Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘poezie’

Iată cititorule îți fac un dar
Cuvânt lângă cuvânt, vers lângă vers
Pentru ca-nțelesuri banale măcar
Să le găsești îmi doresc.

Am să caut să-ți dezgrop din pământ
Filele fostelor basme uitate
Cu care mamele-și adormeau de demult
Pruncii la sân hrănindu-i cu lapte

Din apă vreau să strecor limpezimea
În care tot cerul se naște mai ud
Fiindcă are multă nevoie azi lumea
De lumina ce și-a pierdut-o urând

Din focul nestins al soarelui bătrân
Măcar o raza de căldură
Aș vrea în suflet să îți pun (mai mult…)

Anunțuri

Read Full Post »

Moare câte puţin cine se transformă în sclavul obişnuinţei,
urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii;
cine nu-şi schimbă existenţa;
cine nu riscă să construiască ceva nou;
cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte.

Moare câte puţin cine-şi face din televiziune un guru.

Moare câte puţin cine evită (mai mult…)

Read Full Post »

A înflorit liliacul
Și-o nouă poveste cu el,
Parfumul îmbată tot satul,
Când florile-i privesc către cer.

Pe uliță-i tremură umbra,
Mirate păsări ciripesc,
Ele nu știu de unde-i minunea,
Pe care acum o privesc.

M-apropii, apoi mângâii cu palma,
Gingășia culorii și tac,
M-a pătruns până-n suflet fantasma,
Basmului ce l-am ascultat.

Și-apoi cuprinsă de vrajă,
Sub poalele sale m-arunc,
Nu știu de-s în vis ori sunt trează,
Mă las purtată de gând.

Iar gândul mă (mai mult…)

Read Full Post »

I.
Voi, care nu stiurati ce-i binele in viata
Si nici caldura sfanta ce inima dezgheata,
Voi, care in durere ati suspinat si-ati plans
Si cantul fericirii in inimi vi s-a stins,
Veniti, Stapanul lumii, Iisus, va cheama-ntr-una
Si mainile-Si intinde s-astampere furtuna.

II.
Voi, pentru care viata n-a fost decat un chin
Si zambetul durere, iar rasul un suspin,
Voi, ce-ati ascuns trecutul sub lespezile reci
Si plangeti fericirea ce ati pierdut in veci,
Veniti cu ochii-n lacrimi, dar cu privirea sus,
Gasi-veti mangaiere la sanul lui (mai mult…)

Read Full Post »

La cina cea de taina, in camera de sus,
Inconjurat de-apostoli, S-a asezat Iisus.
Se revarsa din sfesnic o galbena lumina
Pe azimile calde, pe mielul fara vina.
Era placut prilejul. Si toate pregatite.
Dar, vai, uitase gazda o sluga a trimite:
Un rob sau o copila, ca dup-a vremii lege
Cureaua de pe glezne pe rand sa le-o dezlege,
Sa le aline talpa de colbul de pe drum.
Si-acum cei doisprezece, sfielnic oarecum,
Se intrebau in cuget: (mai mult…)

Read Full Post »

Coborând cu mintea-nsuflet
Mi-aplec gândul către mine
Și-aud tainicul meu scâncet
Care mi se zbate-n vine.

Nu știu ce-aș putea spune,
De unde s-a născut,
Pesemne că e-n mine
Încă de la început.

Un dor de libertate,
Un dor de infinit
Și care din păcate
E prea greu de găsit.

În lumea asta-n care
Suntem legați mereu
De lucruri trecătoare
Ce n-au pe Dumnezeu

Fiind bucăți de lut
Suflate cu viață
Lăsăm sufletul mut,
Și ne-atârnăm de-o ață.

Nu ascultăm ce-l doare,
Nu vrem să înțelegem,
Că suntem ființe care
Ar trebui s-alegem.

Din tot ce ni se-oferă
Doar sâmburele bun (mai mult…)

Read Full Post »

Pădure sub umbra ramurilor tale
Mă simt ca într-un paradis,
Când pașii mei trec pe cărare
Se pierde totul ca-ntr-un vis.

Eu uit de mine, uit de toate,
Iar nuanțele de verde pur
Îmi fură ochii printre pleoape,
Cu mici reflexii de azur.

Îmbrățișează-mă pădure
Cu adieri subțiri de vânt,
Cântă-mi din ale tale strune
Poveștile ce au fost demult.

Căci am să stau  aici o viață
De-mi va plăcea balada ta,
Și-n nopțile ce stele-nghiață
Îți voi spune eu povestea mea.

Nu te-oi mai plânge-atunci cu jale
Că n-ai pe nimeni să te-aline,
Când cad pe rând frunzele tale
Și pleacă mierlele din tine.

Ori când în iarnă stai golită
Și pe poteci nimeni nu-ți calcă,
Tot am să vin căci părăsită,
N-am să te las pădure dragă.

de Raluca Stavriu

Read Full Post »

Older Posts »