Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘ortodox’

Studiind istoria neamului omenesc, vom vedea că ceea ce s-a făcut fără smerenie și fără binecuvântare lui Dumnezeu s-a construit greu, cu mari jertfe umane și materiale și a dispărut, cu îngăduința lui Dumnezeu, repede.
Unde este astăzi marele imperiu sovietic, unde este marele Imperiu Roman, unde este al III-lea Reich german, Imperiu Austro-Ungar, unde sunt industria și agicultura comunistă…? Praf și cenușă!
Dar Sfânta Scriptură ne spune că ,,Pomenirea drepților e cu laude dar numele necredincioșilor se stinge” (Proverbe 10, 8). Bisericile construite de voievozii noștri, victoriile dobândite cu ajutorul lui Dumnezeu împotriva dușmanilor sunt pomenite din neam în neam. Pentru că tot ceea ce se face cu smerenie și binecuvântarea harului dumnezeiesc are veșnicie.
Motivul principal pentru care mulți români nu au verticalitate și nu sporesc nici duhovnicește, nici material este că nu gândesc creștinește și că au mintea întunecată și plină de gânduri rele, omenești și diavolești.
Dumnezeu vrea, însă, mai înainte de toate , schimbarea minții noastre, dintr-o minte mândră, întunecată și pină de gânduri rele, într-o minte smerită, luminată de darul Duhului Sfânt și plină de gânduri bune.
Dumnezeu vrea ca noi să avem ,,inimă curată” (Psalm 50, 10). Iar inima este curată atunci când nu îngăduim să treacă prin mintea noastră gândurile rele.
Când gândim rău, permitem diavolului să intre în noi și să lucreze prin noi. Pentru că diavolul, vrăjmașul mântuirii noastre, mai întâi îl bombardează pe creștin cu gândurile cele rele, apoi îl atacă și-l robește cu păcatele. Dar dacă ne vom apăra cu gândul cel bun și cu rugăciunea, diavolul nu va mai putea să ne strice mintea și să ne robească în păcate.
Din calitatea gândurilor pe care le avem, putem să vedem starea noastră duhovnicească, deoarece noi judecăm lucrurile după curăția noastră sufletească. Iar dacă nu avem curăție lăuntrică, vom trage concluzii greșite și-l vom nedreptăți pe semenul nostru.
Prin gândurile pe care le avem față de aproapele împiedicăm venirea harului  dumnezeiesc și lăsăm pe diavol să lucreze liber asupra noastră. Pentru că din minte, gândurile rele se pogoară în inimă și-l fac pe om fiară.
Nu ajunge numai rugăciunea pentru a ne curăța mintea. Nu ne vom folosi duhovnicește dacă ne rugăm zile întregi, iar în minte avem gânduri rele față de semenul nostru. Pentru că după cum puțin oțet strică tot vinul tot așa și un gând rău va strica starea noastră duhovnicească. Deci curăția sufletească trebuie să pornească de la găndurile noastre bune.
Cuviosul Paisie Aghioritul spune că: ,,Cea mai bună lucrare a creștinului este să-și facă o fabrică de gânduri bune”.
În această fabrică din mintea sa, creștinul trebuie să fabrice gânduri bune și să transforme gândurile rele în gânduri bune, având ca temelie smerita cugetare.(va urma…)

GÂNDURILE BUNE ÎN VIAȚA CREȘTINULUI ORTODOX
VIAȚA CA O PRĂZNUIRE DUHOVNICEASCĂ – Editura Panaghia 2005

Reclame

Read Full Post »

Astăzi, deși există numeroase probleme și necazuri, noi înșine ne creăm nefericirea și suferința prin propria noastră minte întunecată de păcate și de gânduri rele. Suntem stresați, plini de griji, furioși, emotivi, tulburați, neliniștiți, nesiguri, complexați, pesimiști, răutăcioși, dezbinați și nu ne bucurăm din toată inima de succesele și relizările, ci mai degrabă de insuccesele și nerealizările semenilor noștri, din cauza păcatelor și a războiului pricinuit de gîndurile cele rele.
Sunt numeroși creștini care, asemenea unui avion, au motor bun, aripi bune (se roagă, postesc, priveghează, se spovedesc, fac milostenie…), dar direcția este stricată și se prăbușesc. Iar dacă repară  direcția, adică, vor face din mintea lor o fabrică de gânduri bune, având ca temelie smerita cugetare, iar gândurile rele le vor transforma în gânduri bune, atunci vor merge ușor și sigur pe calea mântuirii.
Cu alte cuvinte, rău gândești, rău vorbești și rău vei face.
Pentru că din minte, gândurile omenești și diavolești se pogoară în inimă și-l fac pe om fiară. Gândul, vorba și fapta cea rea se întorc amplificate împotriva autorului lor.Iar dacă gândești bine, de bine vei vorbi și bine vei face. Pentru că din minte, gândurile bune omenești și îngerești se pogoară în inimă și-l fac pe creștin înger. Dacă vrei să faci rânduială în viața ta, trebuie să-ți faci mai întâi ordine în mintea ta.
Pentru ca un creștin să vadă și să priceapă lucrarea dumnezeiască, el trebuie să aibă ochiul sufletului (mintea) curat și curăție lăuntrică. Pentru că Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne spune: ,,Luminătorul trupului este ochiul; deci, dacă ochiul tău e curat, tot trupul tău va fi luminat; dar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat…” (Matei 6, 22-23).
Iată de ce același lucru pentru un creștin este binecuvântare, iar pentru altul, nenorocire. Pentru că fiecare îl explică potrivit cu gîndul său (bun sau rău), iar aceasta va depinde de curăția lăuntrică a fiecăruia, pentru că fiecare lucru poate fi văzut fie din latura cea bună, fie din cea rea.
Spre exemplu, în loc să învățăm din experiența celorlalți și să facem ceva bun acționăm pentru a distruge, cheltuind energie, sănătate și timp, iar apoi ne  bucurăm de insuccesele și necazurile lor. Construiește cineva o casă frumoasă, iar cei care îl zavistuiesc, în loc să învețe din experiența lui și să construiască o casă mai frumoasă, îndemnați de diavol, își consumă toate puterile ca să-l disrtugă.
Trebuie să amintim aici un lucru foarte important: tot ceea ce face se fără credință în Dumnezeu și fără smerenie este deșertăciune și goană după vânt. (va urma…)

GÂNDURILE BUNE ÎN VIAȚA CREȘTINULUI ORTODOX
VIAȚA CA O PRĂZNUIRE DUHOVNICEASCĂ – Editura Panaghia 2005

Read Full Post »

Se povestește că după uciderea lui Mihai Viteazul în Transilvania au venit la putere din nou străinii cu credința lor rătăcită. Pe vremea când Mihai Viteazul unise cele trei țărișoare române sub un singur sceptru credința ortodoxă primise libertatea de care fusese vitregită de puterile străine. Dar iată că acum nori negri se abăteau iarăși  peste drept măritorii creștini. Pentru ai înjosi în credința lor, principele de atunci a organizat o petrecere la palatul său invitând nobilimea supusă lor dar și pe episcopul locului folosindu-se de acea împrejurare. Petrecerea era organizată în perioada postului mare iar acolo pe masa întinsă erau oferite musafirilor mâncăruri alese de dulce. Episcopul cu smerenie acceptă invitația principelui deoarece i se spusese că la acel moment festiv se vor discuta probleme importante ale țării și cu privire la credința poporului.

După introducerea tuturor musafirilor cu tot alaiul obiceiurilor de atunci, toți s-au așezat la masă. Episcopul însă a făcut semn discret unuia dintre sevitori cerându-i cu smerenie să-i aducă în farfurie câteva frunze de salată și câteva legume. Principele și mesenii erau curioși să vadă dacă episcopul va mânca de dulce în săptămâna mare a postului. Văzând statornicia episcopului în dreapta credință s-au hotârat să-l batjocorescă într-un mod perfid. La petrecere era o prințesă cu un  cățel în brațe pe care-l cocoloșea și pupa continuu. Principele făcand liniște in sală îl întrebă pe episcop în auzul tutror cu perversitate:

– Prea Sfințite Părinte am vrea să botezăm cățelul prințesei acesteia și s-a iscat aici o discuție cu privire la aceasta. Toată lumea insistă să botezăm cățelul ortodox, ca să ajungă în rai. Și pentru că  mărturisiți că a voastră este dreapta credință, v-am ruga să ne botezați cățelul!

La aceasta episcopul cu multă blândețe și calm duhovnicesc le răspunse pe măsura perfidiei lor:

– Noi cu multă dragoste botezăm cățelul numai că nu putem face asta împotriva voinței lui deoarece după crezul credinței voastre cel botezat trebuie să încuviințeze botezul. Așadar să-l întrebăm pe cățel în a cui credință dorește să fie botezat și din care familie face parte și el ne va răspunde prin gesturile lui.

A luat episcopul farfuria sa (cu salată și legume) și a pus-o jos, a luat și farfuria principelui (plnă de cărnuri grase) și așezat-o alături, apoi a luat cățelul și l-a așezat în fața lor. De îndată ce i-a dat drumul  cățelul s-a înfruptat cu nesaț din mâncărurile de dulce ale pricipelui.

Atunci episcopul a zis către cei de față:

– Onorată adunare! Vedeți cățelul trebuie botezat în credința dumneavoastră deoarece face parte dintre ai voștri, dacă era dintre ai mei mânca din farfuria mea, ținea post ca și mine dar de îndată ce cu entuziasm s-a împărtășit dintr-ale voastre acum rămâne ca ai voștri să-l boteze. Apoi ridicându-se de la masă plecă cu chip senin lăsându-i muți și rușinați în rătăcirea lor.

Read Full Post »

Iisus Hristos
Iisus Hristos

Dumnezeu S-a făcut om, ca omul să poată deveni Dumnezeu. (Sfântul Irineu)

Pentru aceea a venit Hristos în lume, ca să cunoască şi să înţeleagă omul cât de mult îl iubeşte Dumnezeu. (Fericitul Augustin)

Misterul Întrupării Cuvântului poartă în sine semnificaţia întregii creaţii sensibile şi inteligibile. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Cuvântul lui Dumnezeu S-a făcut om, pentru ca tu să înveţi de la un om cum poate omul deveni dumnezeu. (Sfântul Clement Alexandrinul)

Sfânta Treime nu este prezentă doar în învăţătura lui Hristos, ci e lucrătoare în tot ce face El. (pr. Dumitru Stăniloae)

În Hristos locuieşte după fiinţă toată plinătatea Dumnezeirii. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

De Tatăl ne apropiem prin Fiul. (Sfântul Atanasie cel Mare)

Iisus Se face ascultător Tatălui, vindecând propria noastră neascultare (…) şi devine pentru noi modelul unei ascultări fără de care nu există mântuire. (Sfântul Ioan Damaschin)

Iisus ne-a împăcat, prin Sine, cu Tatăl şi între noi. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

În Hristos, Dumnezeu devine părtaş la condiţia omului, pentru că acesta să aibă posibilitatea trecerii spre El. (pr. Ion Bria)

Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat şi, prin aceasta, a început recapitularea noastră în Sine. (Sfântul Irineu)

N-ar fi fost mântuiţi toţi oamenii de Hristos, dacă nu i-ar fi luat pe toţi asupra sa. (Origen)

La Iisus poţi privi, fără să încetezi să-i priveşti şi pe ceilalţi. (Cresbron)

Ceea ce şi-a asumat Hristos, aceea a şi vindecat. (firea umană – n.n.) (Dicton patristic)

Făcâdu-Se om, Cuvântul lui Dumnezeu a umplut de cunoaştere firea umană golită. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Iisus Hristos, Templul Cuvântului. (Sfântul Ioan Damaschin)

Iisus este Dumnezeu pe pământ şi om în cer.  (Sfântul Ioan Gură de Aur) (mai mult…)

Read Full Post »

« Newer Posts