Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Parinti si Copii’

Acesta este motivul pentru care data trecută am subliniat și un al treilea aspect, acela că și părinții, înainte de a se naște copilul, și mai mult după ce se naște, trebuie să-l vadă pe acesta ca pe o persoană aparte, cu trupul și cu sufletul său. Trebuie să știe că au devenit împreună-creatori cu Dumnezeu ca să apară acest om (mai mult…)

Read Full Post »

După Sfânta Scriptură și după duhul Sfinților Părinți, căderile se întâmplă deoarece omul a făcut ce l-a tăiat capul și s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu.

Deși tot ce se întâmplă cu fiecare dintre noi și cu cei din jurul nostru este rău (mai mult…)

Read Full Post »

S-ar putea întreba cineva: ,,Dar Mântuitorul Hristos ce face? Ce face Biserica? Ce face Harul lui Dumnezeu?” Când cineva crede în Hristos, când credința lui este mare, așa cum de multe ori vorbește Evanghelia – ,,credința ta te-a mântuit” (Luca7, 50; 8, 48; 17, 19; 18, 42;) – înlăuntrul lui se înfăptuiește o adevărată renaștere, o atât de mare transformare încât se curâțește și (mai mult…)

Read Full Post »

De foarte multe ori considerăm greșelile copilului jigniri la adresa noastră. Atunci când spun minciuni, credem că o face pentru că este împotriva noastră. Credem că face nebunii pentru a ne supăra. Orice face negativ, considerăm că sunt lezări ale autorității noastre, ale personalității noastre. Acest lucru este mai mult  decât evident. Este suficent să observăm că (mai mult…)

Read Full Post »

Copilul nu poate intra în lumea noastră. Noi trebuie să intrăm în lumea lui. Copilul vine într-o lume care îi este necunos- cută. Noi gândim cu mintea noastră și credem că și copilul știe lucrurile și le înțelege ca noi. Pentru copil totul este diferit. Este ca un astronaut. În cazul astronautului toate sunt calculate până la cel mai mic amănunt. Când merge prima dată pe lună, face un pas și cei de pe pământ îi spun: ,,încă un pas, să vedem ce se întâmplă!” Așa înaintează și copilul în viață. Pretutindeni întâmpină greutăți și chiar poticniri.

Când părinții nu-l ajută să se acomodeze (mai mult…)

Read Full Post »

Unii părinți – ceilalți poate că nu dau atâta importanță văzând copilul, când este în leagăn și când se mărește, că se manifestă cu îndârjire, cu împotrivire, agresiv– consem- nează existența unui egoism feroce și se năpustesc asupra lui. Fac însă o foarte gravă greșeală. Sigur, aceste manifestări ale copilului sunt amestecate cu egoism, cu alte patimi, dar acest atac frontal pe care-l declanșăm împotriva copilului nu va face nimic altceva decât să stimuleze egoismul acestuia. Este ca și când ar pune cineva gaz pe un foc pe care vrea să-l stingă. Se stinge focul cu gaz? Dacă aruncăm apă pe foc există șansa să-l stingem, dar cu gaz în nici un caz.

Se năpustesc peste el și pentru că copilul este neputincios, pentru că este mic și nu are posibilitatea să reacționeze pe măsură, este strivit pur și simplu, mai ales, psihic, de atacul, uneori sălbatic, al părinților, al dascălilor. Cum am spus mai sus, copilul nu poate să lase să-i desființeze existența și de aceea va lua atitudine, va reacționa încât, în cele din urmă să-și salveze existența. În felul acesta copilul poate ajunge la o atitudine slugarnică, în care este inclusă o stare de inferioritate înfricoșătoare, un grav complex de inferioritate. Pot uneori să-i spună: ,,Așa! Pentru  ca să se micșoreze egoismul tău,, pentru a lovi egoismul tău, pentru a fi smerit…!

Copilul crește într-un astfel de context, devine adolescent, adult, își face propria familie, are copii și când, merge la duhovnic și-i mărturisește păcatele și, între altele, spune că se află într-un impas și nu știe ce se întâmplă cu el și va auzi de la duhovnic recomandarea: ,,Tebuie să te smerești! Trebuie să cultivi smerenia!”, răspunde: ,,Părinte, mai mult să mă smeresc?”

Nutrește conștiința și simțământul că are atâta smerenie încât nu mai încape, deși nu există nici urmă de adevărată smerenie într-o astfel de atitudine și stare. Este vorba de un egoism bombardat frontal care se manifestă acum într-un fel foarte diferit. Se manifestă slugarnic, se manifestă drept complex de inferioritate și încearcă, în felul acesta, să atragă atenția celorlalți, să atragă simpatia și mila celorlalți.

În astfel de situații nu există nici urmă de smerenie adevărată. Respectivul nu poate însă  înțelege acest lucru. De ce? Pentru că din pruncie a fost învățat că așa este strivit egoismul și că atunci când se adună și se închide în sine, când se anulează pe sine, acest lucru este considerat smerenie. A fost lovit în felul acesta, a trăit și s-a făcut mare așa, iar acum trăiește având în suflet nu smerenia adevărată, ci starea complet contrară, care este egoismul.

La alții, acest egoism se manifestă cu sentimente de inferioritate, de timiditate și cu neatenție și neglijență în viață.

La alții se manifestă prin agresivitate, ca și când toți oamenii sunt împotriva lor și abia așteaptă să-i facă rău, ca și când toți oamenii nu au altă treabă decât să fie împotriva lor. Și sunt pregătiți pentru o astfel de confruntare. Să nu cumva să-i spuneți un cuvânt, să nu cumva să ne surprindă vreo privire. Este oricând gata să atace, crezând că are în față dușmani care-i vor răul.

„Părinți și Copii–Despre Educația Copiilor” – Arh. Simeon Kraiopoulos – Ed. Bizantină 2005

Read Full Post »

« Newer Posts