Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘manie’

Părintele Vichentie Mălău unul din duhovnicii părintelui Cleopa Ilie – a scris cu mâna sfinției sale câteva cugetări de mare înțelepciune și sensibilitate ce stau si astăzi mărturie pe strănile din paraclisul „Adormirii Maicii Domnului!:

Omul rău e cu desăvârșire rău, când se preface că este bun!

O conștiință (mai mult…)

Reclame

Read Full Post »

Datorită firii umane căzute și a lucrării diavolești, gândurile rele vin singure. Gândurile bune, însă, nu vin singure, ci trebuie cultivate. Trebuie să te urmărești și să te cercetezi pe tine însuți și când vrăjmașul diavol îți aduce în minte gânduri rele, să le îndepărtezi prin rugăciune sau să le înlocuiești cu gânduri bune.

Aceasta este o lucrare duhovnicească care pentru un creștin păcătos durează o perioadă de timp.

A zis un bătrân: (mai mult…)

Read Full Post »

Când vedeți un om ieșit din fire, cu atât mai mult nu-i faceți împotrivire. Nebunia lui de aceasta are nevoie, ca să se producă.

Cu cât mai greu vă batjocorește, cu atât mai multă blândete arătați-i… Cu omul acesta e ca si cu cel prins de friguri, căruia trebuie să-i facem pe plac, când răul îl zgâlțâie mai tare.

Când o sălbăticiune se pornește furioasă (mai mult…)

Read Full Post »

Odată, un luptator grosolan şi aspru se duse la un biet călugăr ortodox. Auzise el că învățătura creștină ar fi deosebită, că face referire la o viață după moarte unde fiecare va primi răsplată după cum și-a trăit viața. Astfel ajunse la dânsul și-l abordă:

– Frate, îi zise, învaţă-mă și pe mine ce este raiul şi ce este iadul!

Călugărul nostru ridică privirile cântărindu-l pe puternicul războinic şi îi răspunse cu un negrăit dispreţ:

– Să te învăţ eu pe tine ce sunt raiul şi iadul? Ba n-am ce să te învăţ. Eşti murdar şi miroşi urât, briciul tău trebuie să se fi ruginit (mai mult…)

Read Full Post »

Dintre toate patimile, mânia este cea care întunecă cel mai mult rațiunea. (T.A.)
Indignarea trebuie să fie împletită cu judecată și cu chibzuință, căci și cuțitul este folosit și de criminali și de medici. (Sfântul Vasile cel Mare)
Cel mai bine este să curmi mânia cu un zâmbet. (Sfântul Efrem Sirul)
Un cuvânt aspru îi înrăieste și pe cei buni, pe când un cuvânt bun aduce folos tuturor. (Patericul)
Mânia vine din necredință. (Sfântul Ioan Gura de Aur)
Mai usor este sa alungi mânia când simti că vine, decât să o stăpânești după ce a venit. (F. S.)
Mânia desfigurează pe om. Tot trupul i se umflă, venele la fel, vocea devine aspră … Când mânia ajunge la culme, el nu mai cruță pe nimeni. Dacă un singur om arată astfel la mânie, ce va fi cu doi sau mai mulți oameni mânioși ? (Sfântul Vasile cel Mare)
Mâniosul este un epileptic sufletesc. (Sfântul Ioan Scararul)
Nelegiuiții se mânie. (Sfânta Scriptura)

Read Full Post »

Mania-Furia!
Mania-Furia!

Când vedeti un om ieșit din fire, cu atât mai mult nu-i faceți împotrivire. Nebunia lui de aceasta are nevoie, ca să se producă.

Cu cât mai greu vă batjocorește, cu atât mai multă blândete arătați-i… Cu omul acesta e ca si cu cel prins de friguri, căruia trebuie să-i facem pe plac, când răul îl zgâlțâie mai tare.

Când o sălbăticiune se pornește furioasă, fugim cu toții, să facem tot așa cu acel pe care furia îl frământa. Și să nu credeți, cumva, că trebuie să ne purtăm  așa  pentru  a-i   face  cinste;  cinstim,  oare,  pe sălbăticiunea înfuriată, pe nebunii furioși, când ne ferim de ei? – câtusi de puțin.

Purtarea noastră e mai degrabă o jignire – sau, mai bine zis, nu o jignire, ci un semn de milă și de omenie.

Nu vedem, oare, pe corăbieri când vântul suflă tare, destinzând pânzele, ca nu cumva, altfel, corabia să se înece?

Sau pe călărețul, al cărui cal s-a pornit nebunește, lăsându-l în voia lui, până ce-i pier puterile? Să facem și noi la fel.

Mânia e ca și un foc, că si-o flacără care trebuie să muște din ceva. Dacă acestei flăcări nu-i dai nimic să mănânce, repede ai depărtat acest flagel. Furia n-are putere prin ea însăsi,  dacă nu vine cineva s-o hrăneasca. Sunteți fără acoperire.

Omul acela care este pradă furiei, nu mai știe ce face; tu, care-l vezi cum e, meriți, oare, vreo îngăduință, dacă pici în aceea și tulburare și nu te întelepțești deloc la o asemenea vedere? Presupune că ducându-te la un ospăț, întâlnești la intrare un om beat care face gesturi urâte. Dacă pici și tu în aceeași greseală, nu ești cu atât mai de neiertat cu cât ești asemenea lui? Intâmplarea este aici, aceeași. Să nu credeți că vom fi acoperiți de vom zice: “N-am început eu”. Aceasta este tocmai împotriva noastră, întrucât ceea ce am văzut nu ne-a întelepțit. Este ca si a zice: “N-am ucis eu cel dintâi”.

Dacă meriți să fii pedepsit, este din pricina că, deși ai avut o ocazie să te înțelepțești, totuși nu ți-ai ținut firea.

Sfântul Ioan Gură de Aur

Read Full Post »