Posted in Uncategorized, tagged liniste, Maica Peacurata, poeziile Ralucai, Raluca Stavriu on 29/01/2011| 2 Comments »
Mi-e dor de liniște și cer,
De ape cristaline,
De glasul vântului stingher
Din nopțile senine.
Mi-e dor de iarba verde crudă,
De vise ne-mplinite,
De stele care să-mi surâdă
Atunci când sunt privite.
Mi-e dor s-alerg spre infinit
Cu brațele întinse,
De îngerul ce s-a ivit
Să mi le las cuprinse. (mai mult…)
Posted in Poezii, Poeziile Ralucai, tagged amintiri de dor, cristianstavriu, meditatie, poeziile Ralucai, prezent, Raluca Stavriu, sufletul, timpul, toamna, viitor on 10/11/2010| 6 Comments »
Mă doare sufletul de dor
În mine e un gol adânc
S-a dus surâsul zilelor
În toamnă pașii mei iar plâng.
Verde schimbat în purpuriu
Și adieri schimbate-n vânt,
Cu picături ce se preling
Venit-a toamna și în gând.
În gândul meu se zbat acum
Doar calde amintiri de dor,
Tot ce a fost mai frumos, mai bun,
Îmi deschide-al inimii zăvor.
Și stau privindu-mi sufletul (mai mult…)
Posted in Poezii, Poeziile Ralucai, tagged cerul, cristianstavriu, ganduri, lacrimi din cer, pacate, patimi, ploaia, poezii, poeziile Ralucai, Raluca Stavriu, tacerea on 07/10/2010| 18 Comments »
Plouă afară eu stau și privesc
Pe fereastra deschisă,
De-aș putea cumva să opresc
Stropii ce din ceruri pică.
Nu m-aș mai simți vinovată,
Fiindca cerul iar plange,
Însă el astfel șterge o pată,
De pe-obrazul lumii nătânge.
De-aceea-i liniște-n jur,
Doar ploaia străbate tăcerea
Totul e mai limpede mai pur
Natura-și așteaptă (mai mult…)
Posted in Poezii, Poeziile Ralucai, tagged basme, cerul, cuvant, dar pentru cititor, poezie, poeziile Ralucai, Raluca Stavriu, suflet, vers on 21/09/2010| 10 Comments »
Iată cititorule îți fac un dar
Cuvânt lângă cuvânt, vers lângă vers
Pentru ca-nțelesuri banale măcar
Să le găsești îmi doresc.
Am să caut să-ți dezgrop din pământ
Filele fostelor basme uitate
Cu care mamele-și adormeau de demult
Pruncii la sân hrănindu-i cu lapte
Din apă vreau să strecor limpezimea
În care tot cerul se naște mai ud
Fiindcă are multă nevoie azi lumea
De lumina ce și-a pierdut-o urând
Din focul nestins al soarelui bătrân
Măcar o raza de căldură
Aș vrea în suflet să îți pun (mai mult…)
Posted in Poezii, Poeziile Ralucai, tagged basme, bunica, claca, cristianstavriu, fecioare, poezii, Raluca Stavriu on 25/06/2010| 6 Comments »
Bunica-mi povestește-adesea
Cu glasul calm și legănat,
Frânturi de basme ce aievea
Odinioar-au existat.
Îmi rămân lacrimile-n gene
Când ea vorbește cu nesaț,
Despre-amintiri sub cer cu stele
Și de romanțe-n vechiul șanț.
După o zi fierbinte-obositoare
Prin lanuri și-n livezile de prun,
Toate frumoasele fecioare
Se adunau la margine de drum.
Ele cântau, coseau și povesteau,
Căci ale satului bătrâne
Încă de copilițe le (mai mult…)
Posted in Poeziile Ralucai, tagged cristianstavriu, dor, dulce, liliacul, lumina, poezie, poeziile Ralucai, Raluca Stavriu on 06/05/2010| 10 Comments »
A înflorit liliacul
Și-o nouă poveste cu el,
Parfumul îmbată tot satul,
Când florile-i privesc către cer.
Pe uliță-i tremură umbra,
Mirate păsări ciripesc,
Ele nu știu de unde-i minunea,
Pe care acum o privesc.
M-apropii, apoi mângâii cu palma,
Gingășia culorii și tac,
M-a pătruns până-n suflet fantasma,
Basmului ce l-am ascultat.
Și-apoi cuprinsă de vrajă,
Sub poalele sale m-arunc,
Nu știu de-s în vis ori sunt trează,
Mă las purtată de gând.
Iar gândul mă (mai mult…)
Posted in Poeziile Ralucai, tagged cristianstavriu, povestea, primavara, Raluca Stavriu on 24/03/2010| 11 Comments »
Când am privit pomii livezii în zori de ziuă,
Taina uimirii de-odată m-a pătruns,
Căci de la goliciune-și luau adio,
Și se-mbrăcau c-o haină în ascuns.
Pe fiecare ramură golașă,
Se-nfiripa cu teamă un boboc,
Iar adierea vântului gingașă,
Privind la ei încremenea pe loc.
Atinși apoi de-a soarelui căldură,
Plesneau incet eliberând petale,
De o delicatețe albă, pură,
Ce izvora miresme-mbietoare.
Și imi plăcea atât de mult,
Sub poala merilor să stau,
Liniștea calmă ascultând,
Ochii-mi în cer se adânceau.
Cînd boarea primăverii se juca,
Cu ramurile tinere-nflorite, (mai mult…)
Posted in Poeziile Ralucai, tagged balada, cristianstavriu, primavara, Raluca Stavriu on 13/03/2010| 4 Comments »
De sub sprânceana argintată,
De după brazi cu cetine de-aramă,
Aidoma unui ghem de aur, deodată
Tânărul soare sosi cu-o altă primăvară.
Asemuită c-o tânără domniță
Cu raze-n păr și cerul printre pleoape,
Pe creștet purtând o mândră cununiță
Iar buzele-i doinind șirete șoapte.
Miresme dulci, străine și-aromate
Se răspândesc prin aerul suav,
Iar din pământul umezit străbate
Aburul tors ca dintr-un fir jilav.
E anotimpul sfânt al înnoirii
Când totul renaște asemeni unui vis (mai mult…)
Posted in Poeziile Ralucai, tagged copilarie, cristianstavriu, Raluca Stavriu on 04/03/2010| 9 Comments »
Copilărie floare rară,
Crescută-n suflete suave
Tu ești ca glasul de vioară,
Plecată pe-ale vieții nave.
Te scuturi ca în floare teiul,
Și treci mai iute decât vântul
Cu tine-i fericit copilul,
Primind iubirea și avântul.
Nu poposești prea mult se vede,
Căci zbori ca norii călători,
Dar cât tu ești, copilul crede,
Că viața-i plină de culori.
de Raluca Stavriu (2006)
– poezie premiată la concursul dedicat poetului Nicolae Labiș – „Unde se termnină poezia, începe pictura!” (secțiunea de creație literară și desen „A înflorit mălinul!” (organizat de Primăria sectorului II-Capitală)
Posted in Poeziile Ralucai, tagged cristianstavriu, ganduri, poezie, pret, Raluca Stavriu, vocea on 24/02/2010| 6 Comments »
Coborând cu mintea-nsuflet
Mi-aplec gândul către mine
Și-aud tainicul meu scâncet
Care mi se zbate-n vine.
Nu știu ce-aș putea spune,
De unde s-a născut,
Pesemne că e-n mine
Încă de la început.
Un dor de libertate,
Un dor de infinit
Și care din păcate
E prea greu de găsit.
În lumea asta-n care
Suntem legați mereu
De lucruri trecătoare
Ce n-au pe Dumnezeu
Fiind bucăți de lut
Suflate cu viață
Lăsăm sufletul mut,
Și ne-atârnăm de-o ață.
Nu ascultăm ce-l doare,
Nu vrem să înțelegem,
Că suntem ființe care
Ar trebui s-alegem.
Din tot ce ni se-oferă
Doar sâmburele bun (mai mult…)
Posted in Poeziile Ralucai, tagged cristianstavriu, melancolie, poezie, Raluca Stavriu on 18/02/2010| 7 Comments »
Pădure sub umbra ramurilor tale
Mă simt ca într-un paradis,
Când pașii mei trec pe cărare
Se pierde totul ca-ntr-un vis.
Eu uit de mine, uit de toate,
Iar nuanțele de verde pur
Îmi fură ochii printre pleoape,
Cu mici reflexii de azur.
Îmbrățișează-mă pădure
Cu adieri subțiri de vânt,
Cântă-mi din ale tale strune
Poveștile ce au fost demult.
Căci am să stau aici o viață
De-mi va plăcea balada ta,
Și-n nopțile ce stele-nghiață
Îți voi spune eu povestea mea.
Nu te-oi mai plânge-atunci cu jale
Că n-ai pe nimeni să te-aline,
Când cad pe rând frunzele tale
Și pleacă mierlele din tine.
Ori când în iarnă stai golită
Și pe poteci nimeni nu-ți calcă,
Tot am să vin căci părăsită,
N-am să te las pădure dragă.
de Raluca Stavriu
Posted in Poeziile Ralucai, tagged artist, cristianstavriu, miere, pelin, poet, Raluca Stavriu on 07/02/2010| 7 Comments »
Aș vrea să scriu o poezie
M-am hotărât acum ,
Cuvinte însă nu se știe
De unde iau și pun.
Dar iată că o strofă-i gata
Și trec la următoarea,
Să fii artist înseamnă asta?
Sau trebuie chemarea?
Chemarea de a fi poet
E poate chiar mai mult,
Nu trebui` doar cuvântul sec
Ce îl așterni tăcând.
Tu în cuvinte poți să pui
Ori miere, ori venin,
Depinde-acum și când și cui
Dai zahăr ori pelin.
Dar gândurile tale scrise
Se-aștern de-acum pe foaie,
De nimeni de nu vor fi șterse
Usucă sau înmoaie.
Depinde doar de tine
Tu-acesta care scrii
Și faci atâtea rime,
Sunt bune sau prostii?
de Raluca Stavriu
Posted in Poeziile Ralucai, tagged cerul, cristianstavriu, frumos, Raluca Stavriu, viata on 03/02/2010| 18 Comments »
Cerul e-n fiecare dintre noi
Deși pe calea vieții rătăcim,
Ne-mpiedicăm de griji și de nevoi
Și ce-i frumos uităm să mai privim.
În suflet e o zarvă e un haos
Ne-am prins în hora lumii egoistă
Piciorul nu ne-a mai călcat demult în naos,
Dar ne dorim o viață fericită.
Cu ochii tulburi și-ncărcați de rele
În mintea noastră-i negură și ceață,
Nu cugetăm la simplele mistere
Ce se petrec în fiecare dimineață.
Ne-am astupat în blocuri de beton
Și am curmat orice-urmă de frumos,
Nici nu mai știm cum să ne mai rugăm
Sau dacă asta are vre-un folos,
Noi nu-nțelegem fiindcă-a fost ucis
Din fașă dorul nostru de divin,
Orbecăim așa precum s-a spus
Dacă de Dumnezeu nu vrem să auzim.
Iar viața ne-o prefacem în calvar
Noi de-azi ce ne pretindem învățați,
Dar uneori se-aude iar și iar,
Cerul din noi ce strigă: Ascultați!
de Raluca Stavriu
