și lepădare de sine, pentru a rămâne pe calea cea dreaptă. Chiar dacă ceea ce jerfim ne este scump ca lumina ochilor sau ca mâna dreaptă, jertfa trebuie adusă fără vreo șovăială; căci dacă îți va părea rău că faci jertfa, și ca urmare te vei abate de la calea dreaptă la cea nedreaptă, vei fi silit să pătimești veșnic în viața viitoare. Așadar, fă jertfa care te întristează aici, ca să scapi de chinurile de dincolo. Fără a fi curățit aici prin foc, este cu neputință a te mântui de focul cel veșnic. Oricine vrea să fie mântuit trebuie să fie sărat cu foc, să treacă prin curățirea cu foc. Cu toții suntem datori, prin legea zidirii noastre, să ne aducem jertfă lui Dumnezeu; dar fiecare din noi este necurat. Așadar, trebuie să ne curățăm, pentru a face din noi înșine jertfe plăcute lui Dumnezeu. Dar când începi să te curățești, să smulgi patimile din suflet, te doare ca și cum ai fi ars cu foc. Această lucrare a curățirii de sine lăuntrice seamănă cu lucrarea focului ce curăță metalul. Metalul este nesimțitor. Dacă ar fi să capete simțire, ar simți și curățirea și arderea în același timp; așa se întâmplă și cu omul care se curăță pe sine. Trecând prin asta, se simte ca și cum ar fi mistuit cu totul de flăcări. Focul curățitor trece prin toate mădularele lui, așa cum sarea pătrunde ceea ce se sărează; și numai cel care se supune acestei lucrări devine jertfă adevărată, bineplăcută lui Dumnezeu. De aceea, oricine are neapărată nevoie să fie sărat cu foc, așa cum în Vechiul Testament orice jertfă se săra mai înainte de a fi adusă ca ardere de tot. 

 Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an – Sf. Teofan Zăvorâtul. (Editura Sophia, Buc. 1999, colecția Părinți Ruși)

Read Full Post »