Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Raluca Stavriu’

Mi-e dor de liniște și cer,
De ape cristaline,
De glasul vântului stingher
Din nopțile senine.

Mi-e dor de iarba verde crudă,
De vise ne-mplinite,
De stele care să-mi surâdă
Atunci când sunt privite.

Mi-e dor s-alerg spre infinit
Cu brațele întinse,
De îngerul ce s-a ivit
Să mi le las cuprinse. (mai mult…)

Anunțuri

Read Full Post »

Mă doare sufletul de dor
În mine e un gol adânc
S-a dus surâsul zilelor
În toamnă pașii mei iar plâng.

Verde schimbat în purpuriu
Și adieri schimbate-n vânt,
Cu picături ce se preling
Venit-a toamna și în gând.

În gândul meu se zbat acum
Doar calde amintiri de dor,
Tot ce a fost mai frumos, mai bun,
Îmi deschide-al inimii zăvor.

Și stau privindu-mi sufletul (mai mult…)

Read Full Post »

Plouă afară eu stau și privesc
Pe fereastra deschisă,
De-aș putea cumva să opresc
Stropii ce din ceruri pică.

Nu m-aș mai simți vinovată,
Fiindca cerul iar plange,
Însă el astfel șterge o pată,
De pe-obrazul lumii nătânge.

De-aceea-i liniște-n jur,
Doar ploaia străbate tăcerea
Totul e mai limpede mai pur
Natura-și așteaptă (mai mult…)

Read Full Post »

Iată cititorule îți fac un dar
Cuvânt lângă cuvânt, vers lângă vers
Pentru ca-nțelesuri banale măcar
Să le găsești îmi doresc.

Am să caut să-ți dezgrop din pământ
Filele fostelor basme uitate
Cu care mamele-și adormeau de demult
Pruncii la sân hrănindu-i cu lapte

Din apă vreau să strecor limpezimea
În care tot cerul se naște mai ud
Fiindcă are multă nevoie azi lumea
De lumina ce și-a pierdut-o urând

Din focul nestins al soarelui bătrân
Măcar o raza de căldură
Aș vrea în suflet să îți pun (mai mult…)

Read Full Post »

Bunica-mi povestește-adesea
Cu glasul calm și legănat,
Frânturi de basme ce aievea
Odinioar-au existat.

Îmi rămân lacrimile-n gene
Când ea vorbește cu nesaț,
Despre-amintiri sub cer cu stele
Și de romanțe-n vechiul șanț.

După o zi fierbinte-obositoare
Prin lanuri și-n livezile de prun,
Toate frumoasele fecioare
Se adunau la margine de drum.

Ele cântau, coseau și povesteau,
Căci ale satului bătrâne
Încă de copilițe le (mai mult…)

Read Full Post »

A înflorit liliacul
Și-o nouă poveste cu el,
Parfumul îmbată tot satul,
Când florile-i privesc către cer.

Pe uliță-i tremură umbra,
Mirate păsări ciripesc,
Ele nu știu de unde-i minunea,
Pe care acum o privesc.

M-apropii, apoi mângâii cu palma,
Gingășia culorii și tac,
M-a pătruns până-n suflet fantasma,
Basmului ce l-am ascultat.

Și-apoi cuprinsă de vrajă,
Sub poalele sale m-arunc,
Nu știu de-s în vis ori sunt trează,
Mă las purtată de gând.

Iar gândul mă (mai mult…)

Read Full Post »

Când am privit pomii livezii în zori de ziuă,
Taina uimirii de-odată m-a pătruns,
Căci de la goliciune-și luau adio,
Și se-mbrăcau c-o haină în ascuns.

Pe fiecare ramură golașă,
Se-nfiripa cu teamă un boboc,
Iar adierea vântului gingașă,
Privind la ei încremenea pe loc.

Atinși apoi de-a soarelui căldură,
Plesneau incet eliberând petale,
De o delicatețe albă, pură,
Ce izvora miresme-mbietoare.

Și imi plăcea atât de mult,
Sub poala merilor să stau,
Liniștea calmă ascultând,
Ochii-mi în cer se adânceau.

Cînd boarea primăverii se juca,
Cu ramurile tinere-nflorite, (mai mult…)

Read Full Post »

Older Posts »