Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘osanda’

Creștinul care are curăție sufletească înțelege cine este viclean, dar vede și sfințenia celui cuvios. El vede răul, dar în același timp vede și omul lăuntric și înțelege că răul vine din afară și este de la diavoli.

Cu ochii duhovnicești își vede greșalele lui ca fiind mari și nu judecă, nu osândește și nu-l disprețuiește pentru nici un motiv pe aproapele său, ci se consideră mai prejos ca el.

Vede, de pildă, răutatea unui criminal, dar cugetă că ar fi ajuns mai rău ca el, dacă nu l-ar fi (mai mult…)

Reclame

Read Full Post »

Un ţăran lucra într-o zi de duminică la câmp, în timp ce consătenul lui credincios se ducea la sfânta biserică.

Primul începu a-şi bate joc de vecinul lui considerându-l habotnic.

Însă credinciosul îi spuse:

– Prietene, ce ai spune dacă eu aş avea 7 galbeni şi aş da 6 galbeni unui cerşetor, pe care l-aş întâlni în drumul meu?

Aş spune că eşti foarte darnic, răspunse ţăranul necredincios – puțin ironic. (mai mult…)

Read Full Post »

(Tit, 1,5; 2, 1; Lc.20, 9-18)

 Pilda viei înfățișează Biserica Vechiului Testament; lucrătorii sunt ierarhia ei de atunci; și întrucât ea nu era la înălțime rostului său, s-a rostit osânda asupra ei: se va lua de la ei via și se va da altora. Acești ,,alții” au fost la început Sfinții Apostoli, iar apoi urmașii lor, arhiereii dimpreună cu toată preoțimea. Via lui Dumnezeu de la începutul lumii este aceeași, iar rostul lucrătorilor ei a fost același și va fi același până la sfârșitul veacului: a aduce Domnului viei roadă sufletele mântuite. Aceasta este îndatorirea ierarhiei creștine, prin urmare și a noastră. În ce măsură o împlinim – vede toată lumea. Ce putem spune? În multe privințe – slava lui Dumnezeu! – dar în și mai multe este de dorit o îmbunătățire, și mai ales în privința propovăduirii cuvântului lui Dumnezeu. Cu greu mai auzi câte o predică și totuși, aceasta este singura foarfecă de grădinărit pe care o au în mână lucrătorii viei lui Dumnezeu. Mă tem ca nu cumva să se împlinească și asupra noastră cuvântul: ,,Va veni Stăpânul viei și îi va pierde pe lucrătorii aceia, iar via o va da altora”; dar și mai tare mă tem că acești ,,alții” să nu intre cumva singuri în vie, pierzându-i nu doar pe lucrători, ci și via însăși…

Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an – Sf. Teofan Zăvorâtul. (Editura Sophia, Buc. 1999, colecția Părinți Ruși)

Read Full Post »

Sfantul Teofan Zavoratul
Sfantul Teofan Zavoratul

(I Tim. 4, 4-8, 16; Lc. 16, 15-18; 17, 1-4)

.,, Cu neputință este să nu vină smintelile, dar vai aceluia prin care ele vin!” Asta înseamnă că nu putem trăi după bunul plac: trebuie să luăm seama, nu cumva să smintim pe cineva. Rațiunea se trufește și nu-i pasă de nimeni, însă în jur pricinuește sminteală cu fapta, dar mai ales cu vorba. Sminteala crește și sporește nenorocirea care-l așteaptă pe cel ce o pricinuiește, însă acesta nu simte și înmulțește smintelile. Încă  e bine că amenințarea lui Dumnezeu împotriva smintelilor nu se împlinește, îndeobște, aici pe pământ, căci El așteaptă îndreptarea păcătosului; împlinirea ei se amână pentru ceasul judecății și răsplătirii; numai atunci vor simți cei care fac sminteli cât de mare este acest păcat. Aici, mai nimeni nu se gândește dacă va sminti sau nu va sminti prin faptele sau cuvintele sale pe cei ce-l înconjoară. Sunt două păcate foarte mari înaintea lui Dumnezeu, dar pe care oamenii le socotesc neînsemnate: smintirea aproapelui și osândirea. După cuvântul Domnului, pentru cel prin care vine sminteala ar fi bine să nu mai trăiască, iar cel ce osândește este deja osândit. Nici smintitorul, nici cel ce osândește nu se gândesc însă la acest lucru și nici nu le-ar trece prin cap să-și recunoască vreo vinovăție de acest fel. Ce orbire ne împresoară, de fapt, și cum umblăm cu nepăsare prin mijlocul umbrei morții!

Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an – Sf. Teofan Zăvorâtul. (Editura Sophia, Buc. 1999, colecția Părinți Ruși)

Read Full Post »