Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Pilde’

Trăia odată un împărat, într-o ţară îndepărtată. Acesta ajunsese bătrân şi ştia că se apropia vremea ca să aleagă pe cel ce îi va urma la tron. În ţara aceea succesorii la tron nu se alegeau dintre copiii împăratului, ci dintre tinerii cei mai virtuoşi din împărăţie.

Aşadar, a chemat la el pe toţi tinerii din împărăţie într-o anume zi, şi le-a spus:

– A venit timpul să mă dau la o parte şi să aleg următorul împărat. Am decis să aleg (mai mult…)

Read Full Post »

Pe vremea stăpânirii otomane, sultanul, îndemnat de unul din neamul celor care l-au răstignit pe Hristos, l-a chemat pe un episcop ce se afla în cetatea cucerită de ei şi l-a întrebat:

– Evanghelia voastră este adevărată?

– Da, este adevărată, răspunse episcopul.

– Atunci să bei acest pahar cu otravă că scris este: „De veţi bea otravă, nu vă va vătăma”.

Episcopul a cerut răgaz trei zile pentru rugăciune şi, după trei zile (mai mult…)

Read Full Post »

– Îmi tot vorbeşti despre un Dumnezeu bun şi iertător – zicea un om oarecare, către un creştin practicant – dar uită-te în lume, zicea el, că nu ne mai slăbesc loviturile şi bătăile lui Dumnezeu.

Creştinul nostru îl ascultă înţelegător şi cu multă blândeţe îi zise:

– Când o oaie iese din turmă şi îşi face de cap, ce face păstorul?

Fluieră după ea şi o strigă pe nume, dar oaia nu ascultă.

O ameninţă cu băţul, dar ea n-are nici-o (mai mult…)

Read Full Post »

Într-o noapte stand la rugăciune un bătrân monah a avut o descoperire de la înger. A văzut un drum lung, un drum care pornea de pe pământ și se ridica în aer, până se pierdea în nori și de acolo se îndrepta spre cer.

Dar nu era un drum ușor, ba chiar că era o cale plină de piedici, presărată cu cuie ruginite, pietre tăioase și ascuțite, cioburi de sticlă.

Oamenii mergeau pe acel drum desculți. Cuiele se înfingeau în tălpi, picioarele multora erau însângerate. Dar oamenii nu renunțau: doreau să ajungă în cer (mai mult…)

Read Full Post »

Sfântul Antonie fiind cu ucenicii, îi întrebă:

– Ce este mai important pentru mântuire?

Ucenicii îi răspund:

– Rugăciunea.

– Nu, răspunde Sfântul Antonie.

Apoi ucenicii continuă să înşire faptele pe care le considerau mai importante:

Postul, privegherea, smerenia, îngrijirea săracilor şi a bolnavilor, primirea de străini, milostenia, dragostea faţă de om, la care ei au primit răspunsul:

Nu este adevărat!

Apoi Sfântul Antonie le-a spus: (mai mult…)

Read Full Post »

Se spune că a existat odată un arbore bătrân şi maiestuos, cu ramurile întinse spre cer. Când înflorea, fluturi de toate formele şi culorile veneau de pretutindeni şi dansau în jurul lui. Când făcea fructe, păsări din ţări îndepărtate veneau să guste din ele. Ramurile sale arătau ca nişte braţe vânjoase. Era minunat.

Un băieţel obişnuia să vină şi să se joace sub el în fiecare zi, iar copacul s-a obişnuit cu el şi a început să-l iubească. Ceea ce este mare şi bătrân se poate îndrăgosti de ceea ce este mic şi tânăr, cu condiţia să nu fie ataşat de ideea că el este mare, iar celălalt mic. Copacul nu avea această idee, aşa că s-a îndrăgostit de băiat. Egoul încearcă întotdeauna să iubească ceea ce este mai mare decât el. Pentru adevărata iubire, nimic nu este însă mare sau mic. Ea îi îmbrăţişează pe toţi cei de care se apropie. Aşadar (mai mult…)

Read Full Post »

Această poveste este a unui soldat , care, în sfârşit se întorcea acasă, după ce luptase în Vietnam.

El îşi sună părinţii din San Francisco: 

– Mamă, Tată, mă întorc acasă, dar înainte vreau să vă rog o favoare.  Am un prieten foarte bun pe care mi-ar face plăcere să-l aduc cu mine.
– Sigur, au răspuns. Ne-ar încânta să-l cunoaştem. 
Există ceva ce ar trebui să ştiţi dinainte. El a fost rănit îngrozitor în luptă. A călcat pe o mină şi a pierdut un braţ şi un picior. Şi în afară de asta nu are nici-un loc unde să locuiască.

-Ce suferinţă!!! (mai mult…)

Read Full Post »

Înainte de a muri, un rac bătrân oarecare, după ce l-a strâns în braţe pe fiul său, ia spus o mare dorinţă a lui şi anume:

că şi-ar dori ca el, fiul său, să meargă înainte, ca toate vieţuitoarele, explicându-i amănunţit cum să procedeze.

La urmă l-a întrebat:

„Înţeles-ai, fiule?” (mai mult…)

Read Full Post »

Nu va ingrijiti de ziua de maine, caci ziua de maine se va ingriji de ale sale. Ajunge zilei rautatea ei. (Mt.6, 34).

Un industrias foarte bogat a fost deranjat de un pescar care statea pe malul raului, aproape de locul in care isi avea ancorat iahtul sau. Pescarul isi adunase instrumentele de pescuit si privea alene luciul apei.

  -De ce nu iesi cu barca in larg, la pescuit? Il intreba industriasul.

-Pentru ca am prins destul peste pentru ziua de astazi, raspunde pescarul.

Cum de nu prinzi mai mult peste decat ai nevoie? Il intreba omul bogat.

-Si ce sa fac (mai mult…)

Read Full Post »

O profesoară la ora de religie  discuta cele zece porunci cu copii de cinci – sase ani. 
Le explica ce inseamna sa „cinstesti pe Mama si pe Tatal tau”.
Apoi ii intreaba:
– Exista vreo porunca facuta special sa ne invete cum sa ne purtam cu fratii si cu surorile noastre?
Fara sovaire (mai mult…)

Read Full Post »

Postasul suna de doua ori. Mai erau cinci zile pana la Craciun. Avea in mainile sale un mare pachet invelit intr-o frumoasa hartie, legat cu panglici aurii. Intra, raspunse o voce din interior. Postasul intra Era o casa rau intretinuta, caci se gasea intr-o incapere plina de umbre si praf. Asezat intr-un fotoliu statea un batran.

– Priveste ce pachet de Craciun extraordinar, spuse bucuros postasul.

– Multumesc. Aseaza-l jos, spuse batranul cu cea mai trista voce auzita parca vreodata.

Postasul ramase intepenit cu pachetul in mana. Intuia foarte bine (mai mult…)

Read Full Post »

Un tip se plimba de-a lungul sinelor ferate.

La un moment dat piciorul i se prinde intre sine.

Vine trenul, iar tipul incepe sa se roage:

– Dumnezeule, ma las de bautura daca imi scoti piciorul!

Nu se intampla nimic (mai mult…)

Read Full Post »

Am citit astazi o poveste foarte frumoasa despre un imparat care a primit doi soimi.

Unul a fost antrenat, despre celalalt i s-a spus ca refuza sa se dezlipeasca de creanga pe care statea.

Unul dintre slujitori trebuia sa se catere in fiecare zi in copac sa-i duca de mancare.
Dupa ce a incercat in fel si chip sa faca soimul sa zboare de pe creanga, imparatul si-a rugat (mai mult…)

Read Full Post »

Intr-o buna zi, o fetita statea langa mama care spala vasele in bucatarie. 
Dintr-o data observa cele cateva suvite de par carunt, in contrast cu parul negru al mamei. 
Se uita fix la mama si o intreaba:
– De ce ai si par alb, mami?
Mama raspunde:

(mai mult…)

Read Full Post »

Cine nu va primi imparatia lui Dumnezeu ca un prunc, nu va intra in ea!

Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, judecam ca un copil, dar de cand m-am facut barbat, am lepadat cele ale copilului. (I Cor.13,11).

La ora de religie, o fetita de 6 ani desena si colora de zor.

Invatatoarea de la acea clasa a intrebat-o “Papusica! Ce desenezi acolo?”.

Fetita a raspuns: (mai mult…)

Read Full Post »

Un bătrân care agonisise în viață destul de multă avere, ce s-a gândit? S-o împartă copiilor săi cât mai trăiește, contând bineânțeles pe dragostea lor de fii, că vor avea grijă de el până la moarte. I-a promis. După ce s-au văzut însă în stăpânirea tuturor bunurilor, l-au luat pe bătrân, l-au închis în cea mai întunecoasă, cea mai proastă, în cea mai urât mirositoare cameră, dându-i din când în când câte un blid de mâncare.

Ce s-a gândit atunci bătrânul? (mai mult…)

Read Full Post »

O străveche legendă arabă istorisește trista poveste a ienicerului sultanului din Bagdad. Într-o zi, tânărul ienicer se aruncă plin de tristețe la picioarele stăpânului său care îl îndrăgea mult, cerându-i cu împrumut minunatul său cal care părea că zboară, într-atât era de iute.

-De ce? Îl întrebă sultanul.

-Am văzut moartea în grădină și ea mi-a făcut semn (mai mult…)

Read Full Post »

Femeia anunță din bucătărie, așa cum făcea de obicei:

-E gata masa!

Soțul, care citea ziarul, și cei doi băieți, care se uitau la televizor și ascultau muzică, se așezară cu mult zgomot la masă și înfășcară cu nerăbdare farfuriile.

Femeia intră. Dar, în locul obișnuitelor platouri care miroseau bine, așeză la mijlocul mesei un mănuchi de fân (mai mult…)

Read Full Post »

Un șoricel de casă, de rasă, bine crescut și plăcut la vedere, alergând mereu disperat din calea pisicii, se pomeni într-o bună zi în pivnița unei case de oameni înstăriți.

Din pricina întunericului, căzu într-o băltoacă ciudată.

Era o baltă de palincă, din cea mai de soi, scursă de sub cepul prost așezat al unui butoiaș făcut din lemn de stejar.

La început, șoricelul nostru gustă timid (mai mult…)

Read Full Post »

Un pustnic văzu odată într-o pădure un șoim.

Pasărea ducea spre cuibul său o bucată de carne: sfâșie carnea în multe bucățele și începu să hrănească cu ea un pui de cioară rănit.

Pustincul se minună de faptul că un șoim hrănea un pui de cioară și se gândi:

,,Dumnezeu mi-a dat un semn. El nu uită nici măcar un pui de cioară rănit. Dumnezeu a făcut ca acel șoim înspăimântător să hrănească o pasăre lipsită (mai mult…)

Read Full Post »

După o viaţă lungă trăită cu eroi, un războinic de soi ajunse dincolo şi fu trimis în rai. Cum însă era un om foarte curios, ceru să i se îngăduie să arunce mai întâi o privire şi în iad.

Un înger îi făcu pe plac şi îl duse până în iad.

Acolo se pomeni într-un salon imens care avea la mijloc o masă plină de farfurii umplute care mai de care cu bucate săţioase şi bunătăţi de neînchipuit. Mesenii care şedeau de jur împrejur erau însă slabi, palizi şi cu oasele ieşite în afară de-ţi era mai mare mila când îi vedeai.

– Cum este cu putinţă aceasta? întreba războinicul nostru călăuza. Cum pot fi aşa slabi cu toate bunătăţile ce le au în faţă?

– Vezi tu, atunci când ajung aici, cu toţii primesc câte o lingură de lemn din acelea folosite îndeobşte la mâncare, cu singura  deosebire că (mai mult…)

Read Full Post »

Un copil făcuse cumpărăturile a căror grijă i-o încredințase mama.

Făcuse totul bine și cu foarte mare atenție.

Pentru a-l răsplăti, vânzătorul de la drogherie luă dintr-un raft o cutie mare de bomboane, o deschise și (mai mult…)

Read Full Post »

„…toate le putem cunoaște, toate le putem învăța. Numai suferința nu.

Credem că știm ce e suferința, că nu mai putem avea surprize, că am mers până la capăt. Da de unde ! Suferința e veșnic nouă, mereu variabilă, orișicând proaspătă.

Însă cred că totul nu e să învingi, totul e să lupți până la capăt; aici e mângâierea, aici e cununa, aici e jertfa.

Să fii iubit de Dumnezeu și să iubești pe Dumnezeu înseamnă a suferi… „Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.“(Matei 5,4).
Hristos e cel mai intim cu noi, mai intim decât noi înșine. Eu nu mă cunosc la fel de bine cum mă cunoaște El și nu țin (mai mult…)

Read Full Post »

Bunicul se aplecă asupra nepoțelului care avea cinci anișori și îi dădu un pupic de noapte bună. Imediat după aceasta, copilașul își frecă obrazul cu mânuța.

-De ce faci asta, dragul meu? Îl întrebă mama. Atunci când te sărută cineva nu trebuie să alungi de la tine pupicul.

-Mămico, nu îl dădeam afară, ci îl trimeteam înăuntru!

***

O mamă care (mai mult…)

Read Full Post »

Andrei nu avea decât o singură dorință, aceea de aprimi o bicicletă galbenă cu multe accesorii pe care o văzuse într-o vitrină din oraș.

Nu mai putea să și-o scoată din minte. Vedea acea bicicletă și în vis, și în cacao de dimineață, și portretul lui Ștefan cel Mare zugrăvit în manual.

Dar mama lui Andrei avea atâta altele de achitat și cheltuielile creșteau zi de zi.

Cu siguranță nu ar fi putut cumpăra o bicicletă atât de scumpă ca aceea pe care o visa el (mai mult…)

Read Full Post »

Odată, un luptator grosolan şi aspru se duse la un biet călugăr ortodox. Auzise el că învățătura creștină ar fi deosebită, că face referire la o viață după moarte unde fiecare va primi răsplată după cum și-a trăit viața. Astfel ajunse la dânsul și-l abordă:

– Frate, îi zise, învaţă-mă și pe mine ce este raiul şi ce este iadul!

Călugărul nostru ridică privirile cântărindu-l pe puternicul războinic şi îi răspunse cu un negrăit dispreţ:

– Să te învăţ eu pe tine ce sunt raiul şi iadul? Ba n-am ce să te învăţ. Eşti murdar şi miroşi urât, briciul tău trebuie să se fi ruginit (mai mult…)

Read Full Post »

Un om bogat, pasionat de artă, avea în colecția lui  opere ale tuturor marilor maeștri, renascentiști, clasici și moderni, din toate școlile și curentele. Deseori stătea împreună cu unicul său fiu, admirând minunatele piese din colecția lor.

Dar a izbucnit războiul și fiul a fost înrolat și  trimis la luptă. El a dat dovadă de mult curaj și a murit la datorie, în timp ce salva viața unui camarad. Cînd a primit anunțul, tatăl a fost profund îndurerat de pierderea unicului său fiu.

O lună mai târziu, a auzit bătăi la ușă. În prag stătea un tânar cu un pachet mare în brațe…El a spus:

– Domnule (mai mult…)

Read Full Post »

Într-un manuscris vechi se istorisește povestea unei fete care făcea parte din grupul femeilor care îl însoțiseră pe Iisus până la Calvar.

Era o tânără timidă, tăcută și rezervată. La vestea Învierii, ea nu a avut nevoie nici de viziuni, nici de dovezi. A crezut de îndată. Și, cuprinsă de (mai mult…)

Read Full Post »

Într-o seară, pe când mama pregătea cina, fiul de unsprezece ani veni în bucătărie cu o foaie de hârtie în mână.

Cu un aer ciudat de oficial, copilul înmână hârtiuța mamei, care, ștergându-și mâinile cu un prosop, citi ceea ce era scris acolo:

,,Pentru că am smuls buruienile din grădiniță: 5 lei.

Pentru că am făcut ordine în camera mea: 10 lei.

Pentru că am fost să cumpăr lapte: 1leu.

Pentru că am avut grijă trei după-amieze de surioara mea: 15 lei.

Pentru că am luat 2 calificative (mai mult…)

Read Full Post »

Cei doi soți se aflau pe scări, chinuindu-se să ducă un dulap greu.

Îi văzu cumnatul lor.

-Să vă dau o mână de ajutor, zise venind în grabă.

Și prinse mobila dintr-o parte.

După câteva minute, neputând să urnească dulapul nici măcar câțiva centimetri, cei trei se opriră să răsufle puțin (mai mult…)

Read Full Post »

Într-o zi călduroasă am pregătit niște pahare de înghețată și le-am spus celor patru copii ai mei că puteau să le cumpere cu câte un sărut.

De îndată, copiii se așezară la coadă pentru a face târgul.

Cei trei mai mici mă îmbrățișară în grabă, înhățară paharul și fugiră iar afară.

Când veni însă și rândul fiului mai mare, de acum adolescent, din partea lui am primit două sărutări.

Mi-a zis (mai mult…)

Read Full Post »

Un adolescent nota, stând aplecat asupra mesei intențiile sale bune, în timp ce mama sa călca rufe.

,,Dacă aș vedea pe cineva stând să se înece, scria adolescentul, m-aș arunca de îndată în apă să-i vin în ajutor.

Dacă ar izbucni un incendiu într-o casă, i-aș salva pe copiii de acolo.

Dacă ar fi cutremur (mai mult…)

Read Full Post »

O fetiță de 12 ani scria:

,,Noi suntem viitorul lumii!

Nouă ne revine sarcina de a face așa încât lucrurile să meargă mai bine.

Lucrul cel mai grav ar fi să stăm cu mâna în sân, privind la biata noastră lume care se clatină.

Noi strigăm în gura mare  pentru pace dar facem războaie, ne opunem drogurilor dar promovăm piața lor, spunem nu terorii și terorismului dar îi ucidem (mai mult…)

Read Full Post »

Într-o bună zi, Satana descoperi un nou mod de a se distra. Inventă astfel o oglindă magică a cărei caracteristică era aceea de a face să se vadă meschin și zbârcit tot ceea ce era bun și frumos, în vreme ce făcea să se vadă mai mare și mai clar tot ceea ce era rău și urât.

Diavolul își ducea îngrozitoarea oglindă peste tot unde mergea. Și toți cei care se uitau în ea se cutremurau: orice lucru apărea deformat și monstruos. Cel viclean se distra pe cinste cu oglinda aceea a sa: cu cât erau lucrurile mai respingătoare, cu atât îi plăceau lui mai tare.

Într-o zi, oglinda îi arată niște lucruri atât de plăcute vederii sale încât el izbucni într-un râs dezlănțuit; oglinda îi scăpă din mâini și se sparse în mii și mii de cioburi. Un vânt puternic și rău făcu să zboare cioburile acelei oglinzi în lumea largă. Unele dintre acestea, cele care erau mai mărunte încă decât firele de nisip, intrară în ochii multor oameni.

Aceștia începură să le vadă toate pe dos (mai mult…)

Read Full Post »

Un bogătan ajunse în rai.

Primul lucru pe care îl făcu fu un tur de piață unde cu uimire văzu că mărfurile erau vândute cu prețuri foarte scăzute.

De îndată puse mâna pe portofel și începu să comande cele mai frumoase lucruri pe care îi cădeau ochii.

Când trebui să plătească, întinse îngerului care vindea la tejghea un teanc mare de bacnote.

Îngerul zâmbi și spuse:

-Îmi pare rău, dar acești bani aici nu au nici un fel de valoare (mai mult…)

Read Full Post »

O teribilă furtună se abătu asupra mării. Vântul sufla înghețat, brăzdând apa și înălțând-o în valuri uriașe care se repezeau spre mal lovindu-l cu putere și producând curenți care pătrundeau în adânc ca plugurile de oțel și smulgeau din loc viețuitoarele marine, crustaceele și moluștele, purtându-le la zeci de metri de țărm.

Atunci când furtuna se potoli, la fel de repede precum se și pornise, apa se domoli și se retrase. Acum plaja era o imensă întindere de noroi unde se zvârcoleau în agonie mii și mii de stele marine. Erau atât de multe încât plaja părea că devenise rozalie. Acest lucru făcu să vină multă lume pe acea parte a coastei. Sosiră acolo și echipe de la diverse televiziuni pentru a filma straniul fenomen. Stelele marine erau aproape nemișcate. Trăgeau să moară.

În mulțime, ținut de mână de tatăl său, era și un copil care (mai mult…)

Read Full Post »

Un om si un caine mergeau pe un drum. Omul se bucura de frumusetea zilei, cand, deodata, isi dadu seama ca, de fapt, murise.  Isi aducea acum clar aminte ca murise, iar cainele, care mergea langa el, murise chiar cu mai multi ani in urma…  Se intreba: ” Oare unde duce drumul asta?”…

Dupa o vreme, ajunsera amandoi in dreptul unui gard inalt de piatra. 

Privindu-l mai indeaproape, vazu ca era facut dintr-o marmura foarte fina. 

Mai sus, pe colina, gardul era intrerupt de o arcada care stralucea in soare. 

Ajunsera acolo si vazu ca era (mai mult…)

Read Full Post »

Într-o zi, cu multă vreme în urmă, undeva, o tânără femeie înfășurată în niște veșminte zdrențuroase, străbătea ulițele unui sătuc, bătând din poartă în poartă și cerând milostenie.

Nu prea avea noroc. Mulți îi adresau vorbe de ocară, alții asmuțeau câinii asupra-i. Alții încă îi aruncau în poale doar coji de pâine mucegăită și cartofi stricați.

Numai doi bătrânei care locuiau într-o casă micuță de la marginea (mai mult…)

Read Full Post »

Într-un sătuc viețuiau doi oameni care mereu se războiau unul cu celălalt. Din te miri ce, între ei mereu izbucneau câte o ceartă. Viața devenise de nesuportat atât pentru unul cât și pentru celălalt, ba chiar pentru întreg satul.

Într-o bună zi, câțiva bătrâni îi ziseră unuia dintre ei: (mai mult…)

Read Full Post »

Un tată lăsă fiilor săi moștenire un ogor cu grâne. Cei doi îl împărțiseră frățește.

Dar unul dintre ei era bogat și necăsătorit, câtă vreme celălalt era sărac și avea de crescut mulți copii.

Când veni timpul secerișului, fratele cel bogat începu să se zvârcolească în pat cugetând în sinea lui (mai mult…)

Read Full Post »

Astăzi, din păcate, nu folosim libertatea spre bine, pentru sfințenie, ci pentru laicizare.

Mai demult oamenii lucrau toată săptămâna și aveau duminica odihnă. Acum nu lucrează nici sâmbăta.

Dar acum trăiesc duhovnicește mai mult, sau păcătuiesc mai mult?

Dacă și-ar fi valorificat timpul lor la cele duhovnicești ar fi fost altfel; oamenii ar fi fost mai (mai mult…)

Read Full Post »

Un credincios povestea astfel într-o adunare:

,,Odată, un vultur s-a repezit din zbor și a prins în gheare o nevăstuică.

Pe urmă, s-a urcat din nou în văzduh, ca să meargă la cuibul său. Pe când zbura, iată că începu să-i curgă sânge din trup.

Nevăstuica, pentru ca să-și scape viața, îl mușcase tare de piept.

Vulturul, încrezut în sine, n-a voit să dea drumul nevăstucii, așa că ea putu să-l muște (mai mult…)

Read Full Post »

Ce au izbutit oamenii astăzi…

Civilizația este bună, dar, ca să ajute, trebuie să se ,,civilizeze” și sufletul. Sfântul Cosma a spus: ,,De la cărturari va veni răul” (Pre- zicerea aceasta a Sf. Cosma Etolul se referă la cei învățați ce nu vor avea frica de Dumnezeu). Cu toate că știința a înaintat atât de mult și a făcut un progres atât de mare, chipurile ca să ajute lumea, fără să-și dea seama ea distruge lumea. Dumnezeu a lăsat pe om să-și facă de cap, pentru că nu Îl ascultă și astfel el își mănâncă sieși capul.

Omul se distruge singur prin cele (mai mult…)

Read Full Post »

Un împărat din vechime a făcut într-o bună zi un jurământ solemn:

-Îi voi cuceri pe toți dușmanii mei și îi voi alunga din împărăția mea.

Ceva vreme mai tărziu, supușii săi îl văzură cu uimire pe împărat plimbăndu-se prin grădinile sale la (mai mult…)

Read Full Post »

Sătucul de la poalele castelului fu trezit în zori de glasul crainicului castela- nului care dădea citire în piață unei vestiri.

-Preaiubitul nostru stăpân îi cheamă pe toți bunii și credincioșii săi supuși să ia parte la petrecera prilejuită de sărbătoarea zilei sale de naștere.

Pentru fiecare se va pregăti un dar. Stăpânul cere însă la rându-i tuturora să-i dea o mână de ajutor: să binevoiască aceia care vor veni la petrecere să aducă acolo niște (mai mult…)

Read Full Post »

Căutați să vă îndreptați ca să vă învredniciți de primirea ajutorului dumnezeiesc.

Să vă sprijiniți și mai mult pe Dumnezeu. Vom avea ani grei.

Fructele sunt încă.. crude; nu s-au copt. Atunci când veți fi coapte duhovnicește știți ce veți fi? Fortăreață. Nu numai pentru aici, ci veți putea ajuta și mai departe. Pentru că, altfel veți avea și voi nevoie de ajutor și protecție omenească.

Și știți ce rău este ca o mănăstire (mai mult…)

Read Full Post »

Așezarea duhovnicească este fortăreață duhovnicească!

Astăzi este pregătirea pentru suflete, pentru că, de se va întâmpla ceva, nu știu ce va fi. Fie ca Dumnezeu să nu îngăduie să vină zile grele, dar dacă vor veni, cu un cutremur mic, cu o zguduitură, vor cădea la pîmânt frății întregi, mănăstiri întregi, pentru că fiecare se va duce să se mântuiască pe sine încotro va putea.

Este de trebuință de multă (mai mult…)

Read Full Post »

Zis-a un bătrân:

,,Dreapta socoteală este mai mare decât toate faptele cele bune”.

Un mare și vestit filozof al secolului XIX mergea odată pe stradă îngândurat și, cum la un moment dat era transportat cu totul în lumea ideilor, lovește în piept așa de tare un trecător, încât acesta se oprește foarte indignat și într-un mod zgomotos îi cere socoteală, cine este el de-și permite o așa lipsă de atenție când (mai mult…)

Read Full Post »

A trăit odată un rege al Spaniei, care era foarte mândru de strămoşii săi şi care era cunoscut pentru cruzimea sa faţă de cei mai slabi decât el.

Într-o zi, pe când călătorea cu suita sa pe o câmpie din Aragon unde, cu ani în urmă, murise tatăl lui în luptă, întâlni un om care scotocea într-o grămadă de oseminte.

– Ce faci aici? întrebă regele.

– Când am aflat că regele Spaniei vine încoace, am hotărât să adun oasele răposatului vostru tată şi să vi le dau. (mai mult…)

Read Full Post »

-Parinte, nelinistea unui tanar pentru aflarea rostului sau in viata se datoreaza necredintei?
-Nu intotdeauna. Adeseori tinerii care se intereseaza cum sa se aranjeze mai bine, dar sa se afle si aproape de Dumnezeu, se nelinistesc pentru rostul lor in viata. Iar lucrul acesta dovedeste santatea lor duvohniceasca.

A nu se gandi si a nu se nelinisti un tanar pentru aflarea rostului sau, este dovada unui om indiferent, si prin urmare unul ca acesta este neprocopsit.

Numai ca cei care se nelinistesc pentru aflarea rostului lor trebuie sa ia aminte ca (mai mult…)

Read Full Post »

Older Posts »