Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘ortodox’

* Substanța lucrurilor se determină după dispoziția lăuntrică a sufletului – adică judeci pe aproapele tău dupa cele ce se petrec în tine.

* Pe avuții să fim stăpâni după necesități, înainte de a ne stăpâni ele pe noi mai presus de necesitate.

* Obiceiul cel rău, dacă cere odată și nu-i împlinești și nu-i dai, slăbește. Dacă prima dată îi dai și îi împlinești cererea, a doua oară îl găsești (mai mult…)

Read Full Post »

Cum se poate păstra curat un creștin mai puțin sporit duhovnicește, care își câștigă existența lucrând în lume și venind în contact și cu oamenii păcătoși?

-el trebuie să participe regulat la Sfânta Liturghie

-să se smerească

-să spovedească de câte ori este nevoie

-să se roage

-să postească

-să facă milostenie

-să se străduiască să vadă pe toți oamenii mai buni decât el

-și să ceară binecuvântarea și rugăciunile preoților

Astfel Dumnezeu, care știe mai dinainte ispitele (mai mult…)

Read Full Post »

Inima este centrul ființei omenești!

Sfântul Nicodim Aghioritul ne spune:

,,Trebuie să știi mai întâi că precum centrul se găsește în mijlocul cercului  și cicumferința este construită prin proiecția razelor ce pleacă din centru, care se și unesc în centru, la fel și inima se găsește în om ca centru în care sunt unite simțirile, toate puterile trupului și toate puterile sufletului”.

,,Trebuie să știm că (mai mult…)

Read Full Post »

„De asemenea voința noastră, dorințele, hotărârile bune sau rele, tot înlăuntrul inimii se nasc și de acolo se ridică și ajung trăiri, lucrări și fapte”.

Orice se lucrează în inima noastră, fie gânduri, fie afecte, fie voință, înainte de a ajunge faptă, trebuie să treacă prin toate fibrele inimii, ,,ca să ia mai întâi toate cele trebuincioase din toate locașurile inimii, primind însușirile necesare și apoi să ia viață și formă.”

Astfel un gând bun trebuie să se unească cu o simțire bună și cu o voire de asemenea bună, pentru a fi desăvârșit.

,,Mai mult, un sentiment frumos nu este de ajuns (mai mult…)

Read Full Post »

Crestinismul este singura religie din istoria universala. Chiar de la începuturile sale, crestinismul a fost proclamarea bucuriei, a singurei bucurii posibile pe pamânt. (pr. Alexander Schmemann)
Crestinismul se folosea, la început, de obiecte de lemn, dar el era de aur. Astazi, se foloseste de obiecte de aur, iar el este de lemn. (Sfântul Atanasie cel Mare)
Antropologia rasariteana este ontologia deificarii, iluminarea progresiva a omului si a întregii creatii. (Paul Evdokimov)
Ortodoxia este o viata noua cu Hristos si în Hristos, calauzita de Duhul Sfânt (…) Crestinii traiesc în Hristos si Hristos traieste în ei. (Serghei Bulgakov)
Crestinismul, sa luam bine aminte, nu e o simpla scoala a cinstei, curatiei si dreptatii, ori o nobila si rationala explicatie a vietii ( – Emil Cioran); ori un înalt cod de purtari (confucianismul, sintoismul); ori o terapeutica evazionista (stoicismul, yoga, zenul); ori un jet de întrebari (taoismul); ori un act de supunere în fata Unicului (iudaismul, islamismul). E mai mult si mai deosebit : e învatatura lui Hristos, adica a dragostei si a salvatoarei putinti de a ierta. (pr.Nicolae Steinhardt)
Crestinii nu se nasc, ci se fac. (Tertullian)
Crestin este cel ce Îl imita pe Hristos : în cuvinte, în fapte, în gândire. (Sfântul Ioan Scararul)
Adevaratul crestin Îl poarta mereu pe Iisus în inima sa. (Avva Leontie)
Crestinismul este o imitare a naturii divine. (Sfântul Grigorie de Nyssa)
Pentru a fi un bun crestin, am pe Hristos întreg pentru mântuirea mea, Sciptura întreaga pentru studiul meu si întreaga lume drept parohia mea. (Fericitul Augustin)
Crestinii traiesc în trup, dar nu dupa trup; traiesc pe pamânt, dar vietuiesc ca în ceruri. Ei nu sunt o societate noua, dupa trup, ci dupa spirit, caci, desi viata lor materiala este la fel ca a tuturor oamenilor, tinuta lor morala si duhovniceasca este exceptionala. Ei sunt pentru lume ceea ce este sufletul pentru trup. (Epistola catre Diognet)
Scripturile sunt pline de tamaduiri. (Sfântul Vasile cel Mare)
Fiecare dintre noi este pictorul propriei sale vieti : sufletul este pânza, virtutile sunt culorile, iar Hristos este modelul pe care trebuie sa-L pictam. (Sfântul Grigorie de Nyssa)
Purtarea crestinilor sa fie cea mai buna apologie a credintei lor ! (Origen)
Crestinii sunt lacasurile dumnezeirii. (Sfântul Grigorie de Nazianz)
Aici nu mai este nici grec, nici iudeu, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul si în toti. (Sfânta Scriptura)

Read Full Post »

 

Ce este inima?

,,Inima este simțirea, inima este voința omului, inima este mintea omului. Inima este acestea trei la un loc, toate într-o unire nedespărțită. În Sfânta Scriptură însă, precum și-n textele Părinților găsim cele trei cuvinte având același înțeles. De multe ori și cuvântul ,,suflet” are înțelesul de ,,inimă”.

,,Când avem un simțământ intens înăuntru nostru, cu siguranță este manifestarea inimii noastre. O dorință puternică, bună sau rea, o tristețe, o dezamăgire, un murmur tainic, o dispoziție bună sau rea. O participare afectivă, o mare bucurie sau o mare tristețe, lucruri cu imediată rezonanță și în inima noastră trupească care o pot face să sufere grave vătămări din pricina intensității lor. Când facem ceva cu pasiune lăuntrică, când suferim înăuntru nostru din acastă cauză, atunci suferă și inima. Aceasta se întâmplă, de exemplu, când ne rugăm lui Dumnezeu, cerându-i ceva cu multă ardoare. De asemenea, se întâmplă acelora care iubesc intens fie pe Dumnezeu, fie vreun om. Suferă inima sau se bucură inima. Se mâhnește inima. Se înseninează și nădăjduiește. În toate aceste situații avem participarea celor trei puteri amintite mai sus: și a simțirii, și a voinței, și a gândirii. Poate însă să obiecteze cineva zicând că mintea nu poate fi și inimă, de vreme ce atunci când zicem minte obișnuim să înțelegem creierul.

Însă după Sfinții Părinți ,,mintea noastră se află cu ființa în inima noastră și întrebuințează creierul ca organ al exprimării ei.”Aceasta au susținut-o Părinții neptici ai pustiei, precum Sfântul Grigore Palama, și ,,această învățătură a fost întărită de autoritatea hotărârilor sinodale ale Bisericii din Constantinopol”.

,,Gândurile, deci sunt născute cu adevărat de minte, de puterea rațională, care însă nu se găsește în creier, ci în minte, care se află cu ființa ei în inimă, de unde ies, vin și sunt prelucrate în creier”.

Inima de carne nu poate gândi. Gândurile sunt produse de minte, care este o putere a sufletului omenesc. Când Domnul nostru Iisus Hristos spune că ,,…din inimă ies: gândurile rele,…” (Matei 15, 19) se referă la mintea care se află cu ființa în inimă și produce gândurile.

Părintele arhim. Spiridonos Logothetis, dă în continuare un exemplu pentru înțelegerea celor spuse: ,,petrolul este creat în adâncul pământului, în niște rezervoare naturale subterane. Ceva asemănător se petrece și cu gândurile. Se nasc în adâncul inimii (Proverbe 19, 21), acolo unde se află mintea ca un zăcământ izvorâtor de gânduri, ca și petrolul din zăcămintele naturale. Pe urmă, din minte, gîndurile sunt prelucrate de creier, ca într-o rafinărie care le prelucrează. La fel cu petrolul care, odată ieșit la suprafață, este depozitat în tancuri, este prelucrat în rafinării și preluat mai apoi de noi spre folosință.

În adâncul pământului există și alte lucruri în afara zăcămintelor naturale de petrol, există straturi de roci, pământ, magnă, apă, ș.a. Așa și în adâncul inimii există și altele în afara gândurilor. Există sentimentele, dorințele, hotărârile, există multe alte puteri ale sufletului”.

,,Nu este mintea, strict vorbind, inimă, nici inima nu este doar minte. Mintea este conținută în inimă, care este mai cuprinzătoare decăt mintea, ce naște de fapt gândurile.”

,,Din profunzimiile inimii (Mintea 15, 19; Facerea 6, 5), din mintea care are ființa în inimă, răsar gândurile bune sau rele. Și atunci când spunem că trebuie să fim atenți la gândurile noastre, înțelegem că trebuie să le întâmpinăm acolo unde se nasc, în inimă. Și dacă sunt bune, să le lăsăm să iasă, să le urmăm spre depozitele și laboratoarele creierului. Și dimpotrivă, dacă sunt rele, să le omorâm în locul în care s-au născut: în inimă, în partea inimii care se numește minte”.

Afectele și sentimentele bune sau rele, se nasc în inimă și de acolo tind să iasă la suprafață, în viața noastră. (va urma…)

GÂNDURILE BUNE ÎN VIAȚA CREȘTINULUI ORTODOX
VIAȚA CA O PRĂZNUIRE DUHOVNICEASCĂ – Editura Panaghia 2005

Read Full Post »

Inima omului-centru de sinteză și taină a vieții.

,,Problema inimii este pasionantă, tulburătoare și neelucidată de cunoașterea umană. Filocaliile subliniează acest caracter de taină al inmii omenești, ca de altfel a întregii vieți omenești și al omului însuși. Obiectul analizei acestei literaturi duhovnicești sunt adâncurile și abisurile vieții sufletești și religioase, legate de mister. Taina omului este, în ultima analiză, taina inimii sale și a bogatului ei univers”.

În antropologia creștină ascetică, inima este sinteza și centrul ființei umane, a funcțiilor și facultățiilor spirituale omenești. Adâncul ei, consideră Sfântul Marcu Ascetul, este mintea, tronul sau locul în care Se sălășuiește prin Botez, Hristos Domnul și Duhul Sfânt. Inima iarăși este numită de acești părinți: ,,centrul nostru cel dinlăuntru”, spre deosebire sau în contrast cu ,,omul cel dinafară”, care este trupul”.

,,Inima exprimă în sinteza filocalică, întreaga ființă umană. Fie că vor să delimiteze o funcție a aparatului psihic uman, fie că vor să definească global constituția omenească, Părinții filocalici o numesc ,,inimă”.

Dacă până la părinții Isihaști, accentul cădea pe rolul inimii de sediu al sentimentelor și al voinței sau cel mult de organ al unei cunoașteri imperfecte, isihasmul asociază inima cu noțiuni teologice înalte precum ,,chip al lui Dumnezeu”, loc al îndumnezeirii”

Fiind de natură spirituală, inima se află la hotarul dintre Dumnezeu și noi”. ,,Inima devine în spiritualitatea răsăriteană, loc al sinelui uman, al e-ului, dar nu izolat, solidar, autarhic, ci al sinelui ca facultate sintetizatoare a întregului dinamism uman, legat de transcendent”. (va urma…)

GÂNDURILE BUNE ÎN VIAȚA CREȘTINULUI ORTODOX
VIAȚA CA O PRĂZNUIRE DUHOVNICEASCĂ – Editura Panaghia 2005

Read Full Post »

Older Posts »